Luca 23:
39. „Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea…”
Căte persoane nu L-au batjocorit pe Dumenzeu şi i-au atribuit Lui problemele lor? Duhul lor este negativ pentru că înafară de faptul că au greşit, sunt problematici la fel ca acel tâlhar care a făcut greşeli şi avea un duh rău, atribuindu-i lui Dumnezeu vina pentru toate necazurile lui. Asta se întâmplă în general cu fiinţele umane: ele atribuie celorlalţi sau lui Dumnezeu vina pentru problemele lor. Aceasta este o ieşire mai „convenabilă”, iar diavolul profită de asta căci astfel, cu greu se poate obţine mântuirea.
Cât timp persoana îşi atribuie greşelile, slăbiciunile şi vina cauzatoare de probleme, lui Dumnezeu care defapt este Unicul care le poate salva, nu are cum să se ofere lui Dumnezeu.
De fiecare dată când dăm vina pe Dumnezeu pentru eşecurile noastre, îl şi batjocorim prin asta.
…şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!”
Persoanele vor ca Dumnezeu să facă partea Lui fără ca ele să o facă pe a lor. Vor să-şi trăiască în mod dezordonat şi indisciplinat viaţa, dar vor ca Dumnezeu chiar şi aşa să îi binecuvânteze, să-i protejeze să-i inspire şi să aibă grijă de ei… Vor ca Dumnezeu să facă un număr de magie aşa cum dorea şi acel răufăcător care vroia ca Iisus să-i treacă cu vederea greşelile.
Hristos, însă, era aici pentru a ierta păcatele nu pentru a desvinovăţi răul săvârşit. El dădea o oportunitate a unu nou început chiar dacă persoana se afla în ultimul stadiu. Acel tâlhar nu vroia să-şi pună mintea la contribuţie. Evident că el deja auzise de Iisus în cei trei ani şi jumătate de minister spiritual ai Mântuitorului însă el ignora voinţa lui Dumnezeu în ceea ce îl privea pe el.
40 „Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis:…”
Asta vrea să spună că celălalt şi-a folosit înţelepciunea. Şi el era păcătos dar nu se făcea vinovat de aceleaşi greşeli ca şi primul. Acesta era diferit, avea un duh bun şi recunoştea stadiul în care se află nedând vina nici pe ceilalţi şi nici pe Dumnezeu. (Dacă îţi cunoşti eşecurile, limitele, duhul tău va fi nou începând de azi) şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă? (al doilea tâlhar îşi recunoştea greşelile şi şi le asuma)
41 „Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre;…”
Atât eu cât şi tu primim răsplata pentru faptele noastre, fie ele bune sau rele chiar dacă asta ne aduce în faţa sfârşitului „…dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.” El ştia că răul care li se întâmplă este o consecinţă a faptelor lor şi nicidecum vina lui Dumnezeu sau a destinului. Persoana trebuie să gândească şi să nu spună: „Dacă Iisus mă iubeşte, atunci de ce sunt în asemenea hal?” Iisus nu face rău nimănui. Este scris:
„orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.” (Iacov 1:17)
42. Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine…”
El a apelat la Iisus şi nu I-a spus: „aminteşte-Ţi de greşelile mele, de păcatele mele” ci i-a zis cu alte cuvinte: „aminteşte-Ţi ce am ales aici acum” Se gândea: Ştiu că Tu ai salvarea! Am evitat această alegere până astăzi când am decis să mă ofer Ţie întru totul. Ştiu că Tu vrei ca eu să intru în Împărăţia Cerurilor, că vrei să am şi eu mărturisirea mea ca şi celelalte persoane şi să demonstrez că e posibil să trăieşti pe acest pământ şi mai apoi să intri în Cer având o viaţă sentimentală realizată, armonie în familie, sănătate şi plinătatea Duhului Sfânt… Acestui tâlhar Iisus îi putea răspunde pentru că şi celălat a cerut însă nu a dorit să şi dea. El vroia să coboare de pe cruce şi să-şi continuie viaţa furând însă cel de-al doilea vroia să intre în Rai: „…când vei veni în Împărăţia Ta!”
43. Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”
Persoanele spun că nu-L acceptă pe Iisus pentru că nu le schimbă vieţile, dar Iisus schimbă viaţa omului doar după ce acesta se oferă Lui. Ca să intri în Împărăţia lui Dumnezeu nu este de ajuns să crezi pentru că şi celălalt tâlhar a crezut însă Hristos răspunde acelora care îşi oferă cu sinceritate viaţa în mîinile Lui.
„Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?” (Luca 24:5)
Într-adevăr omul caută fericirea=viaţa adevărată în ceva ce nu are viaţă. Spuneţi-mi acum: De ce să continuăm cu viciile, cu răutăţiile, cu îndoiala, cu fanatismul, dacă în ele nu găsim viaţă. Trebuie să căutaţi viaţa acolo unde este cu putinţă a o găsi. Dacă aţi văzut emisiunile „Timpurile Actuale” sau „Al Şaselea Simţ” la Tv; dacă aţi ascultat la radio emisiunea „Al Şaselea Simţ” sau dacă aţi citit ziarul „Pagina Universală” ori revista „Oportunitatea” şi aţi văzut miile de mărturisiri, aici trebuie să căutaţi ajutorul. Caută viaţa acolo unde au căutat-o şi aceste persoane (la Dumnezeu)
Ne întâlnim la CdAS sau în cer!
Leave A Comment