Credință emotivă: armă fără muniție
Știm că credința este cea mai mare armă pe care un creștin o are împotriva diavolului și problemelor pe care această lume le prezintă, totuși, multe persoane sunt înșelate cu credința emotivă.
La ce ne este de folos să avem o armă de calibru 
mare, cu un potențial distrugător astronomic, dacă nu are muniție? Când vom avea nevoie de ea în război împotriva inamicilor, vom fi surprinși și învinși.
Așa este credința emotivă, ea are aparența unei puteri mari de distrugere împotriva diavolului, dar când este nevoie de ea dă greș pentru că nu are muniție. Și care este muniția ce lipsește credinței emotive?
Ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu, sacrificiul cerut de această ascultare, îndeplinirea Voinței lui Dumnezeu negând propria noastră voință, când ne trezim și când dormim, la prânz și la cină, adică, în fiecare zi, oriunde am fi – acasă, la muncă, la biserică – când suntem aproape sau departe de ochii liderilor noștri spirituali, preoți, episcopi etc. Domnul nostru Iisus ne-a învățat secretul succesului Său cât a trăit aici pe pământ în corp omenesc. El a lăsat modelul unei credințe inteligente și raționale când a spus:
“…Mâncarea Mea este să fac voia Celui Ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.” Ioan 4.34
În primul rând: “SĂ FAC VOIA CELUI CE M-A TRIMIS”
Muniție cu o mare putere de distrugere împotriva diavolului, a firii și ale problemelor. Un lucru pe care cine are o credință emotivă nu îl face.
În al doilea rând: “SĂ ÎMPLINESC LUCRAREA LUI.”
Să apăsăm trăgaciul și să tragem în diavol și în injustițiile care se ridică împotriva noastră în fiecare zi. Un lucru pe care cei care au o credință emotivă îl fac crezând că este suficient ca să fie pe placul lui Dumnezeu. Înșelăciune pură.
“…N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?Atunci le voi spune limpede: Niciodată nu v-am cunoscut! Plecaţi de la Mine, voi, cei ce săvârşiţi fărădelegea!” Matei 7.22-23
Doar așa, cu această armă extrem de puternică numită credință conștientă și inteligentă, vom avea, nu doar succes în viața din această lume, cum în principal în momentul în care vom avea nevoie cel mai mult de ea, adică, în momentul morții, când vom spune ca apostolul Pavel:
“M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfârşit alergarea, am păzit credinţa.De acum mă aşteaptă cununa dreptăţii, pe care mi-o va da Domnul, Judecătorul cel Drept, în ziua aceea…” 2 Timotei 4.7-8
Deixe o seu comentário