Credința emotivă vs credința rațională
Credința emotivă simte, credința rațională gândește;
Credința emotivă vede și dă atenție circumstanțelor, credința rațională crede în ceea ce este scris;
Credința emotivă, când aude sunetul tobelor de război, tremură și teme. Credința rațională, auzind strigătul de război, vede, prin credință, Domnul Oștirilor intrând în acțiune;
Credința emotivă decide în inimă, credința rațională decide de acord cu Mintea lui Hristos – Sfânta Biblie;
Credința emotivă se înclină la pasiunile inimii, în special, exact din cauză că ochii ei văd și urechile sale aud. Dar credința rațională este slujitoare a ceea ce este scris;
Credința emotivă când este fierbinte, când călduță sau rece, dar credința rațională nu se preocupă cu ceea ce simte. Pur și simplu, crede. Indiferent de ceea ce simte sau nu simte;
Credința emotivă tânjește să simtă prezența lui Dumnezeu la slujbe, pe când credința rațională, dispensează simțul pentru că deja are siguranță de prezența Sa.
Așa cum este scris:
“Căci unde sunt adunaţi doi sau trei în Numele Meu, acolo, în mijlocul lor, sunt şi Eu!” Matei 18.20
Credința emotivă este ostatica vocii inimii, pe când, credința rațională este mereu atentă la Vocea Duhului Sfânt;
Credința emotivă vrea pentru că vrea să simtă de orice formă. De aceea viața sa sentimentală este un eșec total. Nimeni nu reușește să o mulțumească. Este o gaură fără fund. Cu cât mai mult are cu atât mai mult are nevoie. Golul său interior crește cu fiecare moment.
Dar credința care gândește, raționează, și mai presus de tot, meditează în Cuvântul lui Dumnezeu, știe că mai devreme sau mai târziu el se va îndeplini. Precum Domnul care, în ciuda foamei, nu S-a lăsat pradă. Deoarece, credința în Cuvântul lui Dumnezeu așteaptă împlinirea a ceea ce ESTE SCRIS!
Credința inteligentă, rațională sau supranaturală este Energia lui Dumnezeu, Suflarea Celui PreaÎnalt, Norul lui Dumnezeu ghidând poporul Său prin deșert, Coloana de Foc din nopțile reci din deșert, Umbra Celui PreaÎnalt, Adăpostul lui Dumnezeu, Prezența lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu și Domnul Iisus Hristos în Duh în mijlocul poporului Său.
Cine are această credință rațională este ferice pentru că este, permanent, în comuniune cu Cel Etern.
Cine nu o are este nefericit.
Deixe o seu comentário