Plan de citire a Bibliei pentru 1 an

”Poporul meu este nimicit din lipsă de cunoaștere” Osea 4:6

Cunoașterea Bibliei este foarte importantă pentru noi toți, mai ales în cele mai dificile momente din viața noastră, deoarece Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său. Duhul Sfânt ne da direcție, ne îndrumă și, când trecem prin încercări, El ne amintește de ceea ce este scris în Biblie, de un Cuvânt al lui Dumnezeu care ne va mângâia. Dar o vom aminti doar dacă știm despre asta.

De aceea, am conceput un plan pentru a citi Biblia într-un an. Vei vedea cât de mult îți va transforma viața.

Urmează lecturile de astăzi:

EXODUL 26

1Mai mult, să faci tabernacolul cu zece covoare din in subțire răsucit și albastru și purpuriu și stacojiu: să le faci cu heruvimi de lucrătură iscusită.
2Lungimea primului covor să fie de douăzeci și opt de coți și lățimea unui covor de patru coți; și fiecare dintre covoare să fie de o singură măsură.
3Cele cinci covoare să fie prinse unul cu altul; și celelalte cinci covoare să fie prinse unul cu altul.
4Și să faci cheutori din albastru pe marginea primului covor, pe marginea îmbinării cu celălalt; și să faci la fel de la marginea din capăt a unui alt covor, în îmbinarea cu următorul.
5Cincizeci de cheutori să faci în primul covor și cincizeci de cheutori să faci în marginea covorului următor cu care este în îmbinare, astfel încât cheutorile să se apuce una pe alta.
6Și să faci cincizeci de copci de aur și să prinzi covoarele împreună cu copcile: și să fie un singur tabernacol.
7Și să faci covoare din păr de capre ca să fie un acoperământ peste tabernacol: să faci unsprezece covoare.
8Lungimea primului covor să fie de treizeci de coți și lățimea primului covor să fie de patru coți: și cele unsprezece covoare să fie toate de o singură măsură.
9Și să prinzi între ele cinci covoare; și șase covoare între ele și îndoaie al șaselea covor pe partea dinainte a tabernacolului.
10Și să faci cincizeci de cheutori pe marginea primului covor care este cel mai îndepărtat în îmbinare și cincizeci de cheutori pe marginea covorului care se îmbină cu următorul.
11Și să faci cincizeci de copci de aramă și pune copcile în cheutori și prinde cortul împreună, ca să fie unul.
12Și rămășița care rămâne din covoarele cortului, jumătatea de covor care rămâne, să atârne peste partea din spate a tabernacolului.
13Și un cot pe o parte și un cot pe partea cealaltă pe lungimea covoarelor cortului, să atârne peste părțile laterale ale tabernacolului, de o parte și de cealaltă, ca să îl acopere.
14Și să faci un acoperământ pentru tabernacol din piei de berbec vopsite roșu și un acoperământ deasupra lui din piei de bursuc.
15Și să faci scânduri pentru tabernacol din lemn de salcâm puse în picioare.
16Zece coți să fie lungimea unei scânduri și un cot și jumătate să fie lățimea unei scânduri.
17Două cepuri să fie într-o scândură, așezate în ordine unul în dreptul altuia: astfel să faci la toate scândurile tabernacolului.
18Și să faci scândurile tabernacolului: douăzeci de scânduri pe partea de sud, spre sud.
19Și fă patruzeci de socluri de argint sub cele douăzeci de scânduri; două socluri sub o singură scândură pentru cele două mânere ale ei și două socluri sub o altă scândură pentru cele două mânere ale ei.
20Și pentru partea următoare a tabernacolului, pe partea de nord, să fie douăzeci de scânduri;
21Și cele patruzeci de socluri ale lor de argint: două socluri sub o singură scândură și două socluri sub o altă scândură.
22Și pentru părțile de vest ale tabernacolului să faci șase scânduri.
23Și să faci două scânduri pentru colțurile tabernacolului pe cele două părți.
24Și să fie prinse împreună dedesubt și ele să fie prinse împreună deasupra capătului acestuia într-un singur inel: astfel să fie pentru ambele; ele să fie pentru cele două colțuri.
25Și să fie opt scânduri și soclurile lor de argint, șaisprezece socluri: două socluri sub o singură scândură și două socluri sub o altă scândură.
26Și să faci drugi de lemn de salcâm; cinci pentru scândurile dintr-o parte a tabernacolului,
27Și cinci drugi pentru scândurile celeilalte părți a tabernacolului și cinci drugi pentru scândurile părții tabernacolului, pentru cele două părți dinspre vest.
28Și drugul din mijloc în mijlocul scândurilor va ajunge de la un capăt la celălalt.
29Și să îmbraci scândurile cu aur și să faci inelele lor de aur pentru locurile pentru drugi; și să plachezi drugii cu aur.
30Și să ridici tabernacolul conform modelului său care ți-a fost arătat pe munte.
31Și să faci o perdea din albastru și purpuriu și stacojiu și in subțire răsucit de lucrătură iscusită, cu heruvimi să fie aceasta făcută.
32Și să o atârni pe patru coloane de lemn de salcâm placate cu aur; cârligele lor să fie din aur, pe patru socluri de argint.
33Și să atârni perdeaua sub copci, ca să aduci acolo înăuntrul perdelei chivotul mărturiei; și perdeaua vă va separa locul sfânt de cel preasfânt.
34Și să pui șezământul milei peste chivotul mărturiei în locul preasfânt.
35Și să așezi masa în afara perdelei și sfeșnicul în fața mesei pe partea tabernacolului care este spre sud; și să pui masa pe partea de nord.
36Și să faci o perdea pentru ușa cortului, albastră și purpurie și stacojie și din in subțire răsucit, lucrată cu broderie.
37Și să faci pentru perdea cinci stâlpi de lemn de salcâm și să îi îmbraci cu aur și cârligele lor să fie de aur; și să torni cinci socluri de aramă pentru ei.

IOAN 6

1După acestea, Isus s-a dus dincolo de marea Galileii, care este marea Tiberiadei.
2Și o mare mulțime îl urma pentru că vedeau miracolele lui pe care le făcea peste cei ce erau bolnavi.
3Și Isus a urcat pe munte și acolo s-a așezat cu discipolii săi.
4Și paștele, sărbătoarea iudeilor, era aproape.
5Atunci Isus, ridicând ochii și văzând că o mare mulțime a venit la el, i-a spus lui Filip: De unde să cumpărăm pâine, ca aceștia să mănânce?
6Și spunea aceasta ca să îl încerce, fiindcă el știa ce avea să facă.
7Filip i-a răspuns: Pâine de două sute de dinari nu le este suficientă, ca fiecare din ei să ia câte puțin.
8Unul dintre discipolii săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a spus:
9Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi peștișori; dar ce sunt acestea la atâția?
10Și Isus a spus: Faceți oamenii să se așeze. Și în locul acela era multă iarbă. Atunci bărbații s-au așezat, în număr de aproape cinci mii.
11Și Isus a luat pâinile și după ce a adus mulțumiri, le-a împărțit discipolilor, iar discipolii celor ce ședeau jos; la fel și din pești cât au dorit.
12După ce s-au săturat, Isus le-a spus discipolilor săi: Adunați frânturile care rămân, ca nu cumva ceva să se piardă.
13Așadar, au adunat și au umplut douăsprezece coșuri cu frânturile celor cinci pâini de orz care au rămas în plus celor ce au mâncat.
14Atunci oamenii aceia, când au văzut miracolul pe care îl făcuse Isus, au spus: Într-adevăr acesta este profetul ce trebuia să vină în lume.
15De aceea Isus, știind că sunt gata să vină să îl ia cu forța să îl facă împărat, s-a dus din nou pe munte, numai el singur.
16Iar când s-a făcut seară, discipolii lui au coborât la mare.
17Și s-au urcat într-o corabie și au trecut marea spre Capernaum. Și deja se făcuse întuneric și Isus tot nu venise la ei.
18Și marea s-a întărâtat pentru că sufla un vânt puternic.
19Și după ce au vâslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, ei îl văd pe Isus umblând pe mare și apropiindu-se de corabie, și s-au temut.
20Dar el le-a spus: Eu sunt; nu vă temeți.
21Atunci cu voie bună l-au primit în corabie; și îndată corabia a sosit la țărmul spre care mergeau.
22A doua zi, când mulțimea care stătea de cealaltă parte a mării a văzut că acolo nu era nicio altă corabie decât aceea în care se urcaseră discipolii lui, și că Isus nu intrase cu discipolii lui în corabie, ci discipolii plecaseră singuri cu ea;
23(Dar din Tiberiada au venit alte corăbii aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul mulțumise).
24Când a văzut așadar mulțimea că nici Isus, nici discipolii lui nu erau acolo, au urcat și ei în corăbii și au venit la Capernaum, căutând pe Isus.
25Și când l-au găsit de cealaltă parte a mării, i-au spus: Rabi, când ai venit aici?
26Isus le-a răspuns și a zis: Adevărat, adevărat vă spun: Voi mă căutați nu pentru că ați văzut miracolele, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat.
27Lucrați nu pentru mâncarea care piere, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică pe care Fiul omului v-o va da; fiindcă pe el l-a sigilat Dumnezeu Tatăl.
28Atunci i-au spus: Ce să facem ca să putem lucra faptele lui Dumnezeu?
29Isus a răspuns și le-a zis: Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeți în acela pe care l-a trimis el.
30De aceea i-au spus: Așadar ce semn faci tu, ca să vedem și să te credem? Ce lucrezi tu?
31Părinții noștri au mâncat mană în pustie; așa cum este scris: Le-a dat pâine din cer să mănânce.
32Atunci Isus le-a spus: Adevărat, adevărat vă spun: Nu Moise v-a dat acea pâine din cer, ci Tatăl meu vă dă adevărata pâine din cer.
33Fiindcă pâinea lui Dumnezeu este cel care se coboară din cer și dă viață lumii.
34Atunci i-au spus: Doamne, dă-ne totdeauna această pâine.
35Și Isus le-a spus: Eu sunt pâinea vieții; cine vine la mine nu va flămânzi niciodată; și cine crede în mine, nicidecum nu va înseta niciodată.
36Dar v-am spus că: M-ați și văzut și tot nu credeți.
37Tot ce îmi dă Tatăl va veni la mine; și pe cel ce vine la mine nicidecum nu îl voi arunca afară;
38Pentru că am coborât din cer nu ca să fac voia mea, ci voia celui ce m-a trimis.
39Și aceasta este voia Tatălui ce m-a trimis, ca din tot ce mi-a dat să nu pierd nimic, ci să îl înviez în ziua de apoi.
40Și aceasta este voia celui ce m-a trimis, ca oricine care vede pe Fiul și crede în el, să aibă viață veșnică; și eu îl voi învia în ziua de apoi.
41Atunci iudeii cârteau despre el, pentru că a spus: Eu sunt pâinea care s-a coborât din cer.
42Și spuneau: Nu este acest Isus, fiul lui Iosif, al cărui tată și mamă îi cunoaștem? Cum de spune el atunci: Am coborât din cer?
43De aceea Isus a răspuns și le-a zis: Nu cârtiți între voi.
44Nimeni nu poate veni la mine decât dacă Tatăl care m-a trimis îl atrage; și eu îl voi învia în ziua de apoi.
45Este scris în profeți: Și toți vor fi învățați de Dumnezeu. Așadar, fiecare om care a auzit și a învățat de la Tatăl, vine la mine.
46Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de acela care este de la Dumnezeu; el l-a văzut pe Tatăl.
47Adevărat, adevărat vă spun: Cel ce crede în mine are viață veșnică.
48Eu sunt pâinea vieții.
49Părinții voștri au mâncat mană în pustie și au murit.
50Aceasta este pâinea care coboară din cer, ca să mănânce din ea oricine și să nu moară.
51Eu sunt pâinea vie care a coborât din cer; dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi pentru totdeauna; și pâinea pe care o voi da eu este carnea mea, pe care o voi da pentru viața lumii.
52De aceea iudeii se certau între ei, spunând: Cum poate acest om să ne dea carnea lui să o mâncăm?
53Atunci Isus le-a spus: Adevărat, adevărat vă spun: Dacă nu mâncați carnea Fiului omului și nu beți sângele lui, nu aveți viață în voi.
54Cine carnea mea o mănâncă și bea sângele meu are viață eternă, și eu îl voi învia în ziua de apoi.
55Căci carnea mea este într-adevăr mâncare, și sângele meu este într-adevăr băutură.
56Cine carnea mea o mănâncă și bea sângele meu locuiește în mine, și eu în el.
57Așa cum Tatăl cel viu m-a trimis și eu trăiesc prin Tatăl, tot așa cel care mă mănâncă, va trăi și el prin mine.
58Aceasta este pâinea care a coborât din cer, nu așa cum au mâncat părinții voștri mană și au murit; cel ce mănâncă din pâinea aceasta va trăi pentru totdeauna.
59Acestea le-a spus în sinagogă pe când îi învăța în Capernaum.
60De aceea mulți dintre discipolii lui când au auzit, au spus: Greu este cuvântul acesta; cine îl poate asculta?
61Dar Isus, cunoscând în el însuși că discipolii lui cârteau despre aceasta, le-a spus: Aceasta vă poticnește?
62Dar dacă l-ați vedea pe Fiul omului urcându-se unde era mai înainte?
63Duhul este cel care dă viață; carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le spun eu, sunt duh și sunt viață.
64Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Fiindcă Isus știa de la început cine erau cei care nu au crezut și cine este cel care îl va trăda.
65Și spunea: Din această cauză v-am spus că nimeni nu poate veni la mine, decât dacă i-a fost dat de Tatăl meu.
66De atunci mulți dintre discipolii lui au mers înapoi și nu mai umblau cu el.
67Atunci Isus a spus celor doisprezece: Nu doriți și voi să plecați?
68Atunci Simon Petru i-a răspuns: Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții eterne.
69Și noi credem și suntem siguri că tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului cel viu.
70Isus le-a răspuns: Nu v-am ales eu pe voi cei doisprezece? Și unul dintre voi este diavol?
71Și vorbea despre Iuda Iscariot, al lui Simon; fiindcă el avea să îl trădeze, fiind unul dintre cei doisprezece.

PROVERBE 2

1Fiul meu, nu uita legea mea, ci inima ta să păzească poruncile mele;
2Fiindcă ele vor adăuga zilelor tale lungime și ani de viață și pace.
3Să nu te părăsească mila și adevărul; leagă-le în jurul gâtului tău; scrie-le pe tăblia inimii tale;
4Astfel vei găsi favoare și bună înțelegere în ochii lui Dumnezeu și a oamenilor.
5Încrede-te în DOMNUL cu toată inima ta și nu te sprijini pe propria ta înțelegere.
6Recunoaște-l în toate căile tale și el îți va îndrepta cărările.
7Nu fi înțelept în ochii tăi; teme-te de DOMNUL și depărtează-te de rău.
8Va fi sănătate buricului tău și măduvă oaselor tale.
9Onorează pe DOMNUL cu averea ta și cu primele roade din tot venitul tău;
10Astfel vor fi umplute hambarele tale cu abundență și teascurile tale vor da pe dinafară cu vin nou.
11Fiul meu, nu disprețui disciplinarea DOMNULUI, nici nu obosi la îndreptarea lui,
12Fiindcă DOMNUL îndreaptă pe cine iubește, precum un tată pe fiul în care își găsește plăcere.
13Fericit este omul care găsește înțelepciune și omul care obține înțelegere.
14Căci comerțul cu ea este mai bun decât comerțul cu argint, iar câștigul ei decât aurul fin.
15Ea este mai prețioasă decât rubinele și toate lucrurile pe care le dorești nu sunt de comparat cu ea.
16În mâna ei dreaptă se află lungimea zilelor și în stânga ei sunt bogățiile și onoarea.
17Căile ei sunt căi plăcute și toate cărările ei sunt pace.
18Ea este un pom al vieții pentru cei ce o țin strâns și fericit este cel care o păstrează.
19DOMNUL prin înțelepciune a fondat pământul, prin înțelegere a întemeiat cerurile.
20Prin cunoașterea lui sunt despicate adâncurile și norii picură roua.
21Fiul meu, să nu se depărteze ele de ochii tăi! Păzește înțelepciunea sănătoasă și discernerea;
22Astfel ele vor fi viață sufletului tău și grație gâtului tău.
23Atunci vei umbla în siguranță pe calea ta și piciorul tău nu se va poticni.
24Când te culci, nu te vei teme; da, te vei culca și somnul tău va fi dulce.
25Nu te teme de spaima năprasnică, nici de pustiirea celor stricați când vine.
26Fiindcă DOMNUL va fi încrederea ta și îți va păstra piciorul să nu fie prins.
27Nu opri binele de la cei cărora li se cuvine, când stă în puterea mâinii tale să o faci.
28Nu spune vecinului tău: Du-te și revino, și mâine îți voi da; când ai lângă tine ce îi trebuie.
29Nu plănui răul împotriva vecinului tău, văzând că el trăiește în siguranță lângă tine.
30Nu te certa fără motiv cu un om, dacă nu ți-a făcut niciun rău.
31Nu invidia pe opresor și nu alege niciuna din căile lui.
32Fiindcă cel pervers este urâciune pentru DOMNUL, dar taina lui este cu cei drepți.
33Blestemul DOMNULUI este în casa celui stricat, dar el binecuvântează locuința celor drepți.
34Într-adevăr, el batjocorește pe batjocoritori, dar dă har celor umili.
35Cei înțelepți vor moșteni glorie, dar rușinea va fi înălțarea proștilor.