Care-i acuzaţia ta?

Deci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? (Romani 8:31)

Ce va zice lumea când va vedea aceste lucruri: boala vindecată, familia fericită, viaţa sentimentală realizată, viaţa profesională bună şi viaţa spirituală restaurată? Atunci, nimeni nu mai are nimic de comentat.

Ca toţi cei care îşi spun creştini şi oameni ai Lui Dumnezeu, să fie cu ochiii pe Cuvântul Lui Dumnezeu pentru că El promite şi împlineşte. Dumnezeu ştie că oamenii vor să vadă pentru ca apoi să creadă şi ştie deasemenea că există persoane care recunosc că El există, doar după ce văd împlinirea promisiunilor Lui în viaţa lor. Dumnezeu spune că noi vom vedea minunile Lui asta însemnând că da vom vedea:  sănătate, familia unită, viaţa sentimentală; profesională şi spirituală reuşite… Toate aceste lucruri le veţi avea dacă şi numai dacă vă faceţi partea dvs. În caz contrar înseamnă că „Dumnezeu nu e pentru” dvs. pentru că nu a-ţi făcut ce trebuia.

„Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?”

Tot ceea ce vă întristează, tot ceea ce vă face să vă simţiţi acuzat, vinovat, sunt lucruri care stau împotriva dvs. şi ceea ce e împotriva dvs. atunci când deja aţi împlinit voia Lui, este deasemenea şi împotriva Lui Dumnezeu. Şi totuşi ce este de făcut? Trebuie să luptăm, să ne rugăm, să ne zbatem, să postim, să sacrificăm şi să-L căutăm pe Dumnezeu. Şi încă ceva. Eu deja am văzut, oameni care suferă pentru că acceptă suferinţa şi lucrurile rele în viaţa lor, gândindu-se că este ceva normal; gândindu-se că toată lumea e necăjită şi atunci aşa trebuie să fie.

El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? (Romani 8:32)

Când te gândeşti că ceea ce ceri de la Dumnezeu nu este mult, atunci înseamnă că ceri într-un mod greşit de încă nu ai primit. Înseamnă că nu faci partea ta pe care trebuia s-o fi făcut căci El cu siguranţă o face pe a Lui. Trebuie să vorbim şi să ne gândim mai puţin şi să acţionăm mai mult căci credinţa este vie când are fapte, siguranţă, convingere cu privire la împlinirea dorinţei. Trebuie să ştim fără a avea vre-o îndoială că vom primi ceea ce am cerut.

Dumnezeu ştiind că tu vei fi astăzi aici ţi-a spus: „Eu mi-am dat Fiul pentru tine”. Atunci tu crezi că El te va lipsi de celelalte lucruri? Nu, sigur că nu. Tu nu ai primit încă răspunsul pentru că înseamnă că nu ţi-ai pus în practică credinţa pentru că cine foloseşte credinţa este plăcut Lui Dumnezeu şi cine Îl mulţumeşte pe Dumnezeu, are parte de miracole în viaţa sa. Asta nu depinde de merite. Iisus Hristos ne-a clarificat acest lucru cum că ceea ce ne desăvârşeşte nu sunt faptele bune, actele de caritate sau cunoştiinţele biblice, ci credinţa pe care o avem.

„Omul acesta, dacă ar fi un prooroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă.” (Luca 7:39)

Cine avea astfel de gânduri? Religioşii, fariseii care au văzut-o pe Maria intrând în casa lui Simon şi turnând pe  Iisus parfumul ce valora pe atunci 300 de dinari, echivalentul la un salariu pe un an întreg. Ei se gândeau că dacă El ar fi fost Mesia cum dealtfel şi este, El nu i-ar fi permis să se atingă de El, nici să verse parfum peste capul Lui şi nici să-I şteargă picioarele cu părul ei. Vedeţi dar ce face religiozitatea, gândirea sectanţilor, gândirea umană şi nu spirituală?

Ceea ce ne face să fim binecuvântaţi nu sunt meritele noastre ci punerea în practică a credinţei. Iisus a zis:

Apoi S-a întors spre femeie, şi a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei, şi Mi le-a şters cu părul capului ei.” (Luca 7:44)

Aveţi grijă cu ceea ce gândiţi pentru că de multe ori vă gândiţi că veţi fi binecuvântaţi pentru că sunteţi buni, că faceţi donaţii ş.a.m.d.  Aceasta este o înşelăciune. Este o gândire greşită. Poţi spune că eşti cinstit însă asta este doar o obligaţie pe care o ai, iar în privinţa carităţii, ea nu trebuie să ţină de un obicei religios ci trebuie făcută de câte ori este nevoie şi avem posibilitatea. Uitaţi-vă bine că Dumnezeu nu L-a cruţat nici chiar pe singurul Său Fiu. Folosiţi-vă credinţa. Puneţi-o în practică!

„Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteşte neprihăniţi!”

Care-i acuzaţia ta? Deja ai confesat-o? Nu? Atunci mărturiseşte-o căci Dumnezeu iartă. Dacă în viaţa dvs. a apărut vre-o boală, vre-o durere, atunci, revoltaţi-vă  contra ei, supuneţi-vă tratamentelor medicale care sunt necesare, însă folosiţi-vă deasemenea credinţa; veniţi marţi şi primiţi rugăciunile speciale de vindecare. Urâţi boala pentru că El n-o va cruţa aşa cum nici chiar pe Fiul Său iubit nu l-a cruţat. Cereţi-i Lui Dumnezeu direcţia şi El v-o va da. Vă va binecuvânta din abundenţă aşa încât să daţi şi celor cărora trebuie să le daţi, să-I oferiţi şi partea Lui Dumnezeu şi încă să vă mai rămână şi dvs. Veţi avea atât dvs. cât şi familia dvs. o viaţă mai bună.  

Episcopul Julio Freitas