Treceți pe la Poartă și mergeți la iaz

”Am ieşit noaptea pe Poarta Văii…” (Neemia 2.13).

Când Neemia a ajuns la Ierusalim, noaptea, a ieșit prin Poarta Văii, care simbolizează momentele dificile cu care ne confruntăm cu toții, chiar și când Îl avem pe Iisus. Văile există, ca să fie trecute, pentru că numai așa, ajungem să ne atingem obiectivul, destinația. Cu toții avem văi de trecut dar, dacă vrem să le evităm, nu vom ajunge niciodată de partea cealaltă. Vreau să spun, cu toții ne confruntăm cu momente dificile și, ce trebuie să facem e să învățăm din ele. Ce nu putem să facem e să ne acomodăm sau să fim intimidați.

”… spre Izvorul Balaurului…” (Neemia 2.13).

Putem să bem din Izvorul Balaurului (diavolul) sau din Iazul Împăratului (Iisus). Neemia s-a dus în vale, s-a confruntat cu dificultățile lui și s-a îndreptat spre Izvorul Balaurului. Trebuie să-l înfruntați pe diavol și să-i spuneți că nu acceptați să fure, să ucidă și să distrugă viața dumneavoastră, pentru că sunteți al Lui Dumnezeu. Iar de cine este al Lui Dumnezeu, diavolul nu se atinge!

Nu puteți să vă temeți de probleme, de văi, dar puteți să le înfruntați. Nu puteți să renunțați, dar puteți să luptați și să-L căutați pe Dumnezeu mai mult.

”…şi spre poarta gunoiului…” (Neemia 2.13).

Neemia a văzut gunoiul, mizeria în care se găseau oamenii. Când o persoană nu-și înfruntă problemele și nu traversează văile, pentru că s-a plictisit să se roage, să caute, să postească, să mediteze la Cuvântul Lui Dumnezeu și să-L practice; când e intimidată de cel rău, e pentru că îi datorează ceva. Când nu-l înfruntă pe balaur, e pentru că-i e frică de el, iar cui i-e frică de balaur, i-e frică pentru că merge mână-n mână cu el și face voia lui, nu voia Lui Dumnezeu. Dumnezeu nu ne cere perfecțiune, ci ascultare, iar când ascultăm de El, nu ne temem de nimic, ci înfruntăm tot și pe toți.

Vedem mormanul de gunoi și nu cădem la pământ, nici nu acceptăm să fim un munte de gunoi. Atunci, dacă nu sunteți gunoi, nu puteți accepta ce e gunoi, ce e murdar sau ce vine de la cel rău, fie un gând, o manie, un cuvânt, o problemă…

”…uitându-mă cu băgare de seamă la zidurile dărâmate ale Ierusalimului…” (Neemia 2.13).

Cum erau zidurile Ierusalimului? Erau în ruine, dar Neemia se uita la ele cu ochii Credinței și a văzut acele ziduri reconstruite. Atunci, uitați-vă cu băgare de seamă la viața dumneavoastră și imaginați-vă transformat și împlinit.

”… şi la porţile lui arse de foc” (Neemia 2.13). Nu puteți permite ca Iisus, care e Poarta, să fie consumat de foc, pentru că El a fost, deja, consumat de Sacrificiul pe care l-a făcut pe cruce, ca să putem trece prin El. Iisus a fost Cel care a spus: „Eu sunt Ușa și nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”.

”Am trecut pe la Poarta Izvorului şi pe la iazul împăratului…” (Neemia 2.14).

Cine e acest izvor? Duhul Sfânt! Iisus a spus că fericit este cel care flămânzește și însetează după dreptate, pentru că din inima lui vor curge râuri de apă vie, referindu-se la Duhul Sfânt. Atunci, mergeți la Poarta Izvorului, care e Iisus, și la iazul împăratului, Dumnezeul nostru, care acoperă toate nevoile noastre.