Dl. Gérson

Eliberat de vicii şi traume, el a început totul de la zero o nouă etapă 

Ce poate duce o persoană să trăiască fără adăpost? Sunt atâtea întrebări care, de multe ori, este imposibil să ajungem la o concluzie. Dacă mergem mai ales prin centrele oraşelor ne întâlnim cu nenumerate persoane fără adăpost trăind într-un loc sub poduri, pe străzi şi pieţi publice. Mulţi din ei sunt foşti-avocaţi, părinţi de familie, foşti-afacerişti, în fine, câţi nu fac parte din această realitate?

De acord cu cercetarea divulgată de ziarul „O Estado de Sao Paulo”, între 2009 şi 2011 populaţia fără adăpost doar în statul Sao Paolo, a crescut până la 6%, ajungând de la 13.666 la 14.478 de persoane. Dintr-acestea, doar 7.713 primesc adăposturi oferite din partea Governului. Cele alte  6.765 preferă să doarmă, să mănânce, şi să se spele pe străzi, pieţi şi sub poduri.

Fără perspective, umblă dintr-o parte într-altă cerşind: unii pentru a mânca şi alţii pentru a-şi intreţine propriile vicii. Aceste persoane sunt respinse de societe, abandonate de propria familie, dar niciodată nevizibile în faţa ochilor lui Dumnezeu. Există o ieşire da, o lumină în capătul tunelui‚ trebuie să creadă în Acela care poate transforma viaţa oricărui individ.

Marginalitate şi droguri

Viaţa lui Gerson Kotovics, de 30 ani, este o dovadă că Dumnezeu restabileşte. Portretul său ar putea încăpea într-o carte de ficţiune dacă nu fusese o realitate. De mic copil, a trebuit să se obişnuiască cu despărţirea părinţilor alcoolici.

A stat în casa buniciilor, care la urmă au decedat după ce el avea doar vârsta de 14 ani. De atunci înainte, a trăit de mila altora în casa rudelor mai apropiate care-l obligau să se supună unor impuneri pe care nu le a acceptat.

„Am plecat de acolo şi m-am dus la un loc fără adăpost, pentru că nu vroiau ca eu să studiez, căci îmi spuneau că viitorul meu va fi asemănător cu al lor. Iar eu credeam diferit, îmi doream să fiu avocat”, povesteşte.

A trăit un an de zile pe stradă, ceea ce i-a fost suficient pentru a cunoaşte marginalitatea şi drogurile. Cu timpul o mătuşă de-a lui, crezând în potenţialul său, l-a invitat să locuiască în mansadra casei sale.

Sub un acoperiş, fără niciun trai, Kotovics credea că dacă se căsătorea viaţa lui devenea mai bună, dar nu a fost chiar aşa. „Am avut o căsnicie de suferinţă care mai târziu ne-am separat. Din ceea ce făceam nimic nu ieşea bine. Am ajuns să vând cablurile de lumină, de unde locuiam ca să-mi cumpăr ceva de mâncare fără să spun că nu mai plătisem chiria şi lumina de 17 luni. Am încercat să încep nişte afaceri care n-au dat în absolut nimic. Toate au dat faliment. Am ajuns să mă gândesc că nimic nu mai avea rost, destinul meu era să fiu  un nimeni”, îşi aminteşte.

Schimbare

Aşa a ajuns Gersonla Centrulde Ajutor Spiritual, trecând prin dificultăţi şi chiar foame, astfel încât pentru a nu rămâne nemâncat, îşi aduna nişte resturi de alimente dintr-o benzinărie. Într-o stare de tulburare la minte, victimă a unui sindrom căpătat din cauza disperării şi a fricii de întuneric, a început să frecventeze sesiunile de dezlegare şi a început să-şi vadă viaţa să se schimbe şi să pornească spre o nouă etapă.

„Am cunoscut această biserică prin intermediul unui prieten. Când am ajuns acolo am ascultat la slujbă cea ce căutam: că viaţa mea putea să se schimbe.

De atunci am luat-o ferm şi am început să învăţ cum puteam să folosesc credinţa mea”. Îşi afirmă.

Eliberat de traume, a început drumul său cel greu, dar cu încredere. Într-o zi, a avut idea de aduna cele mai bune alimente care le recolta dintr-o seră ca se le vândă, şi-şi a văzut că i-a mergea bine.

Sacrificiu

Atunci, a venit şi Focul Sfânt din Israel, campania de credinţă a Centrului de Ajutor Spiritual, care a fost decisivă în viaţa lui. „Când am înţeles că era cea mai mare oportunitate pentru schimbarea vieţii, a realizării imposibilului, pe care mult mi-am dorit, am pus ce aveam mai bun pe altar, tot ce am avut, şi de atunci da, am putut să văd realizarea visurilor mele”.  

Prin intermediul acestei credinţe şi al sacrificiului, binecuvântările au început să decurgă într-un proces mai rapid în viaţa lui Kotovics. Vine de 10 ani la CdAS, este căsătorit şi are un copil de două luni de zile. A devenit un impresar de mare succes în zona de revizie de contacte, are propriul birou, cu sediul în statul Parana şi încă opt filiale întinse prin toată Brazilia. Chiar nefiind avocat, lucrează cu profesionişti în aceeaşi zona. „Obiectivul nostru este să avem firme în întreaga ţară”. Mărturiseşte.

În afara ramurii de drept, impresarul de asemenea o obţinut o reţea de dealer a vehiculelor, cu mai mult de 300 de maşini. Şi nu se opreşte aici. În actualitate, a dat începutul unei alte afaceri, cu transportări  de camioane.

Prin credinţă, a cucerit case, ferme, terenuri, şi maşini.

„Focul Sfânt reprezintă o uşă pe care Dumnezeu mi-a arătat-o şi mi-a deschis-o pentru ca eu să fac ceea ce doar sacrificiul poate să facă: imposibilul. După ce am învăţat să sacrific, nu mai văd în faţă dificultăţile ca nişte obstacole, căci acum ştiu că le înving pe toate, şi chiar ceea ce este imposibil de a fi învins, prin totul pe care pun pe altar.