Plan de citire a Bibliei pentru 1 an

”Poporul meu este nimicit din lipsă de cunoaștere” Osea 4:6

Cunoașterea Bibliei este foarte importantă pentru noi toți, mai ales în cele mai dificile momente din viața noastră, deoarece Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său. Duhul Sfânt ne da direcție, ne îndrumă și, când trecem prin încercări, El ne amintește de ceea ce este scris în Biblie, de un Cuvânt al lui Dumnezeu care ne va mângâia. Dar o vom aminti doar dacă știm despre asta.

De aceea, am conceput un plan pentru a citi Biblia într-un an. Vei vedea cât de mult îți va transforma viața.

Urmează lecturile de astăzi:

EXODUL 20

1Și Dumnezeu a vorbit toate aceste cuvinte, spunând:
2Eu sunt DOMNUL Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, afară din casa robiei.
3Să nu ai alți dumnezei în afară de mine.
4Să nu îți faci niciun chip cioplit, sau vreo asemănare a oricărui lucru care este în cer deasupra, sau care este în pământ dedesubt, sau care este în apa de sub pământ;
5Să nu te prosterni lor, nici să nu le servești, fiindcă eu, DOMNUL Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, pedepsind nelegiuirea părinților peste copii până la a treia și a patra generație a celor ce mă urăsc;
6Și arătând milă la mii dintre cei ce mă iubesc și țin poruncile mele.
7Să nu iei numele DOMNULUI Dumnezeul tău în deșert, fiindcă DOMNUL nu îl va ține nevinovat pe cel ce ia numele lui în deșert.
8Adu-ți aminte de ziua sabatului, ca să o sfințești.
9Lucrează șase zile și fă toată munca ta,
10Dar a șaptea zi este sabatul DOMNULUI Dumnezeul tău: în ea să nu faci nicio lucrare, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici servitorul tău, nici servitoarea ta, nici vita ta, nici străinul tău care este înăuntrul porților tale;
11Căci în șase zile DOMNUL a făcut cerul și pământul, marea și tot ce este în ele și s-a odihnit în a șaptea zi, pentru aceasta DOMNUL a binecuvântat ziua sabatului și a sfințit-o.
12Onorează pe tatăl tău și pe mama ta, ca zilele tale să fie lungi în țara pe care ți-o dă DOMNUL Dumnezeul tău.
13Să nu ucizi.
14Să nu comiți adulter.
15Să nu furi.
16Să nu aduci mărturie falsă împotriva aproapelui tău.
17Să nu poftești casa aproapelui tău, să nu poftești soția aproapelui tău, nici servitorul lui, nici servitoarea lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici orice lucru care este al aproapelui tău.
18Și tot poporul a văzut tunetele și fulgerele și sunetul trâmbiței și muntele fumegând; și când poporul a văzut acestea, s-au îndepărtat și au stat departe.
19Și i-au spus lui Moise: Vorbește tu cu noi și vom asculta, dar să nu vorbească Dumnezeu cu noi, ca nu cumva să murim.
20Și Moise a spus poporului: Nu vă temeți, pentru că Dumnezeu a venit pentru a vă încerca și ca temerea lui să fie înaintea fețelor voastre, ca să nu păcătuiți.
21Și poporul a stat departe, iar Moise s-a apropiat de întunericul gros unde era Dumnezeu.
22Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Astfel să spui copiilor lui Israel: Ați văzut că am vorbit cu voi din cer.
23Nu faceți dumnezei de argint alături de mine, nici să nu vă faceți dumnezei de aur.
24Fă-mi un altar de pământ și sacrifică pe acesta ofrandele tale arse și ofrandele tale de pace, oile tale și boii tăi; în toate locurile unde voi pune amintirea numelui meu voi veni la tine și te voi binecuvânta.
25Și dacă îmi vei face un altar de piatră, să nu îl zidești din piatră cioplită; căci dacă ridici unealta ta asupra acesteia, l-ai profanat.
26Nici nu urca pe trepte la altarul meu, ca să nu fie descoperită goliciunea ta pe acesta.

LUCA 24

1Iar în prima zi a săptămânii, foarte devreme dimineața, au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră și pe alte femei împreună cu ele.
2Și au găsit piatra rostogolită de la mormânt.
3Și au intrat și nu au găsit trupul Domnului Isus.
4Și s-a întâmplat, pe când erau ele foarte derutate despre aceasta, iată, doi bărbați au stat în picioare lângă ele în haine strălucitoare;
5Și pe când li s-a făcut teamă și și-au plecat fețele la pământ, le-au spus: De ce căutați pe cel viu între cei morți?
6Nu este aici, ci a înviat; amintiți-vă cum v-a vorbit fiind încă în Galileea,
7Spunând: Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși și să fie crucificat și a treia zi să învie.
8Și ele și-au amintit cuvintele lui.
9Și s-au întors de la mormânt și au povestit toate acestea celor unsprezece și tuturor celorlalți.
10Și erau Maria Magdalena, și Ioana, și Maria, mama lui Iacov, și celelalte rămase cu ele, care au spus acestea apostolilor.
11Și cuvintele lor li se păreau ca basme și nu le-au crezut.
12Atunci Petru s-a sculat și a alergat la mormânt; și, aplecându-se, a văzut fășiile de pânză de in întinse la o parte și a plecat, minunându-se în el însuși de ceea ce se întâmplase.
13Și iată, doi dintre ei mergeau în aceeași zi spre un sat numit Emaus, care era cam la șaizeci de stadii de la Ierusalim.
14Și ei vorbeau între ei despre toate acestea care se petrecuseră.
15Și s-a întâmplat că, în timp ce ei vorbeau îndeaproape și se întrebau, Isus însuși s-a apropiat și a mers cu ei.
16Dar ochii lor erau ținuți ca să nu îl cunoască.
17Și le-a spus: Ce fel de cuvinte sunt acestea pe care le schimbați între voi umblând și fiind triști?
18Iar unul dintre ei, al cărui nume era Cleopas, răspunzând, i-a zis: Ești tu doar un străin în Ierusalim și nu știi cele ce s-au întâmplat acolo în aceste zile?
19Iar el le-a spus: Care lucruri? Iar ei i-au spus: Despre Isus din Nazaret, care era profet, un bărbat puternic în faptă și cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a tuturor oamenilor;
20Și cum preoții de seamă și conducătorii noștri l-au dat să fie condamnat la moarte și l-au crucificat.
21Dar ne încredeam că el este acela care avea să răscumpere pe Israel; dar, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când au fost făcute aceste lucruri.
22Mai mult, chiar anumite femei dintre noi ne-au înmărmurit, fiind dis-de-dimineață la mormânt;
23Și negăsindu-i trupul, au venit, spunând că au văzut și o viziune de îngeri, care spuneau că el este viu.
24Și unii dintre cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt și au găsit chiar așa cum au spus femeile; dar pe el nu l-au văzut.
25Atunci el le-a spus: O, neînțelepților și înceți cu inima în a crede toate cele ce profeții au vorbit;
26Nu trebuia Cristos să sufere acestea și să intre în gloria sa?
27Și începând de la Moise și de la toți profeții, le-a explicat în toate scripturile cele referitoare la el însuși.
28Și s-au apropiat de satul unde mergeau; și el s-a făcut că dorește să meargă mai departe.
29Dar l-au constrâns, spunând: Rămâi cu noi, pentru că este spre seară și ziua este trecută. Și a intrat să rămână cu ei.
30Și s-a întâmplat pe când el ședea la masă cu ei, că a luat pâine și a binecuvântat-o și a frânt și le-a dat.
31Și ochii lor au fost deschiși și l-au cunoscut; și el s-a făcut nevăzut dinaintea lor.
32Și au spus unul către altul: Nu ne ardea inima în noi, în timp ce ne vorbea pe drum și în timp ce ne deschidea scripturile?
33Și s-au sculat în ora aceea și s-au întors la Ierusalim și au găsit pe cei unsprezece adunați împreună, și pe cei ce erau cu ei,
34Spunând: Domnul a înviat cu adevărat și s-a arătat lui Simon.
35Și ei au istorisit cele de pe drum și cum li s-a făcut cunoscut la frângerea pâinii.
36Și pe când vorbeau ei astfel, Isus însuși a stat în picioare în mijlocul lor și le-a spus: Pace vouă.
37Dar ei erau îngroziți și înfricoșați și presupuneau că au văzut un duh.
38Dar el le-a spus: De ce sunteți tulburați? Și de ce vi se ridică gânduri în inimi?
39Priviți mâinile mele și picioarele mele că sunt eu însumi; pipăiți-mă și vedeți, pentru că un duh nu are carne și oase, cum mă vedeți pe mine că am.
40Și după ce a vorbit astfel, le-a arătat mâinile și picioarele.
41Iar în timp ce ei încă nu credeau de bucurie, și se minunau, le-a spus: Aveți aici ceva de mâncare?
42Și i-au dat o bucată de pește fript și de fagure de miere.
43Și a luat și a mâncat înaintea lor.
44Apoi le-a spus: Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am vorbit pe când încă eram cu voi, că trebuie să fie împlinite toate care au fost scrise în legea lui Moise și profeți și psalmi, referitor la mine.
45Atunci le-a deschis mintea ca să înțeleagă scripturile.
46Și le-a spus: Astfel este scris și astfel se cuvenea să sufere Cristos și să învie dintre morți a treia zi,
47Și pocăința și iertarea păcatelor să fie predicate în numele lui printre toate națiunile, începând de la Ierusalim.
48Iar voi sunteți martori ai acestor lucruri.
49Și, iată, eu trimit promisiunea Tatălui meu peste voi; dar voi, rămâneți în cetatea Ierusalim până când veți fi îmbrăcați cu putere de sus.
50Iar el i-a dus afară până spre Betania și și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat.
51Și s-a întâmplat, în timp ce el îi binecuvânta, că s-a îndepărtat de ei și a fost luat sus la cer.
52Și ei i s-au închinat și s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie.
53Și erau tot timpul în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.

IOV 39

1Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
2Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
3Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
4Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
5Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
6Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
7El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce îl mână.
8Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
9Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
10Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
11Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
12Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
13 Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
14Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
15Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
16Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
17Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
18În timp ce se ridica în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
19Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
20Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
21El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
22Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
23Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
24El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede ca este sunetul trâmbiței.
25El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
26Zboară șoimul prin înțelepciunea ta și își întinde aripile spre sud?
27Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
28Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
29De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
30Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.