Plan de citire a Bibliei pentru 1 an

”Poporul meu este nimicit din lipsă de cunoaștere” Osea 4:6

Cunoașterea Bibliei este foarte importantă pentru noi toți, mai ales în cele mai dificile momente din viața noastră, deoarece Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său. Duhul Sfânt ne da direcție, ne îndrumă și, când trecem prin încercări, El ne amintește de ceea ce este scris în Biblie, de un Cuvânt al lui Dumnezeu care ne va mângâia. Dar o vom aminti doar dacă știm despre asta.

De aceea, am conceput un plan pentru a citi Biblia într-un an. Vei vedea cât de mult îți va transforma viața.

Urmează lecturile de astăzi:

EXODUL 12

1Și DOMNUL le-a spus lui Moise și lui Aaron în țara Egiptului, spunând:
2Această lună va fi pentru voi începutul lunilor; aceasta va fi prima lună a anului pentru voi.
3Vorbiți întregii adunări a lui Israel, spunând: În ziua a zecea a acestei luni își vor lua un miel, fiecare bărbat, conform cu casa părinților lor, un miel pentru o casă;
4Și dacă este casa prea mică pentru acest miel, să îl ia și vecinul său de lângă casa lui conform cu numărul sufletelor; fiecare conform cu mâncarea lui să vă faceți socoteala pentru miel.
5Mielul vostru să fie fără cusur, o parte bărbătească de un an; să îl luați dintre oi sau dintre capre;
6Și să îl păstrați până în a paisprezecea zi a lunii acesteia; și întreagă mulțimea adunării lui Israel să îl înjunghie seara.
7Și să ia din acest sânge și să lovească sângele pe cei doi ușori și pe pragul de sus al ușii caselor, în care îl vor mânca.
8Și să mănânce carnea în acea noapte, friptă cu foc și azime; și cu ierburi amare să îl mănânce.
9Nu îl mâncați crud, nici fiert de loc în apă, ci fript cu foc; capul lui cu picioarele lui și cu măruntaiele lui.
10Și să nu lăsați nimic să rămână din el până dimineața; și ceea ce rămâne din el până dimineața să îl ardeți cu foc.
11Și astfel să îl mâncați; cu coapsele voastre încinse, sandalele voastre în picioarele voastre și toiagul vostru în mâna voastră; și să îl mâncați în grabă; acesta este paștele DOMNULUI.
12Pentru că voi trece prin țara Egiptului în această noapte și voi lovi pe tot întâiul născut în țara Egiptului, deopotrivă om și animal; și împotriva tuturor dumnezeilor Egiptului voi face judecată: Eu sunt DOMNUL.
13Și sângele vă va fi semn pe casele unde voi sunteți; și când eu văd sângele, voi trece peste voi; și când lovesc țara Egiptului, plaga nu va fi peste voi, ca să vă nimicească.
14Și această zi să vă fie pentru amintire; și să o țineți ca sărbătoare DOMNULUI prin toate generațiile voastre; să o țineți ca sărbătoare printr-o rânduială pentru totdeauna.
15Șapte zile să mâncați azime; chiar din prima zi să scoateți dospeala afară din casele voastre, pentru că oricine mănâncă pâine dospită din prima zi până în a șaptea zi, acel suflet va fi stârpit din Israel.
16Și în prima zi să fie o adunare solemnă sfântă și în a șaptea zi să fie adunare solemnă sfântă pentru voi; niciun fel de lucrare să nu fie făcută în ele, în afară de ceea ce fiecare om trebuie să mănânce, numai aceasta să fie făcută de voi.
17Și să țineți sărbătoarea azimelor; căci în chiar această zi eu am scos oștirile voastre din țara Egiptului; de aceea să țineți această zi în generațiile voastre printr-o rânduială pentru totdeauna.
18În prima lună, în a paisprezecea zi a lunii, seara, să mâncați azime, până în a douăzeci și una zi a lunii, seara.
19Șapte zile să nu se găsească dospeală în casele voastre, pentru că oricine mănâncă ceea ce este dospit, chiar acel suflet va fi stârpit din adunarea lui Israel, fie el dintre străini, fie născut în țară.
20Să nu mâncați nimic dospit; în toate locuințele voastre să mâncați azime.
21Atunci Moise a trimis după toți bătrânii lui Israel și le-a spus: Alegeți și luați-vă un miel conform familiilor voastre și înjunghiați paștele.
22Și să luați un mănunchi de isop și înmuiați-l în sângele care este în strachină și loviți pragul de sus și cei doi ușori cu sângele care este în strachină; și niciunul din voi să nu iasă la intrarea casei sale până dimineața.
23Pentru că DOMNUL va trece să lovească egiptenii; și când vede sângele pe pragul de sus și pe cei doi ușori, DOMNUL va trece peste ușă și nu va permite nimicitorului să intre în casele voastre să lovească.
24Și să țineți acest lucru ca rânduială pentru tine și pentru fiii tăi pentru totdeauna.
25Și se va întâmpla, când veți fi venit în țara pe care DOMNUL v-o va da, conform cu ce a promis, că veți ține acest serviciu.
26Și se va întâmpla, când fiii voștri vă vor spune: Ce înseamnă acest serviciu pentru voi?
27Că voi veți spune: Acesta este sacrificiul paștelui DOMNULUI, care a trecut peste casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit egiptenii și a eliberat casele noastre. Și poporul a plecat capul și s-a închinat.
28Și copiii lui Israel au plecat și au făcut așa cum DOMNUL poruncise lui Moise și Aaron, astfel au făcut ei.
29Și s-a întâmplat, că la miezul nopții, DOMNUL a lovit tot întâiul născut în țara Egiptului, de la întâiul născut al Faraonului, care ședea pe tronul lui, până la întâiul născut al celui captiv care era în închisoare, și tot întâiul născut al vitelor.
30Și Faraon s-a sculat noaptea, el și toți servitorii săi și toți egiptenii; și a fost un mare strigăt în Egipt, pentru că nu a fost casă unde să nu fie un mort.
31Și el a trimis după Moise și Aaron noaptea și a spus: Ridicați-vă și ieșiți din poporul meu, deopotrivă voi și copiii lui Israel; și mergeți, serviți pe DOMNUL, așa cum ați spus.
32De asemenea luați turmele voastre și cirezile voastre, așa cum ați spus; și plecați; și de asemenea binecuvântați-mă.
33Și egiptenii erau stăruitori asupra poporului, ca să îi trimită afară din țară în grabă; căci spuneau: Noi toți vom muri.
34Și oamenii au luat aluatul lor înainte ca acesta să fie dospit, covețile lor fiind legate în hainele lor pe umerii lor.
35Și copiii lui Israel au făcut conform cuvântului lui Moise; și au luat de la egipteni bijuterii de argint și bijuterii de aur și haine;
36Și DOMNUL a dat poporului favoare înaintea ochilor egiptenilor, așa că le-au împrumutat astfel de lucruri precum au cerut. Și au prădat pe egipteni.
37Și copiii lui Israel au călătorit de la Ramses la Sucot, în jur de șase sute de mii, pe jos, care erau bărbați, în afară de copii.
38Și o mulțime amestecată s-a urcat de asemenea împreună cu ei; și turme și cirezi, chiar foarte multe vite.
39Și au copt turte nedospite din aluatul pe care l-au scos din Egipt, căci acesta nu era dospit, pentru că au fost aruncați afară din Egipt și nu puteau întârzia, nici nu și-au pregătit merinde.
40Și locuirea temporară a copiilor lui Israel, care au locuit în Egipt, a fost de patru sute și treizeci de ani.
41Și s-a întâmplat la sfârșitul celor patru sute treizeci de ani, în chiar aceeași zi s-a întâmplat, că toate oștirile DOMNULUI au ieșit din țara Egiptului.
42Aceasta este o noapte de ținut pentru DOMNUL pentru scoaterea lor din țara Egiptului; aceasta este acea noapte a DOMNULUI pentru a fi ținută de toți copiii lui Israel în generațiile lor.
43Și DOMNUL le-a spus lui Moise și lui Aaron: Aceasta este rânduiala paștelui: Niciun străin nu va mânca din ea;
44Dar servitorul fiecăruia care este cumpărat cu bani, după ce l-ai circumcis, atunci va mânca din ea.
45Un locuitor temporar și un servitor angajat nu vor mânca din ea.
46Într-o singură casă va fi ea mâncată; să nu aduci nimic din acea carne afară din casă; nici să nu îi zdrobiți vreun os.
47Toată adunarea lui Israel să o țină.
48Și când un străin va locui temporar cu tine și vei ține paștele DOMNULUI, toți cei ai lui de parte bărbătească să fie circumciși și apoi lasă-l să se apropie și să o țină; și va fi ca unul ce este născut în țară: pentru că niciunul necircumcis nu va mânca din ea.
49O singură lege va fi pentru cel născut în țară și pentru străinul ce locuiește temporar printre voi.
50Astfel au făcut toți copiii lui Israel; precum DOMNUL poruncise lui Moise și Aaron, așa au făcut.
51Și s-a întâmplat, în chiar aceeași zi, că DOMNUL a scos pe copiii lui Israel din țara Egiptului conform armatelor lor.

LUCA 16

1Și le-a spus și discipolilor săi: Era un anumit om bogat, care avea un administrator; și acesta a fost acuzat înaintea lui că i-a risipit averile.
2Și l-a chemat și i-a spus: Cum de aud aceasta despre tine? Dă socoteală de administrarea ta, fiindcă nu mai poți fi administrator.
3Atunci administratorul a spus în el însuși: Ce să fac? Pentru că domnul meu ia administrația de la mine; nu sunt în stare să sap; să cerșesc îmi este rușine.
4Am hotărât ce să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din administrație, să mă primească în casele lor.
5Și a chemat pe fiecare dintre datornicii domnului său și a spus primului: Cât datorezi domnului meu?
6Iar el a spus: O sută de bați de untdelemn. Iar el i-a spus: Ia înscrisul tău și șezi degrabă și scrie cincizeci.
7Apoi a spus altuia: Dar tu, cât datorezi? Iar el a spus: O sută de cori de grâu. Iar el i-a spus: Ia înscrisul tău și scrie optzeci.
8Și domnul a lăudat pe administratorul nedrept, pentru că lucrase cu înțelepciune, pentru că în generația lor copiii acestei lumi sunt mai înțelepți decât fiii luminii.
9Și eu vă spun: Faceți-vă prieteni din mamona nedreptății; pentru ca, atunci când eșuați, ei să vă primească în locuințe veșnice.
10Cel ce este credincios în puțin, este credincios și în mult; și cel ce este nedrept în puțin, este nedrept și în mult.
11De aceea dacă nu ați fost credincioși în nedreapta mamonă, cine va încredința adevăratele bogății încrederii voastre?
12Și dacă nu ați fost credincioși în ceea ce este al altuia, cine vă va da ceea ce este al vostru?
13Niciun servitor nu poate servi la doi stăpâni; fiindcă, ori pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi; ori la unul va ține și pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți servi lui Dumnezeu și lui mamona.
14Și fariseii de asemenea, fiind lacomi, au auzit toate acestea și l-au luat în derâdere.
15Dar el le-a spus: Voi sunteți cei care vă declarați drepți pe voi înșivă înaintea oamenilor; dar Dumnezeu vă cunoaște inimile, pentru că ce este înălțat între oameni este urâciune înaintea lui Dumnezeu.
16Legea și profeții au ținut până la Ioan; de atunci, împărăția lui Dumnezeu se predică și fiecare se înghesuie să intre în ea.
17Dar este mai ușor pentru cer și pământ să treacă, decât să cadă o frântură de literă a legii.
18Oricine divorțează de soția lui și se căsătorește cu alta, comite adulter; și oricine se căsătorește cu cea care este divorțată de soț, comite adulter.
19Și era un anumit om bogat, care era îmbrăcat în purpură și in subțire și se veselea somptuos în fiecare zi;
20Și era un anumit cerșetor, numit Lazăr, care era pus la poarta lui, plin de răni,
21Și dorind să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; mai mult și câinii veneau și îi lingeau rănile.
22Și s-a întâmplat că cerșetorul a murit și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam; și bogatul a murit de asemenea și a fost îngropat;
23Și în iad își ridică ochii, fiind în chinuri; și vede pe Avraam de departe și pe Lazăr în sânul lui.
24Și a strigat și a spus: Tată Avraame, ai milă de mine și trimite pe Lazăr ca să își înmoaie vârful degetului în apă și să îmi răcorească limba, pentru că sunt chinuit în această flacără.
25Dar Avraam i-a spus: Fiule, amintește-ți că tu în timpul vieții tale, ai primit lucrurile tale bune și tot așa, Lazăr pe cele rele; dar acum este mângâiat, iar tu ești chinuit.
26Și pe lângă toate acestea, între noi și voi este stabilită o prăpastie mare; așa că cei ce voiesc să treacă de aici la voi, nu pot; nici cei de acolo să treacă la noi.
27Atunci a spus: De aceea te rog tată, să îl trimiți la casa tatălui meu;
28Fiindcă am cinci frați; ca el să le adeverească, pentru ca nu cumva să vină și ei în acest loc de chin.
29Avraam i-a spus: Au pe Moise și pe profeți; să îi asculte pe ei.
30Dar el a spus: Nu, tată Avraame; ci, dacă cineva dintre morți se va duce la ei, se vor pocăi.
31Iar el i-a spus: Dacă nu ascultă pe Moise și pe profeți, nu vor fi convinși nici chiar dacă ar învia cineva dintre morți.

IOV 31

1Am făcut un legământ cu ochii mei; de ce atunci să mă gândesc la o tânără?
2Căci ce este partea de la Dumnezeu de sus? Și ce moștenirea de la cel Atotputernic din înalt?
3Nu este nimicire pentru cel stricat? Și o pedeapsă neobișnuită lucrătorilor nelegiuirii?
4Nu vede el căile mele și nu numără toți pașii mei?
5Dacă am umblat în deșertăciune, sau dacă piciorul meu s-a grăbit la înșelăciune,
6Să fiu cântărit într-o balanță dreaptă, ca Dumnezeu să îmi cunoască integritatea.
7Dacă mi s-a abătut pasul de pe cale și inima mea mi-a urmat ochii și dacă vreo pată s-a lipit de mâinile mele,
8 Atunci să seamăn și să mănânce altul; da, să fie dezrădăcinați urmașii mei.
9Dacă inima mea a fost înșelată de vreo femeie, sau dacă am pândit la ușa aproapelui meu,
10 Atunci să macine soția mea pentru altul și alții să se aplece peste ea.
11Căci aceasta este o crimă odioasă; da, este o nelegiuire ce trebuie pedepsită de judecători.
12Pentru că este un foc ce mistuie până la nimicire și care ar dezrădăcina tot venitul meu.
13Dacă am disprețuit cauza servitorului meu sau a servitoarei mele, când s-au certat cu mine;
14Ce voi face atunci când Dumnezeu se ridică? Și când cercetează, ce îi voi răspunde?
15Cel care m-a făcut pe mine în pântece, nu l-a făcut și pe el? Și nu unul ne-a format în pântece?
16Dacă am împiedicat pe săraci de la dorința lor, sau am făcut ochii văduvei să se sfârșească;
17Sau am mâncat bucata mea singur și cel fără tată nu a mâncat din ea;
18(Căci din tinerețea mea el a fost crescut cu mine, precum cu un tată; și am îndrumat-o din pântecele mamei mele);
19Dacă am văzut pe cineva pierind din lipsă de haină, sau vreun sărac fără învelitoare,
20Dacă coapsele lui nu m-au binecuvântat și dacă el nu a fost încălzit cu lâna oilor mele,
21Dacă mi-am ridicat mâna împotriva celui fără tată, când am văzut ajutorul meu în poartă,
22Să îmi cadă brațul din umărul meu și brațul să îmi fie frânt din os.
23Căci nimicirea de la Dumnezeu mi-a fost teroare și din cauza înălțimii lui nu am putut îndura.
24Dacă am făcut aurul speranța mea, sau am spus aurului pur: Tu ești încrederea mea;
25Dacă m-am bucurat că bogăția mea era mare și că mâna mea a obținut mult,
26Dacă am privit soarele când acesta strălucea, sau luna umblând în strălucire,
27Și inima mea a fost în ascuns ademenită, sau gura mea mi-a sărutat mâna,
28Și aceasta ar fi nelegiuire ce trebuie pedepsită de judecător; fiindcă aș fi negat pe Dumnezeu de sus.
29Dacă m-am bucurat la nimicirea celui ce m-a urât, sau m-am înălțat când răul l-a găsit,
30Nici nu am permis ca gura mea să păcătuiască prin a dori un blestem sufletului său.
31Dacă bărbații cortului meu nu au spus: O, de am fi avut din carnea lui, nu putem fi săturați!
32Străinul nu a rămas noaptea în stradă, ci am deschis ușile mele călătorului.
33Dacă am acoperit fărădelegile mele precum Adam, prin ascunderea nelegiuirii mele în sânul meu;
34M-am temut de o mare mulțime, sau disprețul familiilor m-a îngrozit, încât să tac și să nu ies afară pe ușă?
35O, de m-ar asculta cineva! Iată, dorința mea este ca cel Atotputernic să îmi răspundă și potrivnicul meu să fi scris o carte.
36Cu siguranță aș lua-o pe umărul meu și mi-aș lega-o ca pe o coroană.
37I-aș spune numărul pașilor mei; ca un prinț m-aș apropia de el.
38Dacă pământul meu strigă împotriva mea, sau dacă brazdele lui în același fel se plâng,
39Dacă i-am mâncat roadele fără bani, sau am făcut pe proprietarii lui să își piardă viața,
40Să crească ciulini în loc de grâu și neghine în loc de orz. Cuvintele lui Iov s-au terminat.