NATURALĂ SAU SUPRANATURALĂ

În Marcu 5:25, textul vorbește despre o femeie bolnavă , care avea atât credință naturală cât și supranaturală. Cât timp a folosit armele credinței naturale, nu a existat rezultat, din contră, ea a pierdut totul. A investit tot ce avea în credința naturală, pentru că ceea ce ea dorea era mai mare decât ce ea avea și credința naturală aduce siguranță și certitudine la ceea ce se vede și se simte.

Ea a fost la medic, de aceea plătea ce era nevoie; ea lua medicamente, de aceea a sacrificat toată bogăția sa, adică, ea a investit tot ce avea pentru tot ce ea dorea. Rămânând fără resurse, fără speranță, fără perspectivă, pentru că ea trecuse prin mâinile la mai mulți medici, ‘’…cheltuise tot ce avea, și nu simțise nici o ușurare; ba încă îi era mai rău.’’( Marcu 5:26), nu mai avea ce să mai facă.

Acum, doar credința supranaturală; și această credință supranaturală a făcut-o să-și amintească  că se putea face ceva, că era posibil să schimbe acea situație: Iisus. Așa cum am spus, credința vorbește și ne dă armele necesare pentru a învinge totul. Și această credință, supranaturală, i-a spus: “Dacă aș putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.’’

Bolnavă și slabă, cum să asculte credința? Și pentru a fi mai dificil, unde Iisus umbla o mulțime îl urma, dar pentru cel care din bogat a ajuns sărac ascultând credința naturală, cererea credinței supranaturale nu era nimic. E clar, pentru că ce ea dorea era mai mare  decât ceea ce ea avea.

Ea a ascultat: a folosit arma pe care credința supranaturală a pus-o la dispoziția ei. L-a atins pe Iisus, ceea ce credința i-a cerut. ‘’Și îndată a secat izvorul sângelui ei. Și a simțit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală.’’(Marcu 5:29). Cine are credință supranaturală, simte ceva doar după ce ascultă de ea. Simte schimbarea, vindecarea, transformarea.

Am vorbit  că credința supranaturală pune la dispoziția celor care o au, armele necesare pentru a învinge orice problemă. Dar nu este de ajuns doar să o ai, este nevoie să asculți de ea. Problema este că nu mereu dispoziția pe care persoana o are pentru a asculta de credința naturală, ea o are și pentru a asculta de credința supranaturală. Dacă credința supranaturală ar fi cerut tot ce ea avea fără să vadă, fără să atingă și fără să simtă nimic, oare dispoziția era aceeași?

Amintiți-vă: există situații în care unica ieșire este de a asculta vocea credinței, totuși a credinței supranaturale.

Episcopul Joao Leite- Mozambic

                                                                                                                       Te văd la CdA sau în Nori!