De ce Focul Sfânt?
Dumnezeu nu vrea doar binele nostru, acceptabil sau rezonabil, El vrea Sacrificiul nostru
De la început, Focul Sfânt a fost inspirat ca mereu să conducă persoanele să-și folosească credința, să se dăruiască cu trupul, sufletul și duhul. Contrar a ceea ce gândesc mulți, Focul Sfânt cere Credință. Odată ce persoana aude Cuvântul și absoarbe duhul, va cere de la ea însăși o dăruire, materializarea credinței ei și astfel se întâmplă cea mai mare dintre minuni, și anume Mântuirea, eliberarea, convertirea, botezul cu Duhul Sfânt.
Cine nu a trecut prin nici unul dintre aceste stadii, va trece cu siguranță:
- Cine nu este eliberat…se va elibera
- Cine este eliberat…se va converti
- Cine este convertit… se va naște din nou
- Cine este născut din nou…va fi botezat cu Duhul Sfânt
- Cine este botezat cu Duhul Sfânt… va fi reînnoit!
Toate acestea se întâmplă când credința este asociată cu revolta. Una fără alta nu realizează transformarea, pentru că izolate sunt insuficiente. Independent de Focul Sfânt, dacă cineva sacrifică, se dăruiește complet, va avea o experiență cu Puterea lui Dumnezeu, pentru că:
- Sacrificiul materializează dăruirea ei, dependența și încrederea;
- Zeciuiala materializează fidelitatea ei, cinstea;
- Ofranda voluntară materializează dragostea noastră, recunoștința, considerația
Aceasta este trinitatea credinței biblice, inteligente și adevărate. Credința trebuie să fie însoțită mereu de fapte, pentru că, atunci când nu există această Credință Vie, ea este moartă. De aceea, Focul Sfânt este strict spiritual, pentru că este vorba de o alegere personală de asumare a Credinței și a deciziei de a o materializa, lucru care se va traduce într-o experiență cu Dumnezeu, care va marca persoana în așa fel, încât viața ei va putea să fie descrisă prin ”înainte” și ”după aceea”.
În exterior, se va vedea vindecarea, eliberarea, prosperitatea, uniunea familială. Totul va depinde de ceea ce persoana va hotârî că dorește să se realizeze. Totuși, viziunea noastră, ca bărbați ai lui Dumnezeu, este ca tu să devii cu viața ta o mărturie vie a Învierii Domnului Iisus, începând cu caracterul, pentru că ți-ai asumat credința, la fel ca exemplul lui Ghedeon.
Care a fost primul lucru pe care Dumnezeu i l-a cerut lui Ghedeon ca să-l pună în practică?
”Dărâmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău, şi taie parul închinat Astarteei, care este deasupra. Să zideşti apoi şi să întocmeşti pe vârful acestei stânci un altar Domnului, Dumnezeului tău. Să iei taurul al doilea şi să aduci o ardere-de-tot cu lemnul din stâlpul idolului pe care-l vei tăia.” Judecători 6:25-26
Cum putea Ghedeon să sacrifice un animal fără să dărâme altarul lui baal, fără să taie stâlpul idolului, să zidească un altar nou și să pună lemne pe locul de sacrificiu? Imposibil!
Dumnezeu nu vrea doar binele nostru, acceptabil sau rezonabil, El vrea Sacrificiul nostru, care cere ca să te ”desprinzi” de stâlpul idolului, de obiceiuri, de mândrie sau de vanitate, lucruri care te împiedică să-ți unești Credința cu Revolta și să le exprimi prin intermediul Sacrificiului voluntar.
Deixe o seu comentário