Episcopul Edir Macedo

A 23-a zi a Postului Lui Iisus

Contrar a ceea ce spun oamenii, unii din lipsa de cunoaștere, alții din cauza invidiei, Domnul Iisus n-a venit să desființeze Sacrificiul și cu atât mai puțin să spună că astăzi nu e nevoie să sacrificăm, fiindcă deja S-a sacrificat El, pentru noi.

El a venit să deschidă Ușa Altarului, ca noi să putem să ne prezentăm, personal, sacrificiile.

În Vechiul Testament, oamenii își aduceau jertfele, iar preotul (cel care prezenta sacrificiile) analiza animalul. Dacă era perfect, îl prezenta pe Altar.

Mai mult decât atât, numai preotul putea să intre în Sanctuar (Sfânta Sfintelor). Poporul stătea deoparte, așteptând răspunsul Lui Dumnezeu.

Astăzi, noi înșine suntem cei care ne prezentăm sacrificiile pe Altar și care putem să intrăm în prezența Lui Dumnezeu în mod direct, fiindcă Domnul Iisus, prin Jertfa Sa, a rupt perdeaua care ne despărțea de Altar și prezența Sa, devenind, astfel, Marele Preot care verifică dacă sacrificiul este perfect și extraordinar.

Dacă sacrificatorul prezintă un sacrificiu extraordinar, El Se manifestă extraordinar în viața lui.

Nu e o coincidență că este scris că El e Amin (Apocalipsa 3.14), Cel care are ultimul cuvânt: „Așa să fie!”

Nu e o coincidență că apostolul a spus: ”Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o Preoţie Împărătească…”, adică o națiune de sacrificatori – 1 Petru 2.9.

Acum, gândiți-vă împreună cu mine: dacă Iisus ar fi fost împotriva sacrificiului sau dacă vroia să-l desființeze, când Zacheu a spus că va da jumătate din bunurile lui, El trebuia să spună: „Nu! Nu face asta, Eu Însumi sacrific pentru tine și casa ta, tu nu trebuie să faci asta!”.

Însă, dimpotrivă, El a spus: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam”, care a fost, de asemenea, un sacrificator – Luca 19.9.

Îmi imaginez că, în acel moment, așa cum s-a întâmplat în Templul lui Solomon, Slava Lui Dumnezeu a învăluit acea casă, familie și s-a întâmplat ceva extraordinar.

Avem și exemplul tânărului bogat care, deși nu a acceptat, Iisus i-a propus sacrificiul, ca să fie salvat.

Femeia care a sacrificat 300 de zile de muncă, turnând parfum scump pe Domnul Iisus, a auzit pe cineva care s-a plâns, zicând: „Ce pierdere!”.

Însă, El a spus: ”… oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei” – Marcu 14.9.

N-ar fi putut să spună: „Femeie! Nu face asta, nu e necesar”?

Din contră, Iisus a onorat sacrificiul.

Ah! Cine a spus: „Ce risipă!” a fost Iuda Iscarioteanul, folosit de diavol.

Același lucru se întâmplă astăzi.

Diavolul a folosit mulți oameni, ca să spună că sacrificiul e greșit, o risipă. Știți de ce? El vrea ca dumneavoastră să fiți sclavul lui. El, diavolul, știe că, dacă o persoană face un Sacrificiu adevărat, va deveni liberă și victorioasă și va ajunge să-L glorifice pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac, al Israelului și Centrului de Ajutor Spiritual.

Ca să n-aveți nici o îndoială, uitați ce spune El:

”Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc” – Matei 5.17.

Fiți tare și curajos și nu lăsați ca paraziții credinței să vă elimine visurile și obiectivele.

Marele Preot vă așteaptă la Altarul Templului!