Plan de citire a Bibliei pentru 1 an

”Poporul meu este nimicit din lipsă de cunoaștere” Osea 4:6

Cunoașterea Bibliei este foarte importantă pentru noi toți, mai ales în cele mai dificile momente din viața noastră, deoarece Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său. Duhul Sfânt ne da direcție, ne îndrumă și, când trecem prin încercări, El ne amintește de ceea ce este scris în Biblie, de un Cuvânt al lui Dumnezeu care ne va mângâia. Dar o vom aminti doar dacă știm despre asta.

De aceea, am conceput un plan pentru a citi Biblia într-un an. Vei vedea cât de mult îți va transforma viața.

Urmează lecturile de astăzi:

GENEZA 3

1Acum șarpele era mai viclean decât orice fiară a câmpului pe care DOMNUL Dumnezeu a făcut-o. Și a spus femeii: Oare a spus Dumnezeu: Să nu mâncați din fiecare pom al grădinii?
2Și femeia a spus șarpelui: Putem să mâncăm din rodul pomilor grădinii,3Dar din rodul pomului care este în mijlocul grădinii, Dumnezeu a spus: Să nu mâncați din el, nici să nu îl atingeți, ca nu cumva să muriți.
4Și șarpele a spus femeii: Nu veți muri nicidecum;5Fiindcă Dumnezeu știe că în ziua în care voi mâncați din acesta, atunci ochii voștri vor fi deschiși și veți fi ca dumnezei, cunoscând binele și răul.
6Și când femeia a văzut că pomul era bun pentru mâncare și că era plăcut ochilor și un pom de dorit să facă pe cineva înțelept, ea a luat din rodul lui și a mâncat și a dat de asemenea soțului ei care era cu ea și a mâncat și el.
7Și li s-au deschis ochii la amândoi și au știut că erau goi; și au cusut frunze de smochin laolaltă și și-au făcut șorțuri.
8Și au auzit vocea DOMNULUI Dumnezeu umblând în grădină în răcoarea zilei; și Adam și soția lui s-au ascuns de la fața DOMNULUI Dumnezeu, printre pomii grădinii.
9Și DOMNUL Dumnezeu l-a chemat pe Adam și i-a spus: Unde ești?
10Iar el a spus: Am auzit vocea ta în grădină și m-am temut, pentru că eram gol; și m-am ascuns.11Iar el a spus: Cine ți-a spus că erai gol? Ai mâncat din pomul din care ți-am poruncit să nu mănânci?
12Și omul a spus: Femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine, ea mi-a dat din pom și eu am mâncat.
13Și DOMNUL Dumnezeu a spus femeii: Ce este aceasta ce ai făcut? Și femeia a spus: Șarpele m-a înșelat și eu am mâncat.
14Și DOMNUL Dumnezeu a spus șarpelui: Pentru că ai făcut aceasta, ești blestemat mai mult decât toate vitele și mai mult decât fiecare fiară a câmpului; pe pântecele tău vei merge și țărână vei mânca toate zilele vieții tale. 15Și voi pune dușmănie între tine și femeie și între sămânța ta și sămânța ei; el îți va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul.
16Femeii i-a spus: Mult îți voi înmulți tristețea și însărcinarea ta, cu tristețe vei naște copii și dorința ta va fi spre soțul tău și el va stăpâni peste tine.
17Și lui Adam i-a spus: Pentru că ai dat ascultare vocii soției tale și ai mâncat din pomul din care ți-am poruncit, zicând: Să nu mănânci din el, blestemat este pământul din cauza ta; în tristețe vei mânca din el toate zilele vieții tale;
18Spini și ciulini îți va aduce și vei mânca verdeața câmpului;
19În sudoarea feței tale vei mânca pâine, până te vei întoarce în pământ, pentru că din el ai fost luat: căci țărână ești și în țărână te vei întoarce.20Și Adam i-a dat soției sale numele Eva, pentru că ea a fost mama tuturor celor vii.
21Lui Adam și soției lui, de asemenea, DOMNUL Dumnezeu le-a făcut haine de piei și i-a îmbrăcat.
22Și DOMNUL Dumnezeu a spus: Iată, omul a devenit ca unul dintre noi, să cunoască binele și răul. Și acum, ca nu cumva să își întindă mâna și să ia de asemenea din pomul vieții și să mănânce și să trăiască pentru totdeauna,
23De aceea DOMNUL Dumnezeu l-a trimis din grădina Edenului, ca să are pământul din care fusese luat.
24Astfel l-a alungat afară pe om și a așezat la est de grădina Edenului niște heruvimi și o sabie arzând care se întorcea în fiecare parte, pentru a păzi calea pomului vieții.

MATEI 3

1Și în acele zile a venit Ioan Baptist, predicând în pustia Iudeii,
2Și spunând: Pocăiți-vă, fiindcă împărăția cerului este aproape.
3Fiindcă acesta este cel despre care fusese spus de profetul Isaia, zicând: Vocea unuia strigând în pustie, Pregătiți calea Domnului, faceți cărările lui drepte.
4Și acest Ioan își avea haina din păr de cămilă și un brâu de piele în jurul mijlocului său; și mâncarea lui era lăcuste și miere sălbatică.
5Atunci au ieșit la el Ierusalimul și toată Iudeea și toată regiunea de jur împrejurul Iordanului,
6Și erau botezați de el în Iordan, mărturisindu-și păcatele.
7Dar când a văzut pe mulți dintre farisei și saduchei venind la botezul lui, le-a spus: O pui de vipere, cine v-a avertizat să fugiți de furia care vine?8Faceți de aceea roade cuvenite pocăinței.
9Și nu vă gândiți să spuneți în voi înșivă: Avem ca tată pe Avraam; căci vă spun că Dumnezeu este în stare să ridice copii lui Avraam din aceste pietre.
10Iar acum, securea deja este înfiptă la rădăcina pomilor; de aceea, fiecare pom care nu face rod bun este tăiat și aruncat în foc.
11Eu, într-adevăr, vă botez cu apă pentru pocăință; dar cel ce vine după mine, este mai puternic decât mine, ale cărui sandale nu sunt demn să le duc; el vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc;
12  Acela a cărui furcă este în mâna lui și își va curăța în întregime aria și își va aduna grâul în grânar; dar pleava o va arde cu foc de nestins.
13Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, să fie botezat de el.
14Dar Ioan l-a oprit, spunând: Eu am nevoie să fiu botezat de tine și tu vii la mine?
15Și Isus răspunzând, i-a zis: Lasă acum, fiindcă astfel ni se cuvine a împlini toată dreptatea. Atunci l-a lăsat.
16Și Isus, după ce a fost botezat, a ieșit din apă îndată; și iată, cerurile i s-au deschis și a văzut Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel și așezându-se ușor pe el.
17Și iată, o voce din cer a spus: Acesta este Fiul meu preaiubit, în care îmi găsesc toată plăcerea.

EZRA 3

1Și când a venit luna a șaptea și copiii lui Israel erau în cetăți, poporul s-a adunat, ca un singur om, la Ierusalim.
2Atunci a stat în picioare Ieșua, fiul lui Ioțadac, și frații săi, preoții, și Zorobabel, fiul lui Șealtiel, și frații săi și au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, pentru a aduce pe el ofrande arse, precum este scris în legea lui Moise, omul lui Dumnezeu.
3Și au pus altarul pe temelia lui, pentru că teama era peste ei din cauza popoarelor acelor țări; și au adus pe el ofrande arse DOMNULUI, ofrande arse în fiecare dimineață și seară.
4Au ținut de asemenea sărbătoarea corturilor, precum este scris și auadus ofrandele arse zilnice la număr, conform obiceiului, după cum cerea datoria fiecărei zile;
5Și după aceea au adus ofranda arsă neîncetat, deopotrivă a lunilor noi și ale tuturor sărbătorilor rânduite DOMNULUI, care erau sfințite, și ale celor ce aduceau cu voia un dar de bunăvoie DOMNULUI.
6Din ziua întâi a lunii a șaptea au început ei să ofere ofrande arse DOMNULUI. Dar temelia templului DOMNULUI nu fusese încăpusă.
7Au dat bani de asemenea zidarilor și tâmplarilor; și mâncare și băutură și untdelemn, celor din Sidon și celor din Tir, pentru a aduce cedri din Liban la marea din Iafo, conform permisiunii pe care o aveau de la Cirus, împăratul Persiei.
8Și în anul al doilea al venirii lor la casa lui Dumnezeu în Ierusalim, în luna a doua, au început lucrarea Zorobabel, fiul lui Șealtiel și Ieșua fiul lui Ioțadac, și rămășița fraților lor, preoții și leviții și toți cei care ieșiseră din captivitate la Ierusalim; și au rânduit pe leviții de la vârsta de douăzeci de ani în sus să supravegheze înaintarea lucrării casei DOMNULUI.
9Atunci Ieșua cu fiii săi și frații săi, Cadmiel și fiii săi, fiii lui Iuda, au stat împreună să supravegheze înaintarea celor ce făceau lucrarea în casa lui Dumnezeu; fiii lui Henadad, împreună cu fiii lor și frații lor, leviții.
10Și când constructorii au pus temelia templului DOMNULUI, ei au așezat pe preoți în îmbrăcămintea lor cu trâmbițe și pe leviți, fiii lui Asaf, cu chimvale, pentru a lăuda pe DOMNUL, după rânduiala lui David, împăratul lui Israel.
11Și cântau împreună răspunzându-și unii altora, lăudând și dând mulțumiri DOMNULUI: Pentru că este bun, pentru că mila lui dăinuiește pentru totdeauna față de Israel. Și tot poporul a strigat cu un strigăt mare, când au lăudat pe DOMNUL, pentru că temelia casei DOMNULUI fusese pusă.
12Dar mulți dintre preoții și leviții și mai marii părinților, bărbați în vârstă, care văzuseră casa dintâi, când temelia acestei case a fost pusă înaintea ochilor lor au plâns cu voce tare; și mulți strigau tare de bucurie;
13Astfel încât poporul nu putea deosebi zgomotului strigătului de bucurie de zgomotul plânsului poporului; căci poporul striga cu strigăt mare și zgomotul s-a auzit de departe.