Când Domnul Iisus s-a dat pe Sine spre a muri pe cruce, a luat asupra Sa toate păcatele umanităţii, durerile şi neliniştile noastre. A făcut El asta pentru a ne salva doar pe unii dintre noi, sau pe toţi? Pe toţi! Cu toate acestea, nu poate să-i ierte şi nici să-i salveze pe toţi. De ce? Pentru că nu Îl acceptă toţi. Pentru ca Iisus să ajungă la cei pierduţi, are nevoie de un instrument, de un mijloc pentru a ajunge la ei. Primul instrument de care are nevoie este materia lui primă: fiinţa umană – care este făcut după Chipul şi Asemănarea Lui şi anume discipolii.
„Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: în el veţi găsi îndată o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea; dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine.” (Matei 21:1,2)
Pentru a intra în Ierusalim, Iisus s-a bazat pe Ucenicii Lui, chiar dacă aceştia erau nişte păcătoşi şi la fel ca şi ceilalţi oameni, supuşi greşelii. Cu toate acestea erau nişte oameni sinceri care s-au dăruit să-I slujească cu toată iubirea, mulţumirea şi credinţa. Dumnezeu caută slujitori care sunt gata să meargă şi să facă după cum spune El şi care să nu se gândească la ce vor spune ceilalţi.
„Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Şi îndată îi va trimite.” (Matei 21:3)
Când suntem dispuşi să Îl slujim pe Dumnezeu, putem fi siguri că diavolul se va folosi de persoane care să încerce să ne împiedice să-L slujim îndrugând lucruri sau ameninţându-ne. Iisus ne-a spus că vom fi prigoniţi şi urâţi de lume, dar cu toate acestea, să fiţi cu inimă. Cu alte cuvinte, nu este de ajuns să aveţi inimă, trebuie să fim cu inimă. Ştiţi ce înseamnă asta? Înseamnă să fi constant! Este scris: „Să nu obosim în facerea binelui”. Nu obosiţi să iertaţi, să postiţi, să oferiţi, să daţi o bună mărturie, să priviţi cu ochi buni, să vă păziţi inima. Asta înseamnă să fim cu inimă.
Chiar dacă aţi fi unicul creştin de pe faţa pământului şi singurul care Îl urmează pe Domnul Iisus, nu ar trebui să fi incomodat. În toată Biblia, singurul lucru de care a spus Dumnezeu că are nevoie a fost un măgăruş. Trebuie să înţelegem că mijloacele de comunicare: internetul, ziarele, revistele, radio şi televiziunea sunt folosite astăzi ca mijloace de comunicare pentru Dumnezeu la fel cum în trecut s-a folosit de măgăruş. Acestea sunt mihloacele de transport pe care Dumnezeu le foloseşte pentru a ajunge la cei suferinzi şi pierduţi.
Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Spuneţi fiicei Sionului: „Iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.” Ucenicii s-au dus şi au făcut cum le poruncise Isus. Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei, şi El a şezut deasupra. (Matei 21:4-7)
În fiecare zi trebuie să decidem pe cine vom servi. Dacă vom servi gândurilor, sentimentelor, orgoliului şi egoismului nostru sau dacă vom face ceea ce Iisus porunceşte. Chiar şi în zilele noastre în Orientul Central, hoţului i se taie mâna, dar ucenicii nu au fost obligaţi să facă nimic ci doar credinţa lor şi a noastră ne cere atitudini.
Leave A Comment