După Ziua Cincizecimii, Petru și Ioan au vindecat un bărbat paralitic din naștere care cerșea în poarta templului. Și chiar acolo ucenicii au început să predice.
Acele semne făceau ca autoritățile să rămână indignate și cu frică, de aceea au prins pe Petru și Ioan, și i-au întrebat:
“Prin ce putere sau în numele cui aţi făcut aceasta?”
Faptele Apostolilor 4.7
Autoritățile au rămas admirate și perplexe, pentru că știau că Petru și Ioan erau bărbați inculți și fără școală, dar chiar așa vorbeau cu îndrăzneală și curaj. Asta a făcut ca autoritățile să recunoască faptul că, într-adevăr, ei au fost cu Iisus, și că a fost vizibil pentru că Petru era plin de Duhul Sfânt.
Nu există nici cea mai mică îndoială că Duhul Sfânt este singura armă de care avem nevoie pentru a învinge orice lucru. În acel moment, fără Duhul Sfânt, foarte probabil Petru avea să repete ceea ce a făcut când Iisus a fost prins, și asta îl putea costa viața.
Văzând autoritățile că nu aveau cum sa vorbească împotrivă, pentru că era înaintea lor un bărbat vindecat, le-au dat drumul. Dar chiar așa, se întrebau între ei:
“Ce să le facem oamenilor acestora? Căci este ştiut de toţi locuitorii Ierusalimului că, prin ei, s-a făcut un semn clar şi nu putem nega.”
Faptele Apostolilor 4.16
Când depindem de direcția Duhul Sfânt, așa se întâmplă!
Preocuparea nu mai este a noastră, ci a celor care ne persecută.
Putem înțelege că, înainte, când Petru nu avea Duhul Sfânt, era nesigur și încerca să rezolve problemele fugind, mințind, negând credința și acționând după impuls. Adică, persoana care nu are Duhul Sfânt este slabă și debilă.
Credința este Duhul Sfânt în acțiune în viața noastră.
Și de asemenea, îndoiala este acțiunea duhului diavolului în viața omului.
A colaborat: Părintele Marcos Tercio
Leave A Comment