Plan de citire a Bibliei pentru 1 an

”Poporul meu este nimicit din lipsă de cunoaștere” Osea 4:6

Cunoașterea Bibliei este foarte importantă pentru noi toți, mai ales în cele mai dificile momente din viața noastră, deoarece Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său. Duhul Sfânt ne da direcție, ne îndrumă și, când trecem prin încercări, El ne amintește de ceea ce este scris în Biblie, de un Cuvânt al lui Dumnezeu care ne va mângâia. Dar o vom aminti doar dacă știm despre asta.

De aceea, am conceput un plan pentru a citi Biblia într-un an. Vei vedea cât de mult îți va transforma viața.

Urmează lecturile de astăzi:

GENEZA 37

1Și Iacob a locuit în țara în care tatăl său a fost străin, în țara lui Canaan.
2Acestea sunt generațiile lui Iacob. Iosif, fiind în vârstă de șaptesprezece ani, păștea turma cu frații săi; și băiatul era cu fiii Bilhei și cu fiii Zilpei, soțiile tatălui său; și Iosif a adus tatălui său vorbirea lor rea.
3Acum Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toți copiii lui, deoarece el era fiul bătrâneții sale; și i-a făcut o haină pestriță.
4Și când frații lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toți frații săi, l-au urât și nu puteau să îi vorbească pașnic.
5Și Iosif a visat un vis și l-a spus fraților săi și ei l-au urât încă și mai mult.
6Și le-a spus: Ascultați, vă rog, acest vis pe care l-am visat:
7Și, iată, noi legam snopi în câmp și, iată, snopul meu s-a ridicat și a stat chiar drept în picioare; și, iată, snopii voștri au stat de jur împrejur și se prosternau snopului meu.
8Și frații lui i-au spus: Vei domni într-adevăr peste noi? Sau vei avea într-adevăr stăpânire peste noi? Și l-au urât încă și mai mult pentru visele lui și pentru cuvintele lui.
9Și a visat încă un vis și l-a spus fraților săi și a zis: Iată, am visat încă un vis; și, iată, soarele și luna și unsprezece stele mi s-au prosternat.
10Și l-a spus tatălui său și fraților săi și tatăl său l-a mustrat și i-a zis: Ce este acest vis pe care l-ai visat? Vom veni eu și mama ta și frații tăi, într-adevăr, să ne prosternăm ție până la pământ?
11Și frații lui l-au invidiat, dar tatăl său a dat atenție acestei spuse.
12Și frații lui au mers să pască turma tatălui lor în Sihem.
13Și Israel i-a spus lui Iosif: Nu pasc frații tăi turma în Sihem? Vino și te voi trimite la ei. Iar el i-a spus: Iată-mă.
14Iar el i-a spus: Du-te, te rog, să vezi dacă este bine cu frații tăi și bine cu turmele; și adu-mi cuvânt înapoi. Astfel l-a trimis din valea Hebronului și a venit la Sihem.
15Și un anumit bărbat l-a găsit și, iată, el rătăcea în câmp; și bărbatul l-a întrebat, spunând: Ce cauți?
16Iar el a spus: Caut pe frații mei; spune-mi te rog, unde își pasc ei turmele.
17Și bărbatul a spus: Au plecat deja de aici; fiindcă i-am auzit spunând: Să mergem la Dotan. Și Iosif a mers după frații săi și i-a găsit la Dotan.
18Și când l-au văzut de departe, chiar înainte ca el să se apropie de ei, au uneltit împotriva lui să îl ucidă.
19Și au spus unul altuia: Iată, vine acest visător.
20Și acum, așadar, veniți să îl ucidem și să îl aruncăm în vreo groapă și vom spune: Ceva fiară rea l-a mâncat; și vom vedea ce vor deveni visele lui.
21Și Ruben a auzit aceasta și l-a scăpat din mâinile lor; și a spus: Să nu îl ucidem.
22Și Ruben le-a spus: Nu vărsați sânge, ci aruncați-l în această groapă care este în pustie și nu puneți mâna pe el; ca să îl scape din mâinile lor, să îl predea tatălui său din nou.
23Și s-a întâmplat, când Iosif a ajuns la frații săi, că l-au dezbrăcat pe Iosif de haina lui, haina pestriță care era pe el;
24Și l-au luat și l-au aruncat într-o groapă; și groapa era goală, nu era apă în ea.
25Și au șezut să mănânce pâine și și-au ridicat ochii și au privit și, iată, o ceată de ismaeliți a venit din Galaad cu cămilele lor, purtând mirodenii și balsam și smirnă, mergând să le coboare în Egipt.
26Și Iuda a spus fraților săi: Ce folos este dacă ucidem pe fratele nostru și ascundem sângele lui?
27Veniți și să îl vindem ismaeliților și să nu lăsăm mâna noastră să fie asupra lui, pentru că el este fratele nostru și carnea noastră. Și frații lui au fost mulțumiți.
28Atunci au trecut pe acolo negustori madianiți; și au tras și au scos pe Iosif din groapă și au vândut pe Iosif ismaeliților pentru douăzeci de arginți; iar ei au dus pe Iosif în Egipt.
29Și Ruben s-a întors la groapă; și, iată, Iosif nu era în groapă; și el și-a rupt hainele.
30Și s-a întors la frații săi și a spus: Copilul nu mai este; iar eu, încotro voi merge?
31Și au luat haina lui Iosif și au înjunghiat un ied dintre capre și au înmuiat haina în sânge;
32Și au trimis haina pestriță și au adus-o la tatăl lor; și au spus: Noi am găsit aceasta, cercetează acum dacă este haina fiului tău sau nu.
33Și a cercetat-o și a spus: Aceasta este haina fiului meu; o fiară rea l-a mâncat; Iosif este fără îndoială rupt în bucăți.
34Și Iacob și-a rupt hainele și a pus pânză de sac peste coapsele lui și a jelit pentru fiul său multe zile.
35Și toți fiii lui și toate fiicele lui s-au ridicat să îl mângâie; dar el a refuzat să fie mângâiat; și a spus: Jelind voi coborî în mormânt la fiul meu. Astfel a plâns tatăl său pentru el.
36Și madianiții l-au vândut în Egipt lui Potifar, un ofițer al lui Faraon și căpetenia gărzii.

MARCU 8

1În acele zile mulțimea fiind foarte mare și neavând nimic să mănânce, Isus i-a chemat pe discipolii săi și le-a spus:
2Mi-e milă de mulțime, pentru că sunt acum de trei zile cu mine și nu au ce să mănânce;
3Și dacă le dau drumul la casele lor postind, vor cădea de oboseală pe drum; fiindcă unii dintre ei au venit de departe.
4Și discipolii lui i-au răspuns: De unde poate cineva să sature pe aceștia cu pâine, aici, în pustie?
5Iar el i-a întrebat: Câte pâini aveți? Iar ei au spus: Șapte.
6Și a poruncit mulțimii să șadă pe pământ; și a luat cele șapte pâini, a adus mulțumiri, a frânt și a dat discipolilor săi să le pună înainte; și le-au pus înaintea oamenilor.
7Și aveau câțiva peștișori; și binecuvântând a poruncit să îi pună și pe aceștia înainte.
8Așa că au mâncat și s-au săturat; și au ridicat din frânturile care au rămas, șapte coșuri.
9Și cei ce mâncaseră au fost în jur de patru mii; și le-a dat drumul.
10Și îndată a intrat într-o corabie cu discipolii săi și a venit în părțile Dalmanutei.
11Și fariseii au venit și au început să îi pună întrebări, căutând de la el un semn din cer, ispitindu-l.
12Și a oftat adânc în duhul său și a spus: De ce caută generația aceasta un semn? Adevărat vă spun: Un semn nu va fi dat acestei generații.
13Și lăsându-i, a intrat din nou în corabie și a plecat de partea cealaltă.
14Și discipolii uitaseră să ia pâini și nici nu aveau cu ei în corabie mai mult de o pâine.
15Și le-a poruncit, spunând: Fiți atenți, păziți-vă de dospeala fariseilor și de dospeala lui Irod.
16Și discutau între ei, spunând: A spus așa pentru că nu avem pâini.
17Și Isus știind aceasta, le-a spus: De ce discutați că nu aveți pâini? Încă nu pricepeți, nici nu înțelegeți? Vă împietriți încă inima?
18Având ochi, nu vedeți? Și având urechi, nu auziți? Și nu vă amintiți?
19Când am frânt cele cinci pâini pentru cei cinci mii, câte coșuri pline de frânturi ați ridicat? Ei i-au spus: Douăsprezece.
20Și când, am frânt cele șapte pentru patru mii, câte coșuri pline de frânturi ați ridicat? Și au spus: Șapte.
21Și le-a spus: Cum de nu înțelegeți?
22Și a venit la Betsaida; și i-au adus un orb și l-au implorat să îl atingă.
23Și luând mâna orbului, l-a condus afară din sat; și scuipând pe ochii lui și punându-și mâinile peste el, l-a întrebat dacă vede ceva.
24Și privind în sus, a zis: Văd oameni precum pomii, umblând.
25După aceea și-a pus din nou mâinile pe ochii lui și l-a făcut să privească în sus; și a fost refăcut și vedea clar pe fiecare om.
26Și l-a trimis acasă, spunând: Nici nu intra în sat, nici nu spune nimănui în sat.
27Și Isus și discipolii săi au ieșit în satele din Cezareea Filippi; și pe drum i-a întrebat pe discipolii lui, spunându-le: Cine spun oamenii că sunt eu?
28Și au răspuns: Ioan Baptist, iar alții: Ilie; și alții: Unul dintre profeți.
29Iar el le-a spus: Dar voi, cine spuneți că sunt eu? Și Petru răspunzând i-a zis: Tu ești Cristosul.
30Și le-a poruncit să nu spună nimănui despre el.
31Și a început să îi învețe, că Fiul omului trebuie să sufere multe lucruri și să fie respins de bătrâni și de preoții de seamă și scribi și să fie ucis și după trei zile să învie.
32Și vorbea pe față acel cuvânt. Și Petru l-a luat deoparte și a început să îl mustre.
33Dar el, întorcându-se și privind la discipolii săi, l-a mustrat pe Petru, spunând: Du-te înapoia mea, Satan. Pentru că nu gândești lucrurile lui Dumnezeu, ci lucrurile oamenilor.
34Și chemând la el mulțimea, împreună cu discipolii săi, le-a spus: Oricine voiește să vină după mine, să se dezică de el însuși și să își ridice crucea și să mă urmeze.
35Fiindcă oricine voiește să își salveze viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru mine și pentru evanghelie, acela și-o va salva.
36Fiindcă la ce îi va folosi unui om, dacă va câștiga lumea întreagă, și își va pierde propriul suflet?
37Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?
38De aceea oricine se va rușina de mine și de cuvintele mele în această generație adulteră și păcătoasă, de acela și Fiul omului se va rușina când va veni în gloria Tatălui său cu îngerii sfinți.

IOV 3

1După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
2Și Iov a vorbit și a spus:
3Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
4Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
5Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
6Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
7Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
9Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
12De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
14Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
15Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
16Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
17Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
18 Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
19Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
20Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
21Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
22Care se bucură peste măsură și sunt vesel când pot găsi mormântul?
23 De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
24Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
25Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
26Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.

IOV 4

Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
3Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
4Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
5Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
7Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
8După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
9Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
10Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
11Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
12Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
13În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
14Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
15Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
17Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
20Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
21Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.