Bunicul, nepoţelul şi măgăruşul
Cu mult timp în urmă, călătorind prin zone de ţară, trecea un bătrânel călare pe măgăruşul său care era tras de ham de nepoţelul lui. Acea călătorie nu era nicidecum o recreere. Bunicul trebuia să ajungă la o piaţă din marele oraş unde avea să vândă animalul pentru a face rost de condiţii de trai pentru el şi nepoţelul său (orfan de ambii părinţi).
Şi aşa, ei se aflau în această drumeţie. Trecând printr-un sat unde aşa cum era de aşteptat, erau mulţi oameni pe uliţe, ei au fost ţinta criticilor:
„Ce absurd” – spunea lumea ce avea spiritele destul de încinse şi observând că băieţelul mergea pe jos, pe când, bunicul era pe măgăruş. „Protecţia copilului trebuie să vadă asta şi să ia măsuri! Cum se poate una ca asta? Ce denaturare!” – comentau ei.
Simţindu-se deranjat de acea situaţie de cumplită constrângere, bunicul a schimbat locul cu băieţelul care s-a suit pe măgăruş, pe când bunicul a apucat de hamuri. „Bine, acum cred că nimeni nu va mai fi şocat şi nu va mai vorbi nimic!” – îşi zicea el.
Şi aşa, şi-au văzut mai departe de drum. Dar, la intrarea într-un nou sat, au auzit di9n nou, noi critici:
„Ce absurd! Săracul bătrânel! El trebuia să meargă călare, nu băiatul! Aşa ceva nu se poate! Ce lume e asta unde nimeni nu mai respectă bătrâneţea? Unde vom ajunge? – se auzeau persoanele murmurând.
Astfel, din nou, nemaiştiind ce să facă, bunul bătrânel a făcut din nou un schimb, de această dată stând împreună cu băieţelul pe măgăruş.
Mergând ei mai departe, când au ajuns în satul următor, comentariile au fost şi mai aspre:
„Uitaţi-vă ce absurd! Bietul măgăruş, îi cară pe aceşti doi nesimţiţi! Protecţia animalelor, trebuia să ia măsuri!”
Moralul istorioarei: niciodată nu-i vei putea mulţumi pe toţi. Cine va încerca să facă asta insistent, va ajunge să fie frustrat.
Dumnezeu, ne-a dat credinţa pentru ca fiecare dintre noi, să mergem după ea şi nu după părerea celorlalţi.
Episcopul Edir Macedo
Deixe o seu comentário