„Revoltatul este revoluţionar! El reuşeşte să-şi revoluţioneze atât propia viaţă cât şi viaţa celor ce îl înconjoară!”
Încă din secolul XVII, cuvântul revoluţie, a căpătat interpretarea al cărui nume îi merge şi până în zilele de azi: schimbare fundamentală; principiul unei lumi noi, implementarea unui nou regim în numele libertăţii, etc. Este vorba despre o mişcare ce are loc, avându-se în vedere o ruptură către libertate.
Este de neimaginat să fi existat revoluţii, fără a exista revoluţionari. Revoluţionarul autentic uneşte întotdeauna îndrăzneala cu inteligenţa, pentru că, chiar dacă revoluţia pare că naşte haos şi dezordine, acestea sunt roadele unei dorinţe incontrolabile de a vede o schimbare. Într-adevăr, este un plan pentru atingerea unui anume scop. Un plan inteligent, impulsionat de credinţă. Revoluţionarul face ca mâna lui Dumnezeu să vină în favoarea lui şi a celor de lângă el. Face trecerea de la întuneric la lumină, de la nimic la tot şi de la tristeţea profundă la bucuria deplină.
Pentru mulţi, această revoltă se termină chiar înainte de a începe pentru că acest gând este interzis în gândurile omului. Dorinţa apăsătoare din inima sa şi strigătul sufocat al sufletului său, dau naştere unei descurajări constante.
Leave A Comment