Care a fost mărturia lui Avraam
”Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi sămânţa ta” (Romani 4:18)
Observați că cuvântul „nădejde” e folosit de două ori la începutul acestui verset. Cum poate fi o nădejde împotriva alteia?
Această situație ar fi, cu siguranță, lipsită de sens și, de aceea, putem concluziona că apostolul Pavel folosește aici pentru cuvântul nădejde două definiții contrastante.
În esență, există două feluri de oameni pe lume și ambele alimentează, cu siguranță, una dintre cele două tipuri de nădejde.
Ce tip de nădejde a fost a dumneavoastră?
1 – Prima clasă e guvernată de „nădejde” în sensul grecesc al cuvântului, în care „nădejde” înseamnă „incertitudine a viitorului”. Asta se referă la o nădejde în ceva care este posibil numai din punct de vedere uman. Această nădejde naturală exclude puterea supranaturală a lucrării lui Dumnezeu în noi, negând că toate lucrurile sunt posibile pentru cei care au credință. Așadar, această definiție a nădejdei este caracterizată, pur și simplu, prin „nădejdea că totul va fi bine”.
Acesta este tipul de nădejde căreia, din ceea ce afirmă Pavel, i s-a împotrivit Avraam. Este duhul acestei lumi, pe care trebuie să-l respingem, ca să mergem prin credință. Având această „nădejde”, atunci când lucrurile „nu se întâmplă”, oamenii devin neputincioși. Oamenii de genul ăsta nu-și vor schimba niciodată propria poveste de viață! În loc ca ei să dicteze regulile în viața lor, problemele sunt cele care dictează. În loc să domnească în viață, se predau ecourilor nereușitelor din trecut, provocărilor prezente și percepțiilor lor viitoare ajung să fie dintre cele mai mizerabile. Sunt oameni profund negativi.
Un sinonim pentru acest tip de nădejde este „necredința”. Nădejdea care e înrădăcinată în natural poate produce numai frică. Iar frica este duhul de necredință care operează în mintea noastră, ca să ne distrugă visurile. Frica este o credință, dar care lucrează în mod negativ. Așteptarea mereu a ce este mai rău este definiția cea mai corectă a necredinței.
2 – A doua clasă urmează interpretarea tradițională evreiască, potrivit căreia nădejdea este „așteptarea că totul va fi bine, pentru că Dumnezeu este Credincios”. Credința lui Avraam a fost caracterizată de această nădejde. El a avut încredere în Promisiunile și Caracterul lui Dumnezeu. N-a avut niciun motiv să nădăjduiască în el însuși sau în condiția lui umană, ci nădejdea lui a fost în ce a promis Dumnezeu și că El va împlini, cu siguranță, ce a promis. Aceasta este „nădejdea” care este plăcută lui Dumnezeu și care alimentează credința. Iar credința este, pentru duhul dumneavoastră, ce este nădejdea pentru minte.
Trebuie să înțelegeți și altceva, atunci când aveți nădejde că Dumnezeu va face imposibilul, provocați duhurile iadului și tot ce nu ține de credință. Aceste duhuri vor încerca să se manifeste în gândurile dumneavoastră și să-i folosească pe oamenii pe care-i apreciați. Oamenii care sunt folosiți de duhul de necredință sau de un duh religios vi se vor opune (vedeți exemplul lui Iisus și cum a făcut față „prietenilor” lui Iair, care l-au informat pe Iair că fiica lui a murit și că nu se mai putea face nimic – Marcu 5.35-36).
Paul evidențiază bătălia care s-a dat în mintea lui Avraam: „împotriva nădejdei (versiunea greacă)… cu NĂDEJDEA (versiunea evreiască)…”.
În călătoria dumneavoastră de credință, aceasta este bătălia pe care va trebui s-o înfruntați mai întâi. Este esențial ca adevărata nădejde să câștige, pentru că tipul de nădejde care va învinge vă va inspira credința și va determina cursul vieții dumneavoastre!
”Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi sămânţa ta” (Romani 4:18)
Amintiți-vă, Iisus le-a zis: Daca sunteți fiii lui Avraam, veți face faptele lui Avraam.
Episcopul Rendal Brito
Deixe o seu comentário