”Vocile îmi spuneau să mă dau cu capul de perete”

Primele amintiri din copilărie ale Anei  sunt nefericite…

Când Ana avea șapte ani, a locuit cu tatăl și atunci a început suferința ei. “În acea vreme, mama mea vitregă a început să mă maltrateze. Ea îl favoriza pe fratele meu mijlociu și a lăsat de înțeles că nu-i plăcea de mine.

Tatăl meu lucra tot timpul și când era prin jur nu se juca cu mine. În plus, o rudă care locuia cu noi mi-a făcut lucruri ciudate. Atunci nu mi-am dat seama că acel lucru nu era normal” confesează ea.

DISTRUGERE. “Cu trecerea anilor, stima de sine a scăzut, mă simțeam fără valoare și din cauza lipsei de iubire de sine, viața sentimentală era un dezastru. Credeam că mă născusem ca să sufăr. Sexul a devenit un viciu și mi-am lăsat dorințele să mă controleze. Manipulam bărbații ca să am ce voiam.

Ura față de mama mea era și ea o problemă. Mă gândeam că ea nu făcuse ce trebuia ca să mă protejeze și de aceea nu mă iubea.

În familia mea nu exista nici un semn de uniune. Deși beam și îmi găseam confortul în bărbați, nevoile mele nu erau satisfăcute. Simțeam un gol înăuntrul meu, mă simțeam murdară  și cea mai rea persoană din lume.

Cel mai greu moment a fost când am început să aud voci. Ele îmi spuneau să mă dau cu capul de perete și să mă omor. Moartea mă chema și acest lucru mă chinuia. Voiam ca totul să se termine.”

FĂRĂ ANGAJAMENT. “Am cunoscut Centrul de Ajutor prin mama mea, dar eu nu luam în serios nimic.

Voiam ajutor, dar mă gândeam că niciodată nu voi fi capabilă să mă schimb cu adevărat.

A durat un timp până când mesajele de la slujbe și rugăciunile să însemne ceva pentru mine. Am vorbit  cu soția unui preot și pentru prima dată în viață m-am deschis față de cineva.

I-am povestit ce îmi trecea prin cap și mi-am expus toate emoțiile care înainte erau ascunse. Acesta a fost primul pas spre schimbare. După acel dialog, m-am simțit mai puternică și mi-am dat seama că mă puteam schimba.”

SCHIMBARE ADEVĂRATĂ.  “Voiam să-I arăt lui Dumnezeu că schimbarea pe care o cerusem era adevărată, că într-adevăr eram hotărâtă și nu voiam să mă întorc la vechile obiceiuri.

Prin renunțarea la băutură și promiscuitate, am simțit că mă schimbam. Totuși, schimbarea mea nu a venit imediat. Au fost cinci luni în care a fost nevoie de răbdare. Când am primit Duhul Sfânt, am găsit răspunsul pe care îl căutam atât de mult. Am fost atât de fericită!

Mintea și planurile mele s-au schimbat. Pentru prima dată, am cunoscut fericirea. Acum familia mea este unită, am o viziune  nouă pentru fiecare arie a vieții mele și merg spre un viitor strălucitor.”

Ana Neto