Plan de citire a Bibliei pentru 1 an

”Poporul meu este nimicit din lipsă de cunoaștere” Osea 4:6

Cunoașterea Bibliei este foarte importantă pentru noi toți, mai ales în cele mai dificile momente din viața noastră, deoarece Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său. Duhul Sfânt ne da direcție, ne îndrumă și, când trecem prin încercări, El ne amintește de ceea ce este scris în Biblie, de un Cuvânt al lui Dumnezeu care ne va mângâia. Dar o vom aminti doar dacă știm despre asta.

De aceea, am conceput un plan pentru a citi Biblia într-un an. Vei vedea cât de mult îți va transforma viața.

Urmează lecturile de astăzi:

GENEZA 32

Și Iacob a plecat pe calea sa și l-au întâlnit îngerii lui Dumnezeu.
2Și când Iacob i-a văzut, a spus: Aceasta este oștirea lui Dumnezeu; și a pus numele acelui loc, Mahanaim.
3Și Iacob a trimis mesageri înaintea lui la Esau, fratele său, până în țara lui Seir, ținutul lui Edom.
4Și le-a poruncit, spunând: Astfel să vorbiți domnului meu Esau: Servitorul tău, Iacob, spune astfel: Eu am locuit temporar cu Laban și am rămas acolo până acum;
5Și am boi și măgari, turme și servitori și servitoare; și am trimis pentru a spune domnului meu, ca să găsesc har înaintea ochilor tăi.
6Și mesagerii s-au întors la Iacob, spunând: Am mers la fratele tău, Esau; și de asemenea el vine să te întâlnească și patru sute de bărbați cu el.
7Atunci Iacob a fost grozav de înspăimântat și tulburat și a împărțit oamenii care erau cu el și turmele și cirezile și cămilele, în două cete;
8Și a spus: Dacă Esau vine la una din cete și o lovește, atunci cealaltă ceată care rămâne va scăpa.
9Și Iacob a spus: Dumnezeul tatălui meu Avraam și Dumnezeul tatălui meu Isaac, DOMNUL care mi-a spus: Întoarce-te în țara ta și la rudele tale și mă voi purta bine cu tine;
10Eu nu sunt demn nici de cea mai mică din toate îndurările și de tot adevărul pe care l-ai arătat servitorului tău; căci cu toiagul meu am trecut acest Iordan; și acum eu am devenit două cete.
11Scapă-mă, te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau, pentru că mă tem de el, ca nu cumva să vină și să mă lovească pe mine și pe mamă cu copiii.
12Și ai spus: Cu adevărat îți voi face bine și voi face sămânța ta precum nisipul mării, care nu poate fi numărat din cauza mulțimii lui.
13Și a rămas acolo în acea noapte; și a luat din ceea ce îi cădea la mână un dar pentru fratele său, Esau;
14Două sute de capre și douăzeci de țapi, două sute de oi și douăzeci de berbeci,
15Treizeci de cămile de lapte cu mânjii lor, patruzeci de vițele și zece tauri, douăzeci de măgărițe și zece măgăruși.
16Și le-a dat în mâna servitorilor săi, fiecare turmă în parte; și a spus servitorilor săi: Treceți înaintea mea și lăsați o distanță între turmă și turmă.
17Și a poruncit celui din frunte, spunând: Când Esau, fratele meu, te întâlnește și te întreabă, spunând: A cui ești tu? Și încotro mergi? Și ale cui sunt acestea care merg înaintea ta?
18Atunci spune: Acestea sunt ale servitorului tău Iacob; acesta este un dar trimis domnului meu, Esau; și, iată, el de asemenea este în spatele nostru.
19Și așa a poruncit celui de al doilea și celui de al treilea și tuturor celor ce urmau turmelor, spunând: În acest fel vorbiți-i lui Esau, când îl găsiți.
20Și spuneți mai departe: Iată, servitorul tău, Iacob, este în spatele nostru. Căci a spus: Îl voi liniști cu darul care merge înaintea mea și după aceea îi voi vedea fața; poate că îl va accepta de la mine.
21Astfel darul a mers, trecând înaintea lui; și el însuși a rămas în acea noapte cu ceata.
22Și s-a ridicat în acea noapte și a luat pe cele două soții ale lui și pe cele două servitoare ale lui și pe cei unsprezece fii ai săi și a trecut peste vadul pârâului Iaboc.
23Și i-a luat și i-a trimis peste pârâu și a trimis dincolo tot ce avea.
24Și Iacob a fost lăsat singur; și acolo s-a luptat un bărbat cu el până la răsăritul zilei.
25Iar când a văzut că nu îl învinge, a atins adâncitura coapsei lui; și adâncitura coapsei lui Iacob a fost scrântită din încheietură, pe când se lupta cu el.
26Și a spus: Lasă-mă să plec, pentru că ziua răsare. Iar el a spus: Nu te voi lăsa să pleci, decât dacă mă binecuvântezi.
27Iar el i-a spus: Care este numele tău? Și a spus: Iacob.
28Iar el a spus: Numele tău nu se va mai numi Iacob, ci Israel: căci ca un prinț ai putere cu Dumnezeu și cu oamenii și ai învins.
29Și Iacob l-a întrebat și a spus: Spune-mi, te rog, numele tău. Iar el a spus: Pentru ce este aceasta că tu cercetezi după numele meu? Și l-a binecuvântat acolo.
30Și Iacob a chemat numele locului, Peniel, pentru că: Am văzut pe Dumnezeu față în față și viața mea este păstrată.
31Și în timp ce trecea de Peniel, soarele a răsărit peste Iacob, iar el șchiopăta din coapsa lui.
32De aceea copiii lui Israel nu mănâncă din tendonul care s-a scurtat, care este peste adâncitura coapsei, până în această zi, pentru că el a atins adâncitura coapsei lui Iacob în tendonul care s-a scurtat.

MARCU 3

1Și a intrat din nou în sinagogă; și acolo era un om care avea o mână uscată.2Și îl pândeau să vadă dacă îl va vindeca în sabat, ca să îl acuze.3Iar el i-a spus omului care avea mâna uscată: Ridică-te și vino.4Și le-a spus: Este legiuit a face bine în sabate, sau a face rău? A salva viața, sau a ucide? Dar ei tăceau.5Și uitându-se împrejur la ei cu mânie, fiind mâhnit din cauza împietririi inimii lor, i-a spus omului: Întinde-ți mâna. Și el a întins-o; și mâna lui a fost refăcută complet, ca cealaltă.
6Și fariseii au ieșit și îndată au ținut sfat cu irodienii împotriva lui, cum să îl nimicească.7Dar Isus s-a retras cu discipolii lui la mare; și o mare mulțime din Galileea l-a urmat și din Iudeea,8Și din Ierusalim și din Idumeea și de dincolo de Iordan; și cei din jurul Tirului și Sidonului, când au auzit ce lucruri mari făcea, o mare mulțime a venit la el.
9Și el a spus discipolilor săi ca o corabie mică să îl aștepte, din cauza mulțimii, ca nu cumva să îl îmbulzească.10Fiindcă vindecase pe mulți; încât toți câți aveau boli îl înghesuiau ca să îl atingă.11Și duhurile necurate, când îl vedeau, se prosternau înaintea lui și strigau, spunând: Tu ești Fiul lui Dumnezeu.
12Și le-a poruncit cu strictețe ca nu cumva să îl facă cunoscut.13Și el a urcat pe un munte și a chemat la el pe cine a voit; și ei au venit la el.
14Și a rânduit doisprezece, ca să fie cu el și ca să îi trimită să predice,15Și să aibă putere să vindece bolile și să scoată dracii;
16Și lui Simon, i-a dat numele Petru;17Și lui Iacov, al lui Zebedei, și lui Ioan, fratele lui Iacov; și le-a dat numele Boanerghes, adică Fiii Tunetului;
18Și Andrei și Filip și Bartolomeu și Matei și Toma și Iacov al lui Alfeu și Tadeu și Simon Canaanitul,
19Și Iuda Iscariot, care l-a și trădat; și s-au dus într-o casă.20Și mulțimea s-a adunat din nou, așa încât ei nu mai puteau să mănânce nici pâine.21Și când au auzit prietenii săi, s-au dus să îl prindă; fiindcă spuneau: Și-a ieșit din minți.
22Și scribii care au coborât din Ierusalim, spuneau: El îl are pe Beelzebub și prin prințul dracilor scoate dracii.23Dar el i-a chemat și le-a spus în parabole: Cum poate Satan să îl scoată afară pe Satan?24Și dacă o împărăție este dezbinată împotriva ei însăși, acea împărăție nu poate sta în picioare.
25Și dacă o casă este dezbinată împotriva ei însăși, acea casă nu poate sta în picioare.
26Și dacă Satan se ridică împotriva lui însuși și ar fi dezbinat, el nu poate sta în picioare, ci are un sfârșit.27Nimeni nu poate intra în casa celui tare și să îi jefuiască bunurile, decât dacă întâi îl leagă pe cel tare și apoi îi va jefui casa.
28Adevărat vă spun: Toate păcatele vor fi iertate fiilor oamenilor și blasfemiile cu care vor blasfemia;
29Dar cel ce va blasfemia împotriva Duhului Sfânt, nu are niciodată iertare, ci este sub amenințarea damnării eterne;30Pentru că ei spuneau: Are un duh necurat.31Atunci au venit frații lui și mama lui, și, stând în picioare afară, au trimis la el să îl cheme.
32Și mulțimea ședea în jurul lui și i-au spus: Iată, mama ta și frații tăi sunt afară, te caută.
33Iar el le-a răspuns, zicând: Cine este mama mea, sau frații mei?
34Și s-a uitat împrejur la cei ce ședeau în jurul lui și a spus: Iată, mama mea și frații mei.35Fiindcă oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele meu și sora mea și mamă.

ESTERA 8

1În acea zi împăratul Ahașveroș a dat casa lui Haman, dușmanul iudeilor, împărătesei Estera. Și Mardoheu a venit înaintea împăratului; fiindcă Estera spusese ce îi era ei.
2Și împăratul și-a scos inelul, pe care îl luase de la Haman și l-a dat lui Mardoheu. Și Estera a pus pe Mardoheu peste casa lui Haman.
3Și Estera a vorbit încă o dată înaintea împăratului și a căzut la picioarele lui și l-a implorat cu lacrimi să îndepărteze ticăloșia lui Haman agaghitul și planul lui pe care l-a plănuit împotriva iudeilor.
4Atunci împăratul a întins sceptrul de aur spre Estera. Astfel Estera s-a ridicat și a stat în fața împăratului.
5Și a spus: Dacă face plăcere împăratului și dacă am găsit favoare înaintea vederii lui și acest lucru pare drept înaintea împăratului și eu sunt plăcută în ochii lui, să se scrie pentru a revoca scrisorile plănuite de Haman fiul lui Hamedata agaghitul, pe care le-a scris pentru a nimici pe iudeii care sunt în toate provinciile împăratului:
6Căci cum aș putea îndura să văd răul care va veni peste poporul meu? Sau cum aș putea îndura să văd nimicirea rudeniei mele?
7Atunci împăratul Ahașveroș a spus împărătesei Estera și iudeului Mardoheu. Iată, i-am dat Esterei casa lui Haman, și pe el l-au spânzurat de spânzurătoare, pentru că și-a întins mâna împotriva iudeilor.
8Scrieți de asemenea în favoarea iudeilor, cum vă place, în numele împăratului și sigilați-l cu inelul împăratului: căci înscrisul scris în numele împăratului și sigilat cu inelul împăratului, nimeni nu îl poate revoca.
9Atunci au fost chemați scribii împăratului în acel timp în a treia lună, care este luna Sivan, în a douăzeci și treia zi a ei și a fost scris conform cu tot ce a poruncit Mardoheu iudeilor și locotenenților și prefecților și conducătorilor provinciilor care sunt din India până în Etiopia, o sută douăzeci și șapte de provincii, fiecărei provincii conform scrierii ei și fiecărui popor după limba lui și iudeilor conform scrierii lor și conform limbii lor.
10Și a scris în numele împăratului Ahașveroș și l-a sigilat cu inelul împăratului și a trimis scrisori prin alergători călări, și călăreți pe catâri, cămile și dromaderi tineri:
11Prin care împăratul a dat iudeilor care erau în fiecare cetate să se adune și să își apere viața, pentru a nimici, pentru a ucide, și pentru a face să piară, orice putere a oamenilor și a provinciei care i-ar asalta, deopotrivă micuți și femei și să prade averile lor,
12Într-o singură zi în toate provinciile împăratului Ahașveroș, adică, în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, care este luna Adar.
13Copia înscrisului poruncii dată fiecărei provincii a fost publicată tuturor popoarelor ca iudeii să fie gata în acea zi să se răzbune pe dușmanii lor.
14Astfel alergătorii care au călărit pe catâri și cămile au ieșit, fiind grăbiți și presați de porunca împăratului. Și hotărârea a fost dată la palatul Susa.
15Și Mardoheu a ieșit din prezența împăratului în veștmânt împărătesc albastru și alb, și cu o mare coroană din aur, și cu o haină de in subțire și purpură: și cetatea Susa s-a bucurat și s-a veselit.
16Iudeii au avut strălucire și veselie și bucurie și onoare.
17Și în fiecare provincie și în fiecare cetate, oriunde au ajuns porunca împăratului și hotărârea lui, iudeii au avut bucurie și veselie, ospăț și zi bună. Și mulți dintre oamenii țării au devenit iudei; fiindcă teama de iudei a căzut asupra lor.