Când Moise a ridicat toiagul, vântul a început să sufle și a despicat apele din Marea Roșie.
Israel a trecut aceea Mare cu picioarele uscate.
Dar, cu coborârea toiagului, apele s-au întors la loc și au înecat oștirea egipteană (Exodul 14.26-28). Acest lucru a definit eliberarea lui Israel de sclavia egipteană.
La trecerea Râului Iordan, nu au fost brațele credinței lui Iosua ce au operat minunea, ci picioarele sale ascultătoare împreună cu cele ale lui Israel. În această trecere, Israel a cucerit Țara Promisă.
Înseamnă că nu este suficient ca și creștinul să fie eliberat de sclavia păcatului.
Este necesar să lase în urmă deșertul mizeriei și să avanseze în cucerirea Țării Promise.
Este necesar să se dea pași ai credinței în orice cucerire.
Țara Promisă se referă la toate binecuvântările promise de DOMNUL în Cuvântul Său, și mai presus de toate, Viața Eternă.
Pașii credinței necesită sacrificii;
Sacrificii ale ascultării de Cuvântul lui Dumnezeu.
Pașii credinței necesită să se ude picioarele pentru a avansa;
Pașii credinței necesită sacrificii.
Împlinirea profeției depinde de curajul în ascultarea față de Cuvântul lui Dumnezeu.
Leave A Comment