Plan de citire a Bibliei pentru 1 an

”Poporul meu este nimicit din lipsă de cunoaștere” Osea 4:6

Cunoașterea Bibliei este foarte importantă pentru noi toți, mai ales în cele mai dificile momente din viața noastră, deoarece Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său. Duhul Sfânt ne da direcție, ne îndrumă și, când trecem prin încercări, El ne amintește de ceea ce este scris în Biblie, de un Cuvânt al lui Dumnezeu care ne va mângâia. Dar o vom aminti doar dacă știm despre asta.

De aceea, am conceput un plan pentru a citi Biblia într-un an. Vei vedea cât de mult îți va transforma viața.

Urmează lecturile de astăzi:

GENEZA 40

1Și s-a întâmplat după aceste lucruri, că paharnicul împăratului Egiptului și brutarul său au ofensat pe domnul lor, împăratul Egiptului.
2Și Faraon s-a înfuriat împotriva a doi dintre ofițerii săi, împotriva mai marelui paharnicilor și împotriva mai marelui brutarilor.
3Și i-a pus sub pază în casa căpeteniei gărzii, în închisoare, în locul unde Iosif era legat.
4Și căpetenia gărzii a însărcinat pe Iosif cu ei și el i-a servit; și au rămas un timp sub pază.
5Și au visat câte un vis amândoi, fiecare visul lui într-o noapte, fiecare conform interpretării visului său, paharnicul și brutarul împăratului Egiptului, care erau legați în închisoare.
6Și Iosif a intrat la ei dimineața și i-a privit și, iată, ei erau triști.
7Și a întrebat pe ofițerii lui Faraon care erau cu el sub paza casei domnului său, spunând: Pentru ce arătați așa întristați astăzi?
8Iar ei i-au spus: Noi am visat un vis și nu este un interpret al acestuia. Și Iosif le-a spus: Nu lui Dumnezeu aparțin interpretările? Spuneți-mi visele, vă rog.
9Și mai marele paharnicilor a povestit visul său lui Iosif și i-a spus: În visul meu, iată, o viță era înaintea mea;
10Și în viță erau trei ramuri și era ca și cum aceasta înmugurea și florile ei creșteau repede; și ciorchinii acesteia au adus repede struguri copți;
11Și paharul lui Faraon era în mâna mea; și am luat strugurii și i-am stors în paharul lui Faraon și am dat paharul în mâna lui Faraon.
12Și Iosif i-a spus: Aceasta este interpretarea lui: Cele trei ramuri sunt trei zile,
13Totuși până în trei zile Faraon va înălța capul tău și te va restaura la locul tău; și vei da paharul lui Faraon în mâna sa, după rânduiala dinainte, când ai fost paharnicul lui.
14Dar gândește-te la mine când îți va fi bine și arată-mi bunătate, te rog, și amintește-i lui Faraon despre mine și scoate-mă afară din această casă;
15Căci într-adevăr am fost furat în ascuns din țara evreilor; și nici aici nu am făcut nimic ca ei să mă pună în groapă.
16Când mai marele brutarilor a văzut că interpretarea era bună, i-a spus lui Iosif: Eu de asemenea am fost în visul meu și, iată, aveam trei coșuri albe pe capul meu;
17Și în coșul de deasupra erau tot felul de aluaturi coapte pentru Faraon; și păsările le mâncau din coșul de pe capul meu.
18Și Iosif a răspuns și a zis: Aceasta este interpretarea lui: Cele trei coșuri sunt trei zile;
19Totuși până în trei zile Faraon va ridica al tău cap de la tine și te va atârna pe un lemn; și îți vor mânca păsările carnea de pe tine.
20Și s-a întâmplat, în a treia zi, care era ziua de naștere a lui Faraon, că el a făcut un ospăț tuturor servitorilor săi: și a înălțat capul mai marelui paharnicilor și al mai marelui brutarilor între servitorii săi.
21Și a restaurat pe mai marele paharnicilor în conducerea paharnicilor din nou; și paharnicul a dat paharul în mâna lui Faraon;
22Dar l-a atârnat pe mai marele brutarilor, așa cum le interpretase Iosif.
23Totuși mai marele paharnicilor nu și-a adus aminte de Iosif, ci l-a uitat.

MARCU 11

Și când au ajuns aproape de Ierusalim, înspre Betfaghe și Betania, la muntele Măslinilor, a trimis înainte pe doi dintre discipolii săi,
2Și le-a spus: Duceți-vă în satul dinaintea voastră; și îndată ce veți fi intrat în el veți găsi un măgăruș legat, pe care nu a șezut nimeni niciodată; dezlegați-l și aduceți-l.
3Și dacă vă spune cineva: De ce faceți aceasta? Spuneți că Domnul are nevoie de el; și îndată îl va trimite aici.
4Și s-au dus și au găsit măgărușul legat afară, lângă ușă, în locul unde se întâlnesc două drumuri; și l-au dezlegat.
5Și unii dintre cei ce stăteau în picioare acolo le-au spus: Ce faceți dezlegând măgărușul?
6Iar ei le-au spus așa cum le poruncise Isus; și i-au lăsat să plece.
7Și au adus măgărușul la Isus și și-au aruncat hainele pe el; iar el a șezut pe el.
8Și mulți își așterneau hainele pe cale; și alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe cale.
9Și cei ce mergeau înainte și cei ce veneau după, strigau, spunând: Osana! Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului,
10Binecuvântată fie împărăția tatălui nostru David, care vine în numele Domnului. Osana în cele preaînalte!
11Și Isus a intrat în Ierusalim și în templu; și după ce a privit toate lucrurile de jur împrejur, fiind ora serii, a ieșit înspre Betania cu cei doisprezece.
12Și a doua zi, când veneau din Betania, a flămânzit;
13Și văzând de departe un smochin care avea frunze, a venit să vadă dacă cumva găsește ceva pe el; și când a ajuns la el, nu a găsit nimic decât frunze; fiindcă nu era timpul smochinelor.
14Și Isus, luând cuvântul, i-a zis smochinului: De acum înainte, nimeni să nu mănânce niciodată fructe din tine. Și discipolii lui au auzit.
15Și au venit la Ierusalim; și Isus a intrat în templu și a început să arunce afară pe cei ce vindeau și cumpărau în templu; și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei;
16Și nu lăsa ca cineva să poarte vreun vas prin templu.
17Și i-a învățat, spunându-le: Nu este scris: Casa mea va fi numită de toate națiunile, casa rugăciunii? Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.
18Și scribii și preoții de seamă au auzit și au căutat cum să îl nimicească; fiindcă se temeau de el, pentru că toată mulțimea era înmărmurită de doctrina lui.
19Și când s-a făcut seară a ieșit din cetate.
20Și dimineața, pe când treceau, au văzut smochinul uscat din rădăcini.
21Și Petru, amintindu-și, i-a spus: Rabi, iată, smochinul pe care l-ai blestemat este uscat.
22Iar Isus, răspunzând, le-a zis: Aveți credință în Dumnezeu!
23Fiindcă adevărat vă spun că oricine va spune acestui munte: Ridică-te și aruncă-te în mare; și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că acele lucruri pe care le spune se vor face, el va avea orice spune.
24De aceea vă spun: Tot ce doriți când vă rugați, să credeți că veți primi și veți avea.
25Și când stați în picioare rugându-vă, iertați dacă aveți ceva împotriva oricui; pentru ca și Tatăl vostru care este în cer să vă ierte fărădelegile voastre.
26Dar dacă voi nu iertați, nici Tatăl vostru care este în cer nu va ierta fărădelegile voastre.
27Și au venit din nou la Ierusalim; și pe când se plimba el prin templu, au venit la el preoții de seamă și scribii și bătrânii,
28Și i-au spus: Cu ce autoritate faci acestea? Și cine ți-a dat această autoritate să faci acestea?
29Iar Isus a răspuns și le-a zis: Vă voi întreba și eu un lucru și răspundeți-mi și vă voi spune cu ce autoritate fac acestea.
30Botezul lui Ioan era din cer, sau de la oameni? Răspundeți-mi.
31Și discutau între ei, spunând: Dacă spunem: Din cer; va spune: Atunci de ce nu l-ați crezut?
32Dar dacă spunem: De la oameni; se temeau de popor, fiindcă toți oamenii îl considerau pe Ioan, că era, într-adevăr, profet.
33Și au răspuns și i-au zis lui Isus: Nu putem spune. Și Isus, răspunzând, le zice: Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea.

IOV 7

Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
2Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
3Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
4Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
5Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
6Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
7Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
8Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
9 Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca.
10Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
11De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
12 Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
13Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
14Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
15Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
16Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
17Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
18 Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
19Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
20Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
21Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.