Chiparosul, pomul credinței
În iunie 2011, într-o pădure din apropierea orașului Valencia, din Spania s-a răspândit un incendiu. Focul a durat cinci zile și a ars 20 mii de hectare de spațiu verde. Surprinzător, 946 de chiparoșii care făceau parte din pădure, au rămas intacți, în timp ce grozamele, stejarii și alte specii de copaci au fost arși complet de flăcări.
Acest caz a atras atenția botaniștilor, din moment ce chiparoșii au fost expuși acelorași condiții ca ceilalți copaci: un an cu precipitații reduse, cu temperaturi de peste 30ᵒC, umiditate scăzută și vânt de 50 km/h. După cele întâmplate, se studiază posibilitate folosirii chiparoșilor ca aliați împotriva flăcărilor. Ei ar funcționa ca niște bariere împotriva incendiilor, ca să stopeze focul și să protejeze pădurile de el.
În Sfintele Scripturi, Dumnezeu Se compară cu un chiparos verde(Oseia 14:8) și se referă la poporul Lui ca la un chiparos ales (Isaia 37:24). Atât Tatăl cât și fiii Lui sunt ținta acestei analogii dintr-un motiv foarte puternic. După ce citim ce s-a întâmplat cu chiparoșii din Valencia, putem înțelege ce înseamnă această analogie.
Atât fiii lui Dumnezeu cât și cei ai diavolului sunt expuși acelorași condiții: ambii sunt ființe umane și sunt supuși greșelilor, sunt inspitiți, primesc propuneri ilicite, înfruntă probleme și au propriile limite. Dar când vin flăcările păcatului, chiparoșii doar sunt aleși să rămână intacți, în timp ce grozama și stejarii sunt arși complet. La urma urmelor, cine se va putea opune puterii distrugătoare a acestor flăcări? Doar cine are înăuntrul său o Putere mai mare, capabilă să le țină piept. Doar fiii CeluiPrea Înalt se pot opune păcatului, pentru că posedă același ADN ca al Tatălui, care este Chiparosul Verde.
Rolul chiparoșilor aleși nu se oprește aici. Ei nu au fost făcuți ca să se protejeze doar pe ei înșiși, ci ca să protejeze păduri întregi, formând alți chiparoși. Sunt multe grozame și stejari care trebuie să devină chiparoși, pentru că nu au rezistență suficientă ca să se opună flăcărilor păcatului. Aceștia reprezintă sufletele care încă sunt distante de Dumnezeu și au nevoie de chiparoși ca să cunoască Cuvântul Lui. Din acel moment vor putea fi și ei chiparoși având aceeași rezistență, urmând un ciclu, se protejează pe ei înșiși, alți copaci și păduri întregi de focurile mari. Cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu dă capacitate cuiva să se protejeze de puterea distrugătoare a păcatului și face ca și alții să fie protejați.
Nu contează ce se întâmplă în mediul în care sunt chiparoșii. Poate să fie frig sau cald, umiditatea poate să fie scăzută sau mare, vânturile pot sufla cu putere sau să nu bată deloc, pădurea poate să fie bine conservată sau în flăcări. Chiparoșii continuă să fie la fel, pentru că rezistă tuturor influențelor externe. Nimic din ceea ce se întâmplă în exterior nu afectează interiorul lor, pentru că ce este înăuntru este mai puternic decât ce este în afară.
Întrebarea este: sunteți un chiparos-cineva care rezistă flăcărilor păcatului și formează alți chiparoși? Sau sunteți o grozamă, un stejar- care este ușor de distrus prin incendiu care a cuprins această lume?
Deixe o seu comentário