Adolescenți la marginea prăpastiei

Potrivit unui studiu realizat de Școala Superioară de Asistență Medicală din Coimbra, realizat în anul școlar 2017-2018, 1 din 4 studenți între vârstele de 7 – 12 ani prezintă simptome ale depresiei. Sexul feminin este de obicei cel mai afectat, deoarece, potrivit unei investigații recente a Facultății de Medicină din Porto, prevalența simptomelor depresive la fetele de 13 ani este de două ori mai mare decât la băieții de aceeași vârstă.

Depresia adolescentului este de obicei asociată cu dificultăți în relațiile interpersonale, comportamente agresive, scăderea performanțelor academice și consumul crescut de alcool și droguri, reprezentând o problemă gravă care provoacă mortalitate ridicată, de obicei din cauza suicidului.

Depresia și auto-mutilarea

De la o vârstă fragedă, Ana Micaela a cunoscut lumea întunecată a depresiei și a auto-mutilării, totul a început la vârsta de 12 ani, odată cu moartea bunicii paterne. “Ea era una dintre persoanele care evita ca eu să realizez problemele care existau în familia mea. De aceea, atunci când ea a murit, am început să privesc situațiile familiale cu ochii răi. Pe măsură ce părinții mei erau despărțiți, mergeam mereu dintr-o casă în alta.  Așadar, m-am învăluit cu stiluri de viață legate de satanism, care m-au determinat să am o minte răsucită și atunci am început să mă auto-mutilez.

Am început să mă refugiez în prietenii și relații. În timp ce mama mergea cu mine la petreceri, m-a autorizat să fumez și, la 15 ani, am început să fumez droguri și să beau. Am început să văd acel stil de viață ca un refugiu pentru că, de fiecare dată când mergeam la o petrecere am fugit de realitatea în care trăiam. Dar, cu trecerea timpului, am început să eșuez la școală și am avut atacuri de anxietate din ce în ce mai grave. Am ieșit din mijlocul clasei strigând că vreau să mor din cauza problemelor cu un iubit sau o colegă de clasă. Tot ceea ce m-a afectat am simțit atât de intens încât am vrut imediat să mă rănesc și să mor.

La 16 ani, sora mea cea mai mică a murit, iar durerea din interiorul meu a crescut și mai mult. La 18 ani, am început să folosesc substanțe mai puternice și să duc un stil de viață mai grea. Am avut relații în care îmi loveam prietenii, am fost agresivă în felul de a vorbi și  plângeam intens. Am mers la mai mulți psihologi la școală, dar nimeni nu a fost în stare să mă ajute și depresia m-a făcut o persoană pe care nu o recunoșteam! Am mers de mai multe ori la spitalul de urgență din cauza unor discuții agresive în mijlocul străzii cu iubiții, după acesta a urmat psihiatria și luam medicamente din cauza atacurilor. Dar nimeni nu a avut leac pentru voința mea de a muri!

Când, în sfârșit, mi-am găsit credința la Locașul Duhului Sfânt, am văzut ultima mea șansă acolo.  După o lună, am fost complet eliberată de durerile depresiei, de dependențe și de golul pe care-l aveam. Astăzi, puterea pe care mi-o dă Dumnezeu mă menține fermă în fața dificultăților și pacea  pe care am primit-o, chiar și când trec prin situații dificile, rămâne. ”

Ana Micaela Fernandes