Episcopul Edir Macedo

A 25-a zi a Postului Lui Iisus

De aproximativ 2.000 de ani, vestea care a fost publicată recent a fost mult așteptată de evrei: nașterea vacii roșii, pentru ritualul purificării.

Poate pentru dumneavoastră, subiectul e un pic ciudat însă, chiar și pentru evrei, semnificația lui reală e greu de înțeles, la fel ca profunzimea lui.

După ce păcatul a contaminat omul, din cauza neascultării, au venit consecințe grave. Ca preț în contul acesta, a apărut moartea, denumită „plata păcatului”. Ea a devenit cea mai mare reprezentantă a păcatului. Ori de câte ori o persoană a murit, acolo a fost și puterea acestei sentinței, iar fiecare persoană care s-a apropiat sau a atins un cadavru, a devenit impur.

Însă, cum să se purifice cineva care a fost contaminat? – a întrebat Moise.

Dumnezeu i-a răspuns, prezentând un statut care oferea un mijloc de eliberare a omului de această impuritate și care îi oferea, în același timp, privilegiul unei comuniuni cu El.

Cel Atotputernic a declarat ca precept de Lege, în Numeri 19, că Eleazar, preotul, trebuia să ia o vacă roșie – perfectă în roșeața ei și fără nici un defect fizic. Atât cerința, cât și perfecțiunea vacii, erau atât de mari, încât până și copitele îi erau evaluate. Mai mult, coapsele ei nu trebuiau să fie încărcate la niciun jug. Vârsta ei varia, de obicei, între trei și patru ani, și trebuia să fie achiziționată cu o sumă de bani retrasă din ofertele Templului, pentru a reprezenta întreg poporul Israel.

Acest ritual trebuia făcut numai în afara zidurilor taberei. După construirea Templului, Muntele Măslinilor a fost locul ales. Avea chiar și un acces special, prin poarta de est a Muntelui Templului. Acest acces era folosit în ziua Ispășirii, când țapul ispășitor era dus în pustie, și în ritualul purificării.

Ajungând în acel loc, vaca era sacrificată în ochii preotului. Cu un pic de sânge luat în mâna stângă, el își uda degetul arătător de la mâna dreaptă, ca să facă 7 stropiri în direcția Templului.

Nu exista altar, ci existau doar lemne pentru arderea vacii. Animalul era pus pe foc, adăugându-se o ramură de cedru, o ramură de isop și un tampon de lână stacojiu. Totul era ars, până când se transforma complet în cenușă.

Apoi, această cenușă era ținută de un om curat, ca mai apoi să fie amestecată cu apă de izvor. După acest proces, apa de curățire era pregătită.

Acest amestec era împărțit în trei părți egale. Prima era pentru curtea Templului. A doua, pentru lucrările sacre; iar a treia era pusă pe Muntele Măslinilor, pentru purificarea tuturor evreilor.

Potrivit oamenilor de știință, din antichitate și până în prezent, acest ritual a fost realizat doar de nouă ori, din cauza rarității cu care era găsit un astfel de animal.

Maimonide a afirmat, într-un comentariu la Mișna (codul Legilor evreiești, cunoscut și ca Tora Orală), că a zecea vacă va fi pregătită chiar de Mesia. De aceea, apariția acestei vaci e văzută în Iudaism ca un mare semn profetic. De menționat că acest animal va fi supus unei recenzii în lunile următoare, ca să se vadă dacă vreun fir din părul ei își va schimba sau nu culoarea.

Pentru noi, creștinii, Domnul Iisus, Mesia al nostru, a venit și a împlinit toată Legea, inclusiv ritualul vacii roșii.

Agonia Lui a început tot pe Muntele Măslinilor (Matei 26.30), la fel și moartea și îngroparea Sa, care au avut loc în afara orașului (Evrei 13.12).

El n-a avut niciodată o vină sau un păcat pe umerii Lui. De la cea mai fragedă vârstă, până la ultima Lui suflare pe acest Pământ, a trăit pentru a asculta de Tatăl.

Culoarea roșie a fost în jertfa, pe haina și în Sângele Său, care I-a acoperit tot corpul, de la capul acoperit cu coroana de spini și până la picioarele străpunse de cuie – pielea nu I se mai vedea, ci doar rănile.

A fost zdrobit de rebeliunea umană și S-a făcut cel mai impur dintre oameni, luând asupra Lui nenumărate nelegiuiri.

Vaca a trebuit să fie sacrificată în fața ochilor lui Eleazar, care și-a înmuiat mâinile în sânge, la fel ca și Caiafa, marele preot, care a fost responsabil și supervizor direct al morții Domnului Iisus.

Mesia a fost, de asemenea, ca un cedru, cel mai înalt, mai nobil și mai durabil dintre toți copacii. Cu toate astea, a fost ca isopul, cel mai mic, cel mai simplu și curat dintre arbuști.

După moartea Sa, trupul I-a fost purtat de un om pur, de sinceritatea lui, de Iosif din Arimateea, și păstrat într-un mormânt nou (Ioan 19.41).

Prin jertfa perfectă a Domnului Iisus, există purificare și răscumpărare completă pentru suflet. Cenușa a lăsat loc Sângelui mai prețios și puternic, capabil să șteargă păcate, prin căință sinceră.

”Căci, dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţarea trupului, cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu… (Evrei 9.13-14).

În întreaga istorie a jertfelor evreiești, sângele a milioane de animale a fost vărsat pe altare. Însă niciun sânge nu se compară cu cel mai sublim sacrificiu, făcut pe altarul natural al muntelui Calvar.

Deși a fost atât de dorită și căutată în toate turmele din lume, de ce n-a existat, în 2.000 de ani, nici o vacă roșie?

Acesta ar putea fi un eveniment marcant pentru istoria Israelului, ceasul Lui Dumnezeu, pentru a doua venire a Lui Mesia, a Domnului Iisus.

Iar dacă revenirea Lui este aproape, cu atât mai aproape este Răpirea Bisericii.

Fiți pregătit, căci Mirele, cum spune tradiția iudaică, vine s-o ia acasă pe mireasa Lui iubită, Biserica. Cât despre asta, nu știm nici ziua, nici ceasul.