Domn episcop, meditam la ceea ce ați vorbit atât de mult în aceste zile, despre modul în care credința emoțională orbește persoana, până la punctul de a respinge „uniunea cu Dumnezeu” pentru a se uni cu lucrurile, oamenii și chiar cu preotul.
Din acest motiv Pavel a scris două scrisori bisericii din Corint. Acei oameni nu au evoluat spiritual, și l-au silit pe apostol să le „dea lapte”, când voia și putea să le dea „hrană solidă”, adică să transmită mai departe lucruri noi și mai mari din lumea spirituală.
Unul dintre marile motive pentru prima scrisoare au fost tocmai conflictele dintre corinteni pentru a-și apăra „uniunea” cu Pavel, cu Apolo etc. În versetul de mai jos, acest lucru este foarte clar:
”V-am dat lapte să beți și nu mâncare, fiindcă până acum nu erați în stare să purtați aceasta, și nici chiar acum nu sunteți în stare, Fiindcă tot carnali sunteți; fiindcă de vreme ce între voi esteinvidie și ceartă și dezbinări, nu sunteți voi carnali și nu umblați voi conform oamenilor?
Deoarece când unul spune: Eu sunt al lui Pavel; și altul: Eu suntal lui Apolo; nu sunteți voi carnali? Cine atunci este Pavel și cine Apolo, decât servitori prin care ați crezut chiar așa cum a dat Domnul fiecăruia? Eu am sădit, Apolo a udat; dar Dumnezeu a dat creșterea.” 1 Corinteni 3:2-6
Leave A Comment