Plan de citire a Bibliei pentru 1 an

”Poporul meu este nimicit din lipsă de cunoaștere” Osea 4:6

Cunoașterea Bibliei este foarte importantă pentru noi toți, mai ales în cele mai dificile momente din viața noastră, deoarece Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său. Duhul Sfânt ne da direcție, ne îndrumă și, când trecem prin încercări, El ne amintește de ceea ce este scris în Biblie, de un Cuvânt al lui Dumnezeu care ne va mângâia. Dar o vom aminti doar dacă știm despre asta.

De aceea, am conceput un plan pentru a citi Biblia într-un an. Vei vedea cât de mult îți va transforma viața.

Urmează lecturile de astăzi:

GENEZA 48

1Și s-a întâmplat, după aceste lucruri, că i s-a spus lui Iosif: Iată, tatăl tău este bolnav; iar el a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase și Efraim.
2Și i s-a spus lui Iacob, zicând: Iată, fiul tău, Iosif, vine la tine; și Israel s-a întărit și a șezut pe pat.
3Și Iacob i-a spus lui Iosif: Dumnezeu cel Atotputernic mi s-a arătat la Luz, în țara lui Canaan, și m-a binecuvântat.
4Și mi-a spus: Iată, te voi face roditor și te voi înmulți și voi face din tine o mulțime de popoare; și voi da această țară seminței tale după tine ca stăpânire veșnică.
5Și acum cei doi fii ai tăi, Efraim și Manase, care ți s-au născut în țara Egiptului înainte să vin la tine în Egipt, sunt ai mei; ca Ruben și Simeon, vor fi ai mei.
6Și urmașii tăi, pe care îi naști după ei, vor fi ai tăi și vor fi chemați după numele fraților lor în moștenirea lor.
7Și cât despre mine, când eu am venit din Padan, Rahela a murit lângă mine în țara lui Canaan, pe cale, pe când nu era decât o bucată de drum până să ajungem la Efrata; și eu am îngropat-o acolo, pe calea Efratei, care este Betleem.
8Și Israel a privit pe fiii lui Iosif și a spus: Cine sunt aceștia?
9Și Iosif a spus tatălui său: Ei sunt fiii mei, pe care Dumnezeu mi i-a dat în acest loc. Iar el a spus: Adu-i la mine, te rog și îi voi binecuvânta.
10Acum ochii lui Israel erau slabi din cauza vârstei, așa că nu putea vedea. Și i-a adus aproape de el; și i-a sărutat și i-a îmbrățișat.
11Și Israel i-a spus lui Iosif: Nu mă gândisem să văd fața ta; și, iată, Dumnezeu mi-a arătat de asemenea sămânța ta.
12Și Iosif i-a scos dintre genunchii săi și s-a prosternat el însuși cu fața lui la pământ.
13Și Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim în mâna sa dreaptă, spre mâna stângă a lui Israel, și pe Manase în mâna sa stângă, spre mâna dreaptă a lui Israel, și i-a apropiat de el.
14Și Israel a întins mâna sa dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraim, care era mai tânăr, și mâna sa stângă peste capul lui Manase, punând mâinile sale în mod voit astfel; fiindcă Manase era întâiul născut.
15Și a binecuvântat pe Iosif și a spus: Dumnezeu, înaintea căruia părinții mei, Avraam și Isaac, au umblat, Dumnezeul care m-a hrănit cât a fost viața mea de lungă până în această zi,
16Îngerul care m-a răscumpărat din tot răul, să binecuvânteze băieții; și numele meu să fie chemat peste ei și numele părinților mei, Avraam și Isaac; și ei să devină o mulțime în mijlocul pământului.
17Și când Iosif a văzut că tatăl său a pus mâna sa dreaptă peste capul lui Efraim, aceasta nu i-a plăcut; și a apucat mâna tatălui său, să o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase.
18Și Iosif a spus tatălui său: Nu așa tată, fiindcă acesta este întâiul născut; pune-ți mâna dreaptă pe capul lui.
19Dar tatăl său a refuzat și a spus: Știu aceasta fiul meu, o știu, el de asemenea va deveni un popor și el de asemenea va fi mare; dar cu adevărat, fratele lui mai tânăr va fi mai mare decât el și sămânța lui va deveni o mulțime de națiuni.
20Și i-a binecuvântat în acea zi, spunând: În tine Israel va binecuvânta, zicând: Dumnezeu să te facă pe tine ca pe Efraim și ca pe Manase; și a așezat pe Efraim înaintea lui Manase.
21Și Israel i-a spus lui Iosif: Iată, eu mor; dar Dumnezeu va fi cu tine și te va aduce din nou în țara părinților tăi.
22Mai mult, ți-am dat o porție mai mult decât fraților tăi, pe care i-am scos din mâna amoritului cu sabia mea și cu arcul meu.

LUCA 3

1Și în anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, Pontius Pilat fiind guvernator al Iudeii și Irod fiind tetrarh al Galileii și Filip, fratele lui, tetrarh al Ituriei și al regiunii Trachonitis și Lisanias, tetrarh al Abilenei,
2Ana și Caiafa fiind înalții preoți, cuvântul lui Dumnezeu a venit la Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie.
3Și a venit în tot ținutul din jurul Iordanului, predicând botezul pocăinței pentru iertarea păcatelor;
4Așa cum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia, profetul, spunând: Vocea unuia strigând în pustie: Pregătiți calea Domnului, faceți-i cărările drepte.
5Fiecare vale va fi umplută și fiecare munte și deal va fi coborât; și cea strâmbă va fi îndreptată și căile colțuroase vor fi netezite;
6Și toată făptura va vedea salvarea lui Dumnezeu.
7Atunci a spus mulțimilor care ieșeau să fie botezate de el: Pui de vipere, cine v-a avertizat să fugiți de furia care vine?
8Faceți de aceea roade cuvenite de pocăință și nu începeți să spuneți în voi înșivă: Avem ca tată pe Avraam; fiindcă vă spun că Dumnezeu este în stare să ridice copii lui Avraam din aceste pietre.
9Iar acum, securea chiar este înfiptă la rădăcina pomilor; de aceea fiecare pom care nu face rod bun este tăiat și aruncat în foc.
10Și mulțimea l-a întrebat, spunând: Atunci ce să facem?
11El a răspuns și le-a zis: Cel ce are două haine, să împartă celui ce nu are; și cel ce are mâncare, să facă la fel.
12Atunci au venit și niște vameși să fie botezați și i-au spus: Învățătorule, ce să facem?
13Și le-a spus: Să nu stoarceți mai mult decât vă este rânduit.
14Și soldații la fel îl întrebau, spunând: Și noi ce să facem? Și le-a spus: Nu asupriți pe nimeni, nici să nu acuzați pe nedrept; și să fiți mulțumiți cu plățile voastre.
15Și pe când poporul era în așteptare și toți cugetau în inimile lor despre Ioan, dacă este sau nu este el Cristosul,
16Ioan a răspuns, zicând, tuturor: Eu într-adevăr vă botez cu apă; dar vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt demn să îi dezleg cureaua sandalelor; el vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc.
17A cărui furcă este în mâna lui și își va curăța în întregime aria și va aduna grâul în grânarul său; dar pleava o va arde cu foc de nestins.
18Și predica poporului multe alte lucruri, îndemnându-i.
19Dar Irod, tetrarhul, fiind mustrat de el pentru Irodiada, soția fratelui său Filip și pentru toate relele pe care Irod le făcuse,
20A mai adăugat peste toate și pe aceasta, că a închis pe Ioan în închisoare.
21Și, după ce toți oamenii au fost botezați, s-a întâmplat că și Isus a fost botezat și rugându-se, cerul a fost deschis;
22Și Duhul Sfânt a coborât în chip trupesc ca un porumbel peste el și o voce a venit din cer, spunând: Tu ești Fiul meu preaiubit; în tine îmi găsesc toată plăcerea.
23Și Isus începuse a fi cam de treizeci de ani când și-a început lucrarea, fiind (cum se presupunea) fiul lui Iosif, care era al lui Eli,
24Care era al lui Matat, care era al lui Levi, care era al lui Melhi, care era al lui Iana, care era al lui Iosif,
25Care era al lui Matatia, care era al lui Amos, care era al lui Naum, care era al lui Esli, care era al lui Nagai,
26Care era al lui Maat, care era al lui Matatia, care era al lui Semei, care era al lui Iosif, care era al lui Iuda,
27Care era al lui Ioanan, care era al lui Resa, care era al lui Zorobabel, care era al lui Salatiel, care era al lui Neri,
28Care era al lui Melhi, care era al lui Adi, care era al lui Cosam, care era al lui Elmodam, care era al lui Er,
29Care era al lui Iose, care era al lui Eliezer, care era al lui Iorim, care era al lui Matat, care era al lui Levi,
30Care era al lui Simeon, care era al lui Iuda, care era al lui Iosif, care era al lui Ionan, care era al lui Eliachim,
31Care era al lui Melea, care era al lui Mena, care era al lui Matata, care era al lui Natan, care era al lui David,
32Care era al lui Isai, care era al lui Obed, care era al lui Boaz, care era al lui Salmon, care era al lui Naason,
33Care era al lui Aminadab, care era al lui Aram, care era al lui Esrom, care era al lui Fares, care era al lui Iuda,
34Care era al lui Iacob, care era al lui Isaac, care era al lui Avraam, care era al lui Tara, care era al lui Nahor,
35Care era al lui Saruh, care era al lui Ragau, care era al lui Falec, care era al lui Eber, care era al lui Sala,
36Care era al lui Cainan, care era al lui Arpacșad, care era al lui Sem, care era al lui Noe, care era al lui Lameh,
37Care era al lui Matusala, care era al lui Enoh, care era al lui Iared, care era al lui Maleleel, care era al lui Cainan,
38Care era al lui Enos, care era al lui Set, care era al lui Adam, care era al lui Dumnezeu.

IOV 15

1Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2Ar trebui să rostească un om înțelept cunoaștere deșartă și să își umple pântecele cu vântul de est?
3Ar trebui să apere el cu o vorbire nefolositoare, sau cu vorbiri cu care nu poate face nimic bun?
4Da, tu lepezi teama și oprești rugăciunea dinaintea lui Dumnezeu.
5Căci gura ta îți rostește nelegiuirea și alegi limba celor vicleni.
6Propria ta gură te condamnă și nu eu; da, propriile tale buze aduc mărturie împotriva ta.
7 Ești tu primul om ce s-a născut? Sau ai fost făcut înaintea dealurilor?
8Ai auzit tu taina lui Dumnezeu? Și oprești tu înțelepciunea pentru tine?
9Ce cunoști tu, ce noi nu cunoaștem? Ce înțelegi tu, ce nu este în noi?
10Cu noi sunt deopotrivă cei cărunți și cei foarte bătrâni, mult mai bătrâni decât tatăl tău.
11 Sunt mângâierile lui Dumnezeu mici pentru tine? Este vreo taină pentru tine?
12De ce te poartă departe inima ta? Și spre ce clipesc ochii tăi,
13De îți întorci duhul împotriva lui Dumnezeu și lași astfel de vorbe să iasă din gura ta?
14Ce este omul ca să fie curat? Și cel născut din femeie, ca să fie drept?
15Iată, el nu își pune încrederea în sfinții săi; da, cerurile nu sunt curate în ochii săi.
16Cu cât mai scârbos și murdar este omul care bea nelegiuirea ca apa?
17Îți voi arăta, ascultă-mă; și ceea ce am văzut voi vesti.
18Ceea ce înțelepții au istorisit de la părinții lor și nu au ascuns;
19Cărora singuri pământul le-a fost dat și niciun străin nu a trecut printre ei.
20Cel stricat se tăvălește în durere toate zilele sale și numărul anilor este ascuns opresorului.
21Un zgomot înspăimântător este în urechile lui, în prosperitate distrugătorul va veni peste el.
22El nu crede că se va reîntoarce din întuneric și este așteptat de sabie.
23El rătăcește departe pentru pâine, spunând: Unde este? El știe că ziua întunericului este gata la îndemâna lui.
24Necaz și chin îl vor înspăimânta; îl vor învinge ca un împărat gata de bătălie.
25Căci își întinde mâna împotriva lui Dumnezeu și se întărește împotriva celui Atotputernic.
26El aleargă peste el, chiar pe gâtul lui, peste întăriturile groase ale scuturilor lui;
27Deoarece își acoperă fața cu grăsimea lui și face cute de grăsime pe coapsele lui.
28Și locuiește în cetăți pustii și în case pe care nimeni nu le locuiește, care sunt gata să devină mormane de pietre.
29El nu va fi bogat, nici averea sa nu va rămâne, nici nu va prelungi desăvârșirea ei pe pământ.
30Nu se va depărta de întuneric; flacăra va usca ramurile sale și prin răsuflarea gurii sale se va duce el.
31Să nu se încreadă cel înșelat în deșertăciune, fiindcă deșertăciunea va fi recompensa lui.
32Ea se va împlini înaintea timpului său și ramura lui nu va fi verde.
33Își va scutura strugurele necopt precum vița și își va lepăda floarea precum măslinul.
34Căci adunarea fățarnicilor va fi pustiită și focul va mistui corturile mituirii.
35Ei concep ticăloșie și aduc deșertăciune și pântecele lor pregătește înșelăciune.