Episcopul Edir Macedo

Ales să fiți un stâlp

Două griji au, în special, slujitorii lui Dumnezeu:

Prima: se referă la mântuirea sufletului lor;
A doua: se referă la mântuirea aproapelui.

Referitor la mântuirea sufletului lor, au grijă de ea, ca de lumina ochilor din cap. E comoara lor infinită și eternă, primită de la Duhul lui Dumnezeu.
Referitor la mântuirea aproapelui, i se dedică trup, suflet și spirit, fiindcă este o misiune pe care le-a dat-o Însuși Duhul Sfânt.

Având grijă de propria lor mântuire, cu aceeași dedicare, cu care au grijă de corpul lor, arată respect și frică față de DOMNUL, care a cucerit mântuirea lor, pe Calvar.
E valabil și opusul: când există neglijență în îngrijirea mântuirii, există neglijență față de tot ce a suferit Domnul Iisus pentru ei, la Calvar.

La fel este cu grija pentru mântuirea aproapelui. Au fost aleși dintre miliarde de oameni, pentru a sluji Domnului și Mântuitorului  lor.
E un privilegiu pe care puțini îl au, să ofere celor pierduți ce au primit de la Cel Preaînalt. Au fost aleși să fie un stâlp în clădirea Sanctuarului Etern din fiecare om.
Dacă însă, își deviază concentrarea de pe slujire și caută să se slujească pe ei și misiunii lor, își pierd viziunea pe care au primit-o. Pierd și finalitatea misiunii lor.

Motiv pentru care mulți, care s-au evidențiat în slujirea lui Dumnezeu, au cucerit lumea, dar astăzi, sunt căzuți, copleșiți și dezorientați.
În timp ce l-au slujit pe Cel care i-a ales, au avut succes, dar, când și-au evaluat starea lor „neînsemnată” de slujitori și au dorit să fie ei, cei slujiți, au pierdut…

Au pierdut privilegiul înalt, de a fi stâlpi în Sanctuarul Celui Preaînalt.
Mai rău: și-au pierdut mântuirea sufletelor lor.

Ce este mai glorios, bogat și vrednic de stimă, în viața celor care îl slujesc pe Cel Preaînalt?
Slujirea LUI.

„Pe cel ce va birui îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care are să se coboare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou” – Apocalipsa 3.12.