”Am asistat la sinuciderea tatălui meu”

Suferința mea a început de timpuriu, pentru că la 18 ani am asistat la moartea tatălui meu…”, povestește Vanda, sinuciderea părintelui ei fiind cea care a pus capăt visurilor ei.

Pentru a-și agrava situația, Vanda devine mai târziu victima violenței domestice.

“Nu lucram, pot să spun că nu mai aveam motive ca să trăiesc, așa că am încercat sinuciderea cu pastile prescrise, mai ales că eram sub observația psihiatrului. Fusesem diagnosticată cu o depresie cronică, de aceea am fost mai mulți ani sub observația psihiatrului care îmi prescria tranchilizante și somnifere, dar nu-și făceau efect. Aveam insomnii constante, era îngrozitor.

Deși aveam doi copii mici, nu aveam nici o dorință ca să trăiesc, de aceea am ajuns într-o stare foarte rea.”

SERIE DE SLUJBE DE ELIBERARE. “Nu-mi doream nici să mă ridic din pat, aveam discuții cu soțul meu și pentru că nu lucram, depindeam de el și de ceilalți oameni. Am stat despărțită aproape un an, am început să beau, nu mai aveam grijă de copii, pentru că îi lăsam în casă când ieșeam noaptea. În această situație am ajuns la biserică, invitată de o prietenă a familie.”

Schimbare totală. “Suferința mea s-a terminat când am început să fac Serii de slujbe de vineri la Centrul de Ajutor. Cu timpul ( nu a fost de pe-o  zi pe alta), am reușit să-mi îndrept viața.

Azi sunt bine, copiii mei sunt binecuvântați, am serviciu și situația financiară este stabilă. M-am întors acasă și dorm bine noaptea. Sunt schimbată complet!

Vanda Feire