În evanghelia după Matei, capitolul 19, versetul 16, Dumnezeu ne arată cine este necredincios. Poate că spuneţi aşa: „Necredincios este acela care nu crede în Dumnezeu.” Nu este aşa! Sau poate că spuneţi: „Necredincios este cel care nu cunoaşte Sfintele Scripturi. Faptul în sine de a nu cunoaşte Cuvântul îl face necredincios.” Nu! Nici asta nu este adevărat.
Necredinciosul este cel care cunoaşte Cuvântul Lui Dumnezeu; spune că el are credinţă în inima lui, însă…nu o materializează niciodată aşa cum ar fi trebuit s-o facă: ascultând de Dumnezeu, oferindu-şi viaţa Lui… Acesta este necredinciosul.
Atunci s-a apropiat de Isus un om, şi I-a zis: „Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?” (Matei 19:16)
El avea un vis – acela de a fi mântuit – dar nu ştia ce bine trebuia să facă pentru a obţine această binecuvântare. Era un om religios, făcea acte de caritate, era un fiu bun şi un cetăţean de excepţie.
El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: ,Ce bine?’ Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.” (Matei 19:17)
Toţi ştim ce trebuie să facem şi fiecare dintre noi are cunoştinţa binelui şi răului, a drumului drept şi a celui greşit. Poate că vei zice că nu cunoşti Biblia, dar cine spune că trebuie să cunoşti Biblia pentru a şti ce înseamnă binele? Poate că veţi spune: „Dar eu nu merg la biserică.” Şi cine a zis că trebuie să veniţi la biserică ca să ştiţi ce e de făcut? „…Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.”
Eu nu pot să fac ce este bine în locul dvs. Eu practic binele pentru mine. Pot să ajut oamenii să facă ce este bine însă nu pot schimba pe nimeni.
Propiul Dumnezeu care este Cel mai Bun, nu poate să facă binele în locul nostru. Trebuie să fim corecţi, să ne ghidăm după dreptate şi El atunci ne va binecuvânta. Dacă vreţi să se împlinească visul pe care-l aveţi, să aveţi viaţa realizată aici pe pământ, şi o viaţă eternă după aceea în Împărăţia Cerurilor, trebuie să sacrificaţi căci alt drum către cuceririle acestor lucruri, nu există.
Tu decizi; e viaţa ta… Acum însă, să nu te gândeşti că gata: dacă eşti o persoană bună, înseamnă că şi viaţa ta va fi bună, pentru că nu este aşa. Puteţi observa: Ce tip de persoane suferă cel mai mult în viaţă: cele rele sau cele bune? Realitatea ne demonstrează că persoanele bune suferă cel mai mult. Cunosc multe persoane bune care au o viaţă grea şi alte persoane care sunt rele, au o viaţă bună. Cum se poate una ca asta?
Persoanele care sunt bune, se gândesc că dacă ele sunt corecte, cinstite ş.a.m.d., şi ceilalţi sunt la fel ca ele; se gândesc că totul le va merge bine pentru că sunt buni. Nu vă înşelaţi! Dumnezeu ne-a explicat că cine este bun, va fi urât şi persecutat aici pe pământ. Nu e deajuns să fi bun. Trebuie să fi puternic. Şi dacă eşti puternic, nu renunţa la drepturile tale.
Iiszs i-a spus tânărului: „…dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.” Şi tânărul a întrebat: „Care?” (Matei 19:18) Dumnezeu ştia că dacă tânărul se face că nu înţelege, avea să-i spună ce are de făcut în mod direct, lăsându-i astfel deoparte slăbiciunile băiatului. Slăbiciunea lui era neascultarea însă dorea să trăiască la fel ca unul care este ascultător şi aşa nu merge.
…Şi Iisus i-a răspuns: „Să nu ucizi: să nu preacurveşti; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”; şi: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Matei 19:18-19)
Tânărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea; ce-mi mai lipseşte?” (Matei 19:20)
El era un om religios, împlinea cele zece porunci, credea în Dumnezeu, dar chiar şi aşa era un necredincios.
„Dacă vrei să fii desăvârşit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino, şi urmează-Mă.” (Matei 19:21)
Dacă vreţi o viaţă perfectă, dacă vreţi ca cel mai mare vis al dvs. să se realizeze, sacrificaţi căci sacrificiul ne face să rămânem în dependenţa lui Hristos. Posturile, rugăciunile, faptul de a ierta, de a frecventa biserica alături de multe alte lucruri, reprezintă o parte din sacrificiul nostru, dar, acest tip de sacrificiu nu este complet atunci când se doreşte o viaţă perfectă, atunci când este vorba de realizare în viaţa personală, de împlinirea viselor etc.
Acum, puteţi înţelege care este motivul pentru care, mulţi, nu şi-au văzut visele realizate. Ei se ascund în spatele obligaţiilor de creştin şi asta pentru a nu face tot ceea ce ei ştiu că trebuie să facă.
„Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru că avea multe avuţii.” (Matei 19:22)
El era bogat şi inima lui era în bogăţiile pe care le avea. Vroia o viaţă bună, perfectă însă nu era dispus să plătească preţul pentru împlinirea visului său. Şi preţul era un sacrificiu. Acesta este necredinciosul: Cel ce ştie ce trebuie să facă şi nu face. El a auzit dar nu a pus în practică ci I-a întors spatele Lui Iisus, Cuvântului Lui şi visului său personal.
Ucenici auziseră ce i-a zis Iisus şi inima lui Petru bătea cu putere. El era pescar şi nu prea avea multe de sacrificat şi se gândea că dacă acel tânăr bogat care era împlinitor al legii, era inteligent etc., nu a fost acceptat de Iisus, atunci, ce se va întâmpla cu el care nu avea nimic din toate astea.
Cu toate astea, Iisus a zis: „Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, şi va moşteni viaţa veşnică.”(Matei 19:29)
Prin asta, Domnul Iisus îi spunea lui Petru să nu se preocupe pentru că într-adevăr sacrificiul lui era inferior cu ceea ce-i ceruse Iisus tânărului, însă era după condiţia pe care Petru o avea.
Aici nu este vorba de cantitate, de cunoştinţe, de faptul de a fi tânăr sau bătrân, ci este vorba de credinţă. Folosiţi-vă credinţa! Dvs. care spuneţi că acum doriţi să vă oferiţi viaţa Lui Dumnezeu şi că nu vreţi să fiţi un necredincios, nu vă ascundeţi în spatele faptelor bune, pentru că pe acestea toată lumea trebuie să le facă şi încă mult mai mult decât atât. Nimic din toate astea nu ne face buni în faţa Lui Dumnezeu. Ceea ce ne face deosebiţi în ochii Lui este credinţa noastră, sacrificiul nostru voluntar, spontan şi personal. Cine este necredinciosul? Este acela care nu-şi foloseşte credinţa, care nu ascultă de Cuvântul Lui Dumnezeu. Cine crede face şi nu comentează.
Episcopul Julio Freitas
Leave A Comment