Cel mai mare bun

„Când am ajuns la CdAS, aveam foarte multe probleme spirituale. Aveam vedenii când eram în camera mea şi eram dependent de ţigări şi droguri.

Părinţii mei aveau o firmă de ceramică. Odată am găsit o vrăjitorie la poartă şi la 3 zile după aceea, am dat faliment. MAi târziu am fost eliberat şi am început uşor, uşor să mă acomodez. A merge la biserică devenise o rutină şi nu mai aveam nici o dorinţă de a-mi manifesta credinţa.

În acest an, pe parcursul celor 21 de zile de post ale lui Daniel, m-am dăruit cu adevărat, m-am golit de mine însumi şi am primit Cel mai Mare Bun.

Începând din acel moment am fost gata să sacrific şi am făcut mai mult decât făcusem vre-o dată. Ne-am vândut verighetele, aparatele electrocasnice şi toată mobila. Era totul sau nimic. Asta era credinţa noastră.

I-am cerut lui Dumnezeu să deschidă uşile ca să avem prosperitate pentru că nu mai acceptam acea viaţă. Vroiam să muncesc pe cont propriu. Am vizitat un restaurant şi mulţi clienţi erau interesaţi. Am decis că voi intra în posesia lui şi aşa s-a întâmplat. Foştii propietari ai restaurantului sunt angajaţii mei astăzi şi suntem pe punctul de a mai deschide încă o afacere.”

Pedro