Plan de citire a Bibliei pentru 1 an

”Poporul meu este nimicit din lipsă de cunoaștere” Osea 4:6

Cunoașterea Bibliei este foarte importantă pentru noi toți, mai ales în cele mai dificile momente din viața noastră, deoarece Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său. Duhul Sfânt ne da direcție, ne îndrumă și, când trecem prin încercări, El ne amintește de ceea ce este scris în Biblie, de un Cuvânt al lui Dumnezeu care ne va mângâia. Dar o vom aminti doar dacă știm despre asta.

De aceea, am conceput un plan pentru a citi Biblia într-un an. Vei vedea cât de mult îți va transforma viața.

Urmează lecturile de astăzi:

GENEZA 47

1Atunci Iosif a venit și i-a povestit lui Faraon și a spus: Tatăl meu și frații mei și turmele lor și cirezile lor și tot ce au ei, au ieșit din țara lui Canaan; și, iată, ei sunt în ținutul Gosen.
2Și a luat pe câțiva dintre frații săi, cinci bărbați, și i-a prezentat înaintea lui Faraon.
3Și Faraon a spus fraților lui: Care este ocupația voastră? Iar ei i-au spus lui Faraon: Servitorii tăi sunt păstori, deopotrivă noi și părinții noștri.
4Ei i-au mai spus lui Faraon: Noi am venit pentru a locui temporar în țară; fiindcă servitorii tăi nu au pășune pentru turmele lor, pentru că foametea este aspră în țara lui Canaan; acum de aceea, te rugăm, lasă pe servitorii tăi să locuiască în ținutul Gosen.
5Și Faraon i-a vorbit lui Iosif, spunând: Tatăl tău și frații tăi au venit la tine;
6Țara Egiptului este înaintea ta; în cea mai bună parte a țării așază pe tatăl tău și pe frații tăi să locuiască; în ținutul Gosen să locuiască; și dacă tu cunoști pe unii bărbați capabili printre ei, atunci pune-i conducători peste vitele mele.
7Și Iosif a adus pe Iacob, tatăl său, și l-a pus înaintea lui Faraon; și Iacob a binecuvântat pe Faraon.
8Și Faraon i-a spus lui Iacob: Câte sunt zilele anilor vieții tale?
9Și Iacob i-a spus lui Faraon: Zilele anilor călătoriei mele sunt o sută treizeci de ani; puține și rele au fost zilele anilor vieții mele și nu au ajuns la zilele anilor vieții părinților mei în zilele călătoriei lor.
10Și Iacob a binecuvântat pe Faraon și a ieșit dinaintea lui Faraon.
11Și Iosif a așezat pe tatăl său și pe frații săi și le-a dat o stăpânire în țara Egiptului, în cea mai bună parte a țării, în ținutul Ramses, așa cum Faraon poruncise.
12Și Iosif a hrănit pe tatăl său și pe frații săi și toată casa tatălui său, cu pâine, conform cu familiile lor.
13Și nu era pâine în toată țara, pentru că foametea era foarte aspră, așa că toată țara Egiptului și toată țara lui Canaan leșina din cauza foametei.
14Și Iosif a adunat toți banii care s-au găsit în țara Egiptului și în țara lui Canaan, pentru grânele pe care le-au cumpărat; și Iosif a adus banii în casa lui Faraon.
15Și când s-au terminat banii din țara Egiptului și din țara lui Canaan, toți egiptenii au venit la Iosif și au spus: Dă-ne pâine, pentru ce să murim în fața ta? Pentru că banii s-au terminat.
16Și Iosif a spus: Dați vitele voastre; și vă voi da pentru vitele voastre, dacă banii s-au terminat.
17Și au adus vitele lor la Iosif; și Iosif le-a dat pâine în schimb pentru cai și pentru turme și pentru vitele cirezilor și pentru măgari; și i-a hrănit pe ei cu pâine pentru toate vitele lor în acel an.
18Când acel an s-a terminat, ei au venit la el în al doilea an și i-au spus: Noi nu vom ascunde aceasta față de domnul nostru, cum că banii noștri s-au terminat; domnul nostru are de asemenea cirezile noastre de vite; nu este nimic rămas înaintea domnului nostru decât trupurile noastre și pământurile noastre;
19Pentru ce să murim înaintea ochilor tăi, deopotrivă noi și țara noastră? Cumpără-ne pe noi și pământul nostru pentru pâine și noi și pământul nostru vom fi servitori lui Faraon; și dă-ne sămânță, ca noi să trăim și să nu murim, ca țara să nu fie pustiită.
20Și Iosif a cumpărat toată țara Egiptului pentru Faraon; fiindcă egiptenii au vândut, fiecare bărbat câmpul său, pentru că îi cuprinsese foametea; așa că țara a devenit a lui Faraon.
21Și cât despre popor, i-a mutat în cetăți de la un capăt al granițelor Egiptului chiar până la celălalt capăt al lui.
22Numai pământul preoților nu l-a cumpărat; fiindcă preoții aveau o porție atribuită lor de Faraon și mâncau porția lor pe care Faraon le-a dat-o; din această cauză nu și-au vândut pământurile.
23Atunci Iosif a spus poporului: Iată, v-am cumpărat astăzi pe voi și pământul vostru pentru Faraon; iată, aici este sămânță pentru voi și veți semăna pământul.
24Și se va întâmpla la timpul roadelor, că voi veți da a cincea parte lui Faraon și patru părți vor fi ale voastre, pentru sămânță câmpului și pentru mâncarea voastră și pentru cei ai caselor voastre și pentru mâncare pentru micuții voștri.
25Iar ei au spus: Tu ai salvat viețile noastre; să găsim har înaintea ochilor domnului meu și vom fi servitorii lui Faraon.
26Și Iosif a făcut aceasta o lege peste țara Egiptului până în această zi, că Faraon va avea a cincea parte; cu excepția numai a pământului preoților, care nu a devenit al lui Faraon.
27Și Israel a locuit în țara Egiptului, în ținutul Gosen; și aveau stăpâniri acolo și au crescut și s-au înmulțit peste măsură.
28Și Iacob a trăit în țara Egiptului șaptesprezece ani, așa că toate zilele vieții lui Iacob au fost o sută patruzeci și șapte de ani.
29Și s-au apropiat zilele lui Israel ca să moară; și a chemat pe fiul său, Iosif, și i-a spus: Dacă eu acum am găsit har înaintea ochilor tăi, pune-ți, te rog, mâna sub coapsa mea și lucrează cu bunăvoință și credincioșie față de mine; nu mă îngropa, te rog, în Egipt,
30Ci mă voi culca cu părinții mei și tu mă vei duce din Egipt și mă vei îngropa în locul lor de îngropare. Iar el a spus: Voi face precum ai spus.
31Iar el a spus: Jură-mi. Și el i-a jurat. Și Israel s-a aplecat pe capul patului.

LUCA 2

1Dar s-a întâmplat, în acele zile, că a ieșit un decret de la Cezar Augustus ca toată lumea să fie impozitată.
2(Acesta impozitare s-a făcut prima dată când Quirinius era guvernator al Siriei.)
3Și toți se duceau pentru impozitare, fiecare în propria lui cetate.
4Iar Iosif s-a urcat și el din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, la cetatea lui David care se numește Betleem; (pentru că era din casa și din genealogia lui David);
5Pentru impozitare împreună cu Maria, soția lui logodită, ea fiind înaintată în sarcină.
6Și s-a întâmplat că, pe când erau ei acolo, au fost împlinite zilele când trebuia să nască.
7Și a născut pe fiul ei întâiul născut și l-a înfășat în scutece și l-a pus în iesle, pentru că nu era loc pentru ei în casa de oaspeți.
8Și în același ținut erau niște păstori care stăteau în câmp și făceau de pază, noaptea, împrejurul turmei lor.
9Și iată, îngerul Domnului a venit peste ei și gloria Domnului a strălucit împrejurul lor; iar ei s-au înfricoșat foarte tare.
10Și îngerul le-a spus: Nu vă temeți; căci, iată, vă aduc veștile bune ale marii bucurii care va fi pentru tot poporul.
11Pentru că în cetatea lui David vi s-a născut astăzi un Salvator, care este Cristos Domnul.
12Și pentru voi acesta va fi semnul: veți găsi pruncul înfășat și culcat în iesle.
13Și dintr-odată a fost cu îngerul o mulțime de oștire cerească, lăudând pe Dumnezeu și spunând:
14Glorie lui Dumnezeu în cele preaînalte și pace pe pământ, bunăvoință față de oameni.
15Și s-a întâmplat, pe când îngerii plecau de la ei în cer, că păstorii au spus unii către alții: Să mergem acum până la Betleem și să vedem acest lucru care s-a întâmplat, pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut.
16Și au venit în grabă și au găsit pe Maria și pe Iosif și pruncul culcat în iesle.
17Iar după ce l-au văzut, au răspândit vorba ce li s-a zis despre acest copil.
18Și toți cei ce au auzit, s-au minunat despre cele ce le spuneau păstorii.
19Dar Maria păstra toate aceste lucruri și cugeta în inima ei.
20Și păstorii s-au întors, glorificând și lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră și văzuseră, așa cum li se spusese.
21Și când s-au împlinit opt zile pentru circumcizia copilului, i-au pus numele ISUS, care a fost dat de înger înainte ca ea să fi rămas însărcinată cu el în pântece.
22Și după ce s-au împlinit zilele curățirii ei, conform legii lui Moise, l-au adus la Ierusalim, ca să îl înfățișeze Domnului;
23(Așa cum este scris în legea Domnului: Fiecare parte bărbătească ce deschide pântecele, va fi chemat sfânt pentru Domnul);
24Și să ofere un sacrificiu conform cu ce este spus în legea Domnului: O pereche de turturele sau doi pui de porumbel.
25Și, iată, era un om în Ierusalim al cărui nume era Simeon; și acest om era drept și pios, așteptând mângâierea lui Israel; și Duhul Sfânt era peste el.
26Și i-a fost revelat de Duhul Sfânt, că nu va vedea moartea înainte să fi văzut pe Cristosul Domnului.
27Și a venit prin Duhul în templu; și când părinții au adus înăuntru pe copilul Isus, să facă pentru el după obiceiul legii,
28Atunci, el l-a luat în brațele sale și a binecuvântat pe Dumnezeu și a spus:
29Doamne, acum îl lași pe robul tău să plece în pace, conform cuvântului tău:
30Pentru că ochii mei au văzut salvarea ta,
31Pe care ai pregătit-o înaintea feței tuturor popoarelor,
32O lumină să lumineze neamurile și gloria poporului tău Israel.
33Și Iosif și mama lui s-au minunat de cele spuse despre el.
34Și Simeon i-a binecuvântat și i-a spus Mariei, mama lui: Iată, acest copil este pus pentru prăbușirea și ridicarea multora în Israel; și să fie un semn împotriva căruia se va vorbi;
35(Da, o sabie va trece chiar prin sufletul tău), ca să fie revelate gândurile din multe inimi.
36Și era Ana, o profetesă, fata lui Fanuel, din tribul lui Așer; ea era foarte înaintată în vârstă și trăise cu un soț șapte ani după fecioria ei;
37Și ea fusese văduvă timp de aproape optzeci și patru de ani, care nu se depărta de templu; ci servea cu posturi și rugăciuni noapte și zi.
38Și, venind ea în acel moment, a adus mulțumiri la fel Domnului și a vorbit despre el tuturor celor ce așteptau răscumpărarea în Ierusalim.
39Și, după ce au îndeplinit toate conform legii Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret.
40Iar copilul creștea și se întărea în duh, umplut cu înțelepciune; și harul lui Dumnezeu era peste el.
41Și părinții lui se duceau la Ierusalim în fiecare an, la sărbătoarea paștelui.
42Și când el avea doisprezece ani, au urcat la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii.
43Și după ce au împlinit zilele, pe când se întorceau ei, copilul Isus a rămas în Ierusalim; și Iosif și mama lui nu au știut.
44Iar ei, presupunând că el este printre călători, au mers cale de o zi; și l-au căutat printre rude și cunoscuți.
45Și negăsindu-l, s-au întors înapoi la Ierusalim, căutându-l.
46Și s-a întâmplat, că după trei zile l-au găsit în templu, șezând în mijlocul învățătorilor, deopotrivă ascultându-i și punându-le întrebări.
47Și toți care îl auzeau, erau înmărmuriți de înțelegerea și răspunsurile lui.
48Și când l-au văzut, au fost uimiți și mama lui i-a spus: Fiule, de ce te-ai purtat astfel cu noi? Iată, tatăl tău și cu mine te-am căutat, mâhnindu-ne.
49Și le-a spus: Cum se face că m-ați căutat? Nu știați că trebuie să fiu în cele ale Tatălui meu?
50Și ei nu au înțeles vorba pe care le-o spusese.
51Și a coborât cu ei și a venit la Nazaret și le era supus; dar mama lui păstra toate aceste cuvinte în inima ei.
52Și Isus creștea în înțelepciune și în statură și în favoare față de Dumnezeu și de oameni.

IOV 14

1Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
2Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
3Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
4Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
5Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
6Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
7Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
8Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
9 Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
10Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
11 Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
12Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
13O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine!
14Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
15Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
16Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
17Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
18Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
19Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
20Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
21Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
22Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.