Plan de citire a Bibliei pentru 1 an

”Poporul meu este nimicit din lipsă de cunoaștere” Osea 4:6

Cunoașterea Bibliei este foarte importantă pentru noi toți, mai ales în cele mai dificile momente din viața noastră, deoarece Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său. Duhul Sfânt ne da direcție, ne îndrumă și, când trecem prin încercări, El ne amintește de ceea ce este scris în Biblie, de un Cuvânt al lui Dumnezeu care ne va mângâia. Dar o vom aminti doar dacă știm despre asta.

De aceea, am conceput un plan pentru a citi Biblia într-un an. Vei vedea cât de mult îți va transforma viața.

Urmează lecturile de astăzi:

EXODUL 14

1Și DOMNUL i-a spus lui Moise, zicând:
2Vorbește copiilor lui Israel, să se întoarcă și să își așeze tabăra înainte de Pi-Hahirot, între Migdol și mare, înainte de Baal-Țefon; înaintea acestuia vă veți așeza tabăra, lângă mare.
3Pentru că Faraon va spune despre copiii lui Israel: Ei s-au încurcat în țară, pustia i-a cuprins.
4Și voi împietri inima lui Faraon, astfel că îi va urmări; și voi fi onorat prin Faraon și prin toată oștirea lui; ca Egiptenii să știe că eu sunt DOMNUL. Și au făcut așa.
5Și i s-a spus împăratului Egiptului că poporul a fugit; și inima lui Faraon și a servitorilor săi s-a întors împotriva poporului și au spus: De ce am făcut aceasta, lăsând pe Israel să plece de la servirea noastră.
6Și el și-a pregătit carul și a luat poporul său cu el;
7Și a luat șase sute de care alese și toate carele Egiptului și căpetenii peste fiecare din ele.
8Și DOMNUL a împietrit inima lui Faraon, împăratul Egiptului, și a urmărit pe copiii lui Israel; și copiii lui Israel au ieșit cu mână înaltă.
9Dar Egiptenii i-au urmărit, toți caii și carele lui Faraon și călăreții lui și oștirea lui și i-a ajuns, așezând tabăra lângă mare, în apropiere de Pi-Hahirot, înainte de Baal-Țefon.
10Și când Faraon s-a apropiat, copiii lui Israel și-au ridicat ochii și, iată, egiptenii mărșăluiau după ei; și au fost grozav de înspăimântați; și copiii lui Israel au strigat către DOMNUL.
11Și i-au spus lui Moise: Pentru că nu sunt morminte în Egipt ne-ai luat tu pentru a muri în pustie? Pentru ce te-ai purtat astfel cu noi, pentru a ne scoate din Egipt?
12Nu este acesta cuvântul pe care ți l-am spus în Egipt, zicând: Lasă-ne în pace, să servim egiptenilor? Pentru că ar fi fost mai bine să servim egiptenilor, decât să murim în pustie.
13Și Moise a spus poporului: Nu vă temeți, stați liniștiți și veți vedea salvarea DOMNULUI, pe care el v-o va arăta astăzi; căci egiptenii pe care i-ați văzut astăzi, nu îi veți mai vedea niciodată, pentru totdeauna.
14DOMNUL va lupta pentru voi, dar voi stați liniștiți.
15Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Pentru ce strigi către mine? Vorbește copiilor lui Israel să meargă înainte;
16Dar ridică-ți toiagul și întinde-ți mâna peste mare și despică-o; și copiii lui Israel vor merge pe uscat prin mijlocul mării.
17Și eu, iată, eu voi împietri inimile egiptenilor și îi vor urmări; și îmi voi aduce onoare prin Faraon și prin toată oștirea sa, prin carele sale și prin călăreții săi.
18Și egiptenii vor ști că eu sunt DOMNUL, când mi-am adus onoare prin Faraon, prin carele sale și prin călăreții săi.
19Și îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, s-a mutat și s-a dus în spatele lor; și stâlpul de nor s-a mutat de dinaintea feței lor și a stat în spatele lor;
20Și a venit între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel; și a fost un nor și întuneric pentru ei, dar dădea lumină noaptea pentru aceștia; așa că nu s-au apropiat unii de alții toată noaptea.
21Și Moise și-a întins mâna peste mare; și DOMNUL a făcut ca marea să meargă înapoi printr-un puternic vânt din est toată noaptea aceea și a făcut marea pământ uscat și apele au fost despicate.
22Și copiii lui Israel au mers în mijlocul mării pe pământ uscat; și apele le erau un zid pe partea dreaptă a lor și pe partea stângă a lor.
23Și egiptenii i-au urmărit și au intrat după ei în mijlocul mării, toți caii lui Faraon, carele sale și călăreții săi.
24Și s-a întâmplat, că în garda dimineții, DOMNUL a privit spre oștirea egiptenilor prin stâlpul de foc și de nor și a tulburat oștirea egiptenilor.
25Și a scos roțile de la carele lor, ca ei să le conducă cu greutate; așa că egiptenii au spus: Să fugim de la fața lui Israel, pentru că DOMNUL luptă pentru ei împotriva egiptenilor.
26Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Întinde-ți mâna peste mare, ca apele să vină înapoi peste egipteni, peste carele lor și peste călăreții lor.
27Și Moise și-a întins mâna peste mare și marea s-a întors la puterea ei când a apărut dimineața; și egiptenii au fugit de dinaintea acesteia; și DOMNUL a doborât pe egipteni în mijlocul mării.
28Și apele s-au întors și au acoperit carele și călăreții, chiar toată oștirea lui Faraon care a intrat în mare după ei; nu a rămas nici măcar unul dintre ei.
29Dar copiii lui Israel au umblat pe pământ uscat în mijlocul mării; și apele le erau un zid de partea lor dreaptă și de partea lor stângă.
30Astfel DOMNUL a salvat pe Israel în acea zi din mâna egiptenilor; și Israel a văzut egiptenii morți pe țărmul mării.
31Și Israel a văzut acea măreață lucrare pe care DOMNUL a făcut-o asupra egiptenilor; și poporul s-a temut de DOMNUL și l-a crezut pe DOMNUL și pe servitorul său Moise.

LUCA 18

1Și le-a spus o parabolă, că ar trebui să se roage totdeauna și să nu se descurajeze,
2Spunând: Era într-o cetate un judecător, care nu se temea de Dumnezeu și pe om nu îl respecta;
3Și era o văduvă în acea cetate; și a venit la el, spunând: Fă-mi dreptate față de potrivnicul meu.
4Și a refuzat pentru un timp; dar după acestea a spus în el însuși: Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu, nici pe om nu îl respect,
5Totuși, pentru că această văduvă mă tulbură, am să îi fac dreptate, ca nu cumva să mă sâcâie cu neîncetata ei venire.
6Și Domnul a spus: Auziți ce spune judecătorul nedrept.
7Și nu va face Dumnezeu dreptate aleșilor lui, care strigă zi și noapte către el, deși rabdă îndelung în ce îi privește?
8Vă spun că le va face repede dreptate. Cu toate acestea, când va veni Fiul omului, va găsi el credință pe pământ?
9Și a spus și această parabolă unora care se încredeau în ei înșiși că erau drepți și îi disprețuiau pe ceilalți;
10Doi oameni s-au urcat la templu să se roage; unul fariseu și celălalt vameș.
11Fariseul a stat în picioare și s-a rugat astfel în el însuși: Dumnezeule, îți mulțumesc că nu sunt precum ceilalți oameni, jecmănitori, nedrepți, adulteri, sau chiar ca acest vameș.
12Eu postesc de două ori într-o săptămână, dau zeciuială din tot ce obțin.
13Și vameșul, stând deoparte în picioare, nu a voit să ridice nici ochii spre cer, ci se bătea în piept, spunând: Dumnezeule, fii milostiv cu mine, un păcătos.
14Vă spun, mai degrabă acesta s-a coborât acasă declarat drept decât celălalt, pentru că fiecare înălțându-se pe sine însuși, va fi umilit; și cel ce se umilește pe sine însuși, va fi înălțat.
15Și i-au adus și niște prunci, ca să îi atingă; dar când discipolii au văzut, i-au mustrat.
16Dar Isus i-a chemat și a spus: Lăsați copilașii să vină la mine și nu îi opriți; fiindcă a unora ca ei este împărăția lui Dumnezeu.
17Adevărat vă spun: Oricine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nicidecum nu va intra în ea.
18Și un anumit conducător l-a întrebat, spunând: Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viață eternă?
19Iar Isus i-a spus: De ce mă numești bun? Nimeni nu este bun decât unul, Dumnezeu.
20Știi poruncile: Nu comite adulter, Nu ucide, Nu fura, Nu aduce mărturie falsă, Onorează pe tatăl tău și pe mama ta.
21Iar el a spus: Toate acestea le-am păzit din tinerețea mea.
22Și, când a auzit Isus acestea, i-a spus: Totuși îți lipsește un lucru; vinde tot ce ai și împarte la săraci și vei avea tezaur în cer; și vino, urmează-mă.
23Dar el, când a auzit acestea, s-a întristat foarte mult; fiindcă era foarte bogat.
24Iar Isus, când a văzut că el s-a întristat foarte mult, a spus: Cât de greu vor intra în împărăția lui Dumnezeu cei ce au bogății!
25Fiindcă este mai ușor pentru o cămilă să treacă prin urechea acului, decât pentru un om bogat să intre în împărăția lui Dumnezeu.
26Iar cei ce au auzit, au spus: Atunci cine poate fi salvat?
27Dar el a spus: Cele imposibile la oameni sunt posibile la Dumnezeu.
28Atunci Petru a spus: Iată, noi am lăsat toate și te-am urmat.
29Iar el le-a spus: Adevărat vă spun: Nu este nimeni care a lăsat casă, sau părinți, sau frați, sau soție, sau copii, pentru împărăția lui Dumnezeu,
30Care să nu primească cu mult mai mult în acest timp și în lumea care vine, viață veșnică.
31Atunci a luat pe cei doisprezece și le-a spus: Iată, ne urcăm la Ierusalim și toate cele scrise prin profeți despre Fiul omului, vor fi împlinite.
32Fiindcă va fi dat neamurilor și va fi batjocorit și va fi ocărât și scuipat;
33Și îl vor biciui și îl vor ucide; și a treia zi va învia.
34Dar ei nu au înțeles nimic din acestea; și acest cuvânt le-a fost ascuns și nu au cunoscut acele cuvinte.
35Și s-a întâmplat, pe când s-a apropiat el de Ierihon, că un anumit orb ședea lângă drum, cerșind;
36Și, auzind mulțimea trecând, a întrebat ce înseamnă aceasta.
37Iar ei i-au spus că trece Isus din Nazaret.
38Iar el a strigat, spunând: Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!
39Și cei ce mergeau înainte, l-au mustrat, ca să tacă; dar el striga și mai tare: Fiul lui David, ai milă de mine.
40Iar Isus, stând în picioare, a poruncit să îl aducă la el; și după ce el s-a apropiat, l-a întrebat,
41Spunând: Ce voiești să îți fac? Iar el a spus: Doamne, să primesc vedere.
42Și Isus i-a spus: Primește-ți vederea; credința ta te-a salvat.
43Și îndată și-a primit vederea și l-a urmat, glorificând pe Dumnezeu; și toți oamenii, când au văzut, au dat laudă lui Dumnezeu.

IOV 33

1Pentru aceasta, Iov, te rog, ascultă vorbirile mele și dă ascultare la toate cuvintele mele.
2Iată acum mi-am deschis gura, limba mea a vorbit în gura mea.
3Cuvintele mele vor ieși din integritatea inimii mele și buzele mele vor rosti clar cunoaștere.
4Duhul lui Dumnezeu m-a făcut și suflarea celui Atotputernic mi-a dat viață.
5Dacă îmi poți răspunde, rânduiește-ți cuvintele înaintea mea și stai în picioare.
6Iată, eu sunt conform dorinței tale în locul lui Dumnezeu, am fost de asemenea format din lut.
7Iată, teroarea mea nu te va înspăimânta, nici mâna mea nu va fi grea asupra ta.
8Cu siguranță ai vorbit în auzul meu și am auzit vocea cuvintelor tale, spunând:
9Sunt curat, fără nelegiuire, eu sunt nevinovat; nici nu este fărădelege în mine.
10Iată, el găsește ocazii împotriva mea, mă socotește drept dușmanul său.
11Îmi pune picioarele în butuci, însemnează toate cărările mele.
12Iată, în aceasta nu ești drept; îți voi răspunde, că Dumnezeu este mai mare decât omul.
13De ce te lupți împotriva lui? Pentru că el nu dă socoteală de niciunul dintre lucrurile lui.
14Căci Dumnezeu vorbește o dată, da, de două ori, totuși omul nu ia seama.
15Într-un vis, într-o viziune a nopții, când somn adânc cade peste oameni, în dormiri în pat,
16Atunci el deschide urechile oamenilor și sigilează instruirea lor.
17Ca să întoarcă pe om de la scopul lui și să ascundă mândria de om.
18El oprește sufletul lui de la groapă și viața lui de la pierirea prin sabie.
19El este de asemenea pedepsit cu durere pe patul său și mulțimea oaselor sale cu durere puternică,
20Astfel încât viața lui detestă pâinea și sufletul lui mâncarea aleasă.
21Carnea sa este mistuită, așa încât nu poate fi văzută; și oasele sale care nu se vedeau îi ies în afară.
22Da, sufletul lui se apropie de mormânt și viața lui de nimicitori.
23Dacă ar fi un mesager cu el, un interpret, unul între o mie, să îi arate omului integritatea lui,
24Atunci el este cu har spre el și spune: Eliberează-l din coborârea spre groapă; am găsit o răscumpărare.
25Carnea lui va fi mai proaspătă ca a unui copil, se va întoarce la zilele tinereții sale;
26El se va ruga lui Dumnezeu, iar el îi va arăta favoare, iar el îi va vedea fața cu bucurie; căci el va reda omului dreptatea sa.
27El privește la oameni și dacă cineva spune: Am păcătuit și am pervertit ceea ce era drept și nu mi-a folosit,
28El va elibera sufletul lui de la mersul în groapă și viața lui va vedea lumina.
29Iată, toate acestea le lucrează Dumnezeu adeseori cu omul,
30Pentru a-i aduce înapoi sufletul de la groapă, să fie iluminat cu lumina celor vii.
31Ia aminte, Iov, dă-mi ascultare, taci și voi vorbi.
32Dacă ai ceva de spus, răspunde-mi, vorbește, căci doresc să te declar drept.
33Dacă nu, dă-mi ascultare, taci și te voi învăța înțelepciune.