Plan de citire a Bibliei pentru 1 an

”Poporul meu este nimicit din lipsă de cunoaștere” Osea 4:6

Cunoașterea Bibliei este foarte importantă pentru noi toți, mai ales în cele mai dificile momente din viața noastră, deoarece Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său. Duhul Sfânt ne da direcție, ne îndrumă și, când trecem prin încercări, El ne amintește de ceea ce este scris în Biblie, de un Cuvânt al lui Dumnezeu care ne va mângâia. Dar o vom aminti doar dacă știm despre asta.

De aceea, am conceput un plan pentru a citi Biblia într-un an. Vei vedea cât de mult îți va transforma viața.

Urmează lecturile de astăzi:

EXODUL 11

1Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Totuși voi aduce încă o plagă peste Faraon și peste Egipt; după aceea vă va lăsa să plecați de aici; când vă va lăsa să plecați, cu adevărat vă va arunca afară de aici de tot.
2Vorbește acum în urechile poporului și fiecare bărbat să împrumute de la vecinul lui și fiecare femeie de la vecina ei, bijuterii de argint și bijuterii de aur.
3Și DOMNUL a dat poporului favoare înaintea ochilor egiptenilor. Mai mult, bărbatul Moise a fost foarte mare în țara Egiptului, înaintea ochilor servitorilor lui Faraon și înaintea ochilor poporului.
4Și Moise a spus: Astfel vorbește DOMNUL: Spre miezul nopții voi ieși în mijlocul Egiptului.
5Și toți întâii născuți în țara Egiptului vor muri, de la întâiul născut al lui Faraon care șade pe tronul lui, chiar până la întâiul născut al servitoarei care este în spatele morii; și toți întâii născuți ai animalelor.
6Și va fi un mare strigăt prin toată țara Egiptului, așa cum nu a fost niciunul asemenea lui, nici nu va mai fi unul asemenea lui.
7Dar împotriva vreunuia dintre copiii lui Israel niciun câine nu își va mișca limba, împotriva omului sau animalului, ca să știți că DOMNUL face deosebire între egipteni și Israel.
8Și toți acești servitori ai tăi vor coborî la mine și mi se vor prosterna, spunând: Ieși afară și tot poporul care te urmează, și după aceasta voi ieși. Și el a ieșit de la Faraon într-o mare mânie.
9Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Faraon nu vă va da ascultare, ca minunile mele să fie înmulțite în țara Egiptului.
10Și Moise și Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon; și DOMNUL a împietrit inima lui Faraon, ca el să refuze să lase copiii lui Israel să plece din țara sa.

LUCA 15

1Atunci toți vameșii și păcătoșii s-au apropiat de el să îl audă.
2Și fariseii și scribii cârteau, spunând: Acesta primește pe păcătoși și mănâncă cu ei.
3Și le-a zis această parabolă, spunând:
4Care om dintre voi, având o sută de oi, dacă pierde una dintre ele, nu le lasă pe celelalte nouăzeci și nouă în pustie și merge după cea care este pierdută până o găsește?
5Și după ce a găsit-o, o pune pe umeri, bucurându-se.
6Și când vine acasă, cheamă la un loc prietenii și vecinii, spunându-le: Bucurați-vă cu mine, pentru că am găsit oaia mea pierdută.
7Vă spun că tot așa va fi bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, mai mult decât pentru nouăzeci și nouă de drepți care nu au nevoie de pocăință.
8Sau, care femeie, având zece arginți, dacă pierde un argint, nu aprinde o candelă și mătură casa și caută cu grijă până când îl găsește?
9Și după ce îl găsește, cheamă la un loc prietenele și vecinele, spunând: Bucurați-vă cu mine, pentru că am găsit argintul pe care l-am pierdut.
10La fel vă spun, este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.
11Și a spus: Un anumit om avea doi fii;
12Și cel mai tânăr dintre ei a spus tatălui: Tată, dă-mi partea de avere ce îmi revine. Iar tatăl le-a împărțit avutul său.
13Și nu după multe zile, cel mai tânăr fiu a adunat totul și a călătorit într-o țară îndepărtată și acolo și-a risipit averea, trăind destrăbălat.
14Și după ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în acea țară; și el a început să ducă lipsă.
15Și s-a dus și s-a alipit de un cetățean al acelei țări; iar acela l-a trimis pe câmpurile lui să pască porci.
16Și ar fi dorit să își umple pântecele cu roșcovele pe care le mâncau porcii; dar nimeni nu îi dădea.
17Și când și-a venit în fire, a spus: Câți angajați ai tatălui meu au pâine din abundență iar eu pier de foame!
18Mă voi scula și voi merge la tatăl meu și îi voi spune: Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta,
19Și nu mai sunt demn să fiu chemat fiul tău; fă-mă ca pe unul dintre angajații tăi.
20Și s-a sculat și a venit la tatăl său. Dar pe când era el încă foarte departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă și a alergat și a căzut pe gâtul lui și l-a sărutat.
21Iar fiul i-a spus: Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta și nu mai sunt demn să fiu chemat fiul tău.
22Dar tatăl le-a spus robilor săi: Aduceți cea mai bună robă și îmbrăcați-l; și puneți un inel pe mâna lui și sandale în picioare;
23Și aduceți aici vițelul îngrășat și tăiați-l; și să mâncăm și să ne veselim;
24Pentru că acest fiu al meu era mort și este iarăși viu; și a fost pierdut și este găsit. Și au început să se veselească.
25Dar fiul lui mai mare era în câmp; și pe când venea și se apropia de casă, a auzit muzică și dansuri.
26Și a chemat pe unul dintre servitori și a întrebat ce înseamnă acestea.
27Iar el i-a spus: Fratele tău a venit; iar tatăl tău a tăiat vițelul îngrășat pentru că l-a primit sănătos și teafăr.
28Dar el s-a mâniat și a refuzat să intre; de aceea tatăl său, ieșind, îl ruga să intre.
29Dar el, răspunzând, i-a zis tatălui său: Iată, de acești mulți ani te servesc, nici nu ți-am încălcat porunca niciodată; și totuși, mie niciodată nu mi-ai dat un ied să mă veselesc cu prietenii mei;
30Dar când a sosit acest fiu al tău, care ți-a mâncat bunurile cu curvele, ai tăiat pentru el vițelul îngrășat.
31Iar el i-a spus: Fiule, tu ești întotdeauna cu mine și tot ce am este al tău.
32Dar se cuvenea să ne veselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort și este iarăși viu; și era pierdut și este găsit.

IOV 30

1Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
4Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
6Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
7Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
9Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
16Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
18Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
19El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
21Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
23Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
27Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
29Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
30Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.