”Aveam vedenii și ei vorbeau cu mine…”

Pentru suferință nu contează vârsta, pentru că ea îi afectează pe toți, de la un nou-născut până la un vârstnic. Rubina, de timpuriu și-a dat seama că viața ei   nu era deloc ușoară.

Rebelă și cu multă ură pe mama ei, nefericirea Rubinei era agravată de faptul că avea vedenii. “Aveam ură pe mama mea pentru că, atunci când s-a născut fratele meu, ea își canaliza toată atenția  pe el, dar  și pentru faptul că nu m-a crescut ea, ci bunica mea. Din cauză că mama nu mi-a dat atenția cuvenită, mi-am creat înăuntrul meu alte sentimente, ca gelozia și furia pe fratele meu mai mic, pe care am ajuns să-l și bat.”

CONVERSAȚII CU “VEDENIILE”.  “Ca situația să fie și mai gravă,  aveam vedenii, auzeam voci, ajungând  să fiu doar în lumea mea și să nu mă deschid față de nimeni. Vedeniile pe care le vedeam apăreau în orice moment sau loc și vorbeau cu mine. Mă gândeam că acel lucru era normal, de aceea m-am obișnuit. Conversam și pentru că  atunci eram mică, mă gândeam că era vorba de oameni normali. Ele mă trimiteau să fac diferite lucruri și dacă povesteam conversațiile noastre mamei sau bunicii mele, acele vedenii creau probleme în familia mea ca să mă pedepsească. Dacă era bunica mea, erau probleme de sănătate. Toate acestea au durat până când am ajuns la Centrul de Ajutor.”

TULBURATĂ ȘI REBELĂ. “Bunica mea povestește că începusem să am probleme spirituale de mică, dar am început să am vedenii de la vârsta de șapte ani până la 13 ani.

La școală eram rebelă și mergeam doar pentru că mă obligau, pentru că nu mă interesa. Îmi plăcea să creez neînțelegeri în mijlocul colegilor, pentru că credeam că eram cea mai bună. Din acest motiv, în acea perioadă am fost hărțuită. Acest lucru a creat o revoltă înăuntrul meu și am început să bat și să mă răzbun, continuând să fac aceste lucruri până la 13 ani.”

ÎN SFÂRȘIT LIBERĂ! “Bunica mea care frecventa Centrul de Ajutor, m-a invitat într-o zi să o însoțesc pentru că vedea câteva schimbări la ea. La început m-am îndoit pentru că credeam că, dacă în lume viața mea nu se schimba, cum se întâmpla acest lucru la biserică?  Dar, prin insistența ei,m-am decis să mă duc.

Am început să frecventez slujbele de dezlegare, am auzit mesajele pe care preotul le transmitea și așa am fost eliberată. Mă manifestam în diverse forme și de multe ori rămâneam chiar inconștientă. Ultima dată când m-am simțit rău auzeam totul, dar nu puteam să-mi controlez trupul. Eliberarea mea a durat aproximativ un an.”

VINDECAREA. “În sensul sănătății am avut o inflamație într-o parte a inimii, medicul confirmându-mi că trebuia să iau tratament toată viața. În acea perioadă m-am revoltat împotriva situației, am participat la slujbele pentru sănătate în zilele de marți și astfel am fost vindecată. Azi sunt eliberată de răul spiritual pe care îl aveam și nu mai am probleme de sănătate. În prezent mama mea este tot ce am, cea mai bună prietenă a mea. La școală sunt altă persoană, mai studioasă, nu mai sunt stresată sau nervoasă. Nu mai am vedenii, nu mai aud voci și mă înțeleg bine cu fratele meu. Lucrurile s-au schimbat și continui să văd schimbări în viața mea!”

Rubina Pereira