Unul edifică și altul distruge

Extrem de apreciat de mulți și disprețuit de alții, CUVÂNTUL a avut întotdeauna un rol nestatornic, însă nu lipsit de relevanță.

Obișnuim să spunem că „cine VORBEȘTE ce vrea, AUDE ce nu vrea…” și, numai din acest mic proverb popular, putem să vedem că, cuvântul, indiferent de intenția cu care a fost spus, are întotdeauna repercusiuni. Într-adevăr, cuvântul e atât de important, încât ajunge să dicteze calitatea credinței și convingerilor noastre: ”Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică” (Iacov 1.26).

Pentru toate cuvintele pe care le spunem, bune sau rele, de încurajare sau distrugere, pozitive sau negative, adevărate sau mincinoase, de laudă sau dispreț, de apreciere sau depreciere, de acceptare sau respingere, există întotdeauna un interlocutor, inclusiv Dumnezeu, cineva care ascultă și care, cu siguranță, va avea, în egală măsură, un cuvânt de spus.

”Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit” (Matei 12.36)

Dacă cuvântul n-ar fi atât de important, n-ar fi fost principalul mod în care Dumnezeu a ales să creeze toate lucrurile vizibile și invizibile și, de asemenea, să-Și transmită Învățăturile, Promisiunile, Poruncile, Principiile și Preceptele.

Pentru Dumnezeu, cuvântul e atât de important, încât există mai multe principii asociate lui, cum ar fi:

– Nu trebuie să spunem ceva și să facem altceva, cuvintele noastre trebuie să reflecte acțiunea noastră;
– Trebuie să acționăm în conformitate cu Cuvântul Lui Dumnezeu;
– Cuvântul susține și tot ce există provine din el;
– Tot ce spunem este o reflectare a ceea ce suntem sau gândim;
– Veghind tot ce iese din gura noastră, vom dezvălui măsura credinței noastre în Dumnezeu și măsura reverenței noastre față de El.

Nu vă îndoiți, cuvintele dumneavoastră au greutate, pentru că determină cine sunteți, cum gândiți și în ce credeți, în plus, însuși Domnul Iisus a făcut acest avertisment, atunci când a spus: ”Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura” (Matei 12.34).