Au fost chemaţi 32 de mii de oameni ca să lupte contra madianiţilor şi din aceştia, 22 de mii de inşi, chiar fiind nesatisfăcuţi, şi-au asumat condiţia de fricoşi şi de laşi şi s-au întors acasă. Dumnezeu nu se poate baza pe cei fricoşi şi pe cei laşi pentru că Duhul Său este puternic, cutezător şi curajos. Nu a spus El: „numele Meu este Domnul Oştirilor” ?
Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al războiului şi cine crede că este un Dumnezeu al păcii, se înşeală pentru că pacea ne este dată doar după ce purtăm un război cu mizeria, cu bolile şi cu durerile noastre, cu asuprirea, viciile, blestemele, păcatele şi cu duhurile necurate. Însumând: după ce purtăm un război cu diavolul şi cu slăbiciunile noastre.
Chiar şi Iisus, deşi a fost supranumit: Prinţul Păcii, a spus că a venit să aducă Sabia (Cuvântul lui Dumnezeu), care ne foloseşte să atacăm dar să ne şi apărăm ea fiind atât o armă ofensivă cât şi una defensivă. Dacă nu o folosim, vom fi înfrânţi şi asta chiar dacă mergem la biserică şi credem în Dumnezeu. De aceea, dacă tu nu scoţi strigătul de război şi dacă nu mergi pe drumul spre victorie, nimeni nu va face aceste lucruri în locul tău.”
De aceea, din cei 10.000 de oameni care au rămas după prima triere, 9700, au îngenuncheat ca să bea apă din râu şi doar 300 s-au menţinut în alertă, gata de război, chiar şi în momentele când îşi potoleau setea. “Adevărul este că atunci când ne relaxăm credinţa, suntem indolenţi şi neglijenţi, nu Dumnezeu sau ceilalţi ne exclud ci noi înşine pentru că Dumnezeu nu ne poate obliga să fim sârguincioşi şi revoltaţi.
A împărţit în trei cete pe cei trei sute de oameni şi le-a dat tuturor trâmbiţe şi ulcioare goale, cu nişte făclii în ulcioare. (Judecători 7:16)
După ce au rămas doar 300 de oameni, aceştia au primit trompete care reprezintă neprihănirea şi dreptatea. Tu vrei ca neprihănirea şi dreptatea lui Dumnezeu să fie în viaţa ta? Atunci trebuie să fi un războinic viteaz şi revoltat… Cei 300 au mai primit de asemenea şi nişte ulcioare goale. Tu cum eşti? Dacă eşti plin de orgoliu, de frică, laşitate, nerăbdare, acomodare, răutate, ranchiună, îndoială…atunci, este timpul să vă goliţi! Ghedeon le-a mai dat şi un al III-lea element şi anume, câte o făclie care reprezintă focul, Duhul Sfânt care iluminează şi ne dă direcţie. Pentru că Duhul Său ghidează şi ne întăreşte! Vă amintiţi ce a spus Iisus: „…cine mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric…” Căci cel ce Îl urmează nu este fără direcţie şi nici nu se teme ci are lumina vieţii, Duhul Sfânt.
El le-a zis: „Să vă uitaţi la mine şi să faceţi ca mine. Cum voi ajunge în tabără, să faceţi ce voi face eu…” (Judecători 7:17)
Cu alte cuvinte, Ghedeon le zicea: „aşa cum eu am sacrificat, sacrificaţi şi voi” Nu asta ne spun şi mărturisirile? Doar că cel care le aude şi este acomodat, spune: „vreau să am ceea ce şi el a cucerit”, iar revoltatul spune: „voi face ceea ce a făcut el”. Ceea ce o împiedică pe persoană să învingă în această lume, nu este doar lipsa revoltei, dar şi lipsa acţiunii de revoltă. Duhul de revoltă îi ducea pe Ghedeon şi pe cei 300, la o mare bătălie în viaţa lor. Era totul sau nimic. Viaţă sau moarte. La urma urmei, Dumnezeu te-a adus până aici, nu ca să vezi mărturisirea altora, ci ca să afli ce trebuie să faci pentru a învinge în această luptă a ta, pe care până acum nu ai reuşit să o învingi. Chiar şi cu toate cunoştinţele, abilităţiile, nesatisfacţiile, revoltele tale… dacă nu eşti dispus să dai totul pentru a cucerii totul, pe altar, victoria nu va veni, pentru că Dumnezeu va acţiona doar după ce tu vei face tot ceea ce îţi stă în putinţă.
şi când voi suna din trâmbiţă, eu şi toţi cei ce vor fi cu mine, să sunaţi şi voi din trâmbiţă de jur împrejurul taberei şi să ziceţi: „Sabia Domnului şi a lui Ghedeon!” (Judecători 7:18)
Atunci tu va trebui să spui aşa în interiorul tău: „acum este timpul meu, rândul meu” Focul Sfânt este pentru toţi aceia care sunt dispuşi să lupte pentru realizarea totală a vieţii lor. Este adevărat că eşti înaintea unei „văi de probleme”. Ieşi la atac şi nu te teme să-ţi foloseşti credinţa, manifestându-ţi-o prin intermediul sarificiului voluntar înaintea lui Dumnezeu. Nu te uita la dificultăţi ci la altar. Uită-te la sacrificiu şi nu la atac.
La urma urmei, bătălia pe care a avut-o Ghedeon de purtat a fost totală căci, pe lângă faptul că a trebuit să învingă temeri, traume şi inamici, a suferit de asemenea din cauza rezistenţei pe care o opunea propiul lui popor. Ceea ce este rău este că nimeni nu se aşteaptă să i se opună rezistenţă chiar din propia casă. Cu toţii ne aşteptăm să ni se opună rezistenţă din exterior, dar niciodată nu ne aşteptăm să ni se opună din interior. Totuşi, uită-te la promisiune căci aceasta nu dă greş şi nu te lăsa de luptă sub nici o formă, chiar dacă totul conspiră împotriva ta, nu lăsa ca nimic să te împiedice de a obţine victoria.
În acea vale erau mai mult de 135 de oameni înarmaţi până în dinţi. Dumnezeu, a promis că aceştia vor pierde ca şi când ar fi un singur om şi într-adevăr cine era în spatele la tot, era unul singur: diavolul. Cine face un adevărat sacrificiu, îl învinge pe diavol şi odată cu el, învinge şi problemele. Chiar dacă dificultăţile sunt inumerabile, persoana tot le va învinge. Dar trebuie să ştii clar la cine te vei uita: la dificultăţi sau la sacrificiu. Te vei uita la Dumnezeu sau la problemele generate de diavol?
„Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” (Evrei 12:1,2)
E nevoie de perseverenţă în practicarea sacrificiului pentru că aceasta este singura modalitate de a continua în luptă până la victorie. A te uita la Hristos înseamnă a te uita la sacrificiu şi cine crede, va sacrifica până la capăt.
Leave A Comment