Plan de citire a Bibliei pentru 1 an

”Poporul meu este nimicit din lipsă de cunoaștere” Osea 4:6

Cunoașterea Bibliei este foarte importantă pentru noi toți, mai ales în cele mai dificile momente din viața noastră, deoarece Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său. Duhul Sfânt ne da direcție, ne îndrumă și, când trecem prin încercări, El ne amintește de ceea ce este scris în Biblie, de un Cuvânt al lui Dumnezeu care ne va mângâia. Dar o vom aminti doar dacă știm despre asta.

De aceea, am conceput un plan pentru a citi Biblia într-un an. Vei vedea cât de mult îți va transforma viața.

Urmează lecturile de astăzi:

GENEZA 27

1Și s-a întâmplat, pe când Isaac era bătrân și ochii săi erau atât de slabi încât nu mai putea să vadă, că a chemat pe Esau, fiul său cel mai în vârstă, și i-a spus: Fiul meu; iar el i-a spus: Iată-mă.
2Și a spus: Iată acum, sunt bătrân, nu știu ziua morții mele;
3De aceea acum, ia, te rog, armele tale, tolba ta și arcul tău și du-te afară în câmp și ia-mi ceva vânat;
4Și fă-mi mâncare gustoasă, așa cum îmi place, și adu-o la mine ca să mănânc; ca sufletul meu să te binecuvânteze înainte să mor.
5Și Rebeca a auzit când Isaac a vorbit lui Esau, fiul său. Și Esau a mers la câmp să vâneze vânat și să îl aducă.
6Și Rebeca i-a vorbit lui Iacob, fiul ei, spunând: Iată, am auzit pe tatăl tău vorbindu-i lui Esau, fratele tău, spunând:
7Adu-mi vânat și fă-mi mâncare gustoasă ca să mănânc și să te binecuvântez înaintea DOMNULUI înaintea morții mele.
8Acum, așadar, fiul meu, ascultă de vocea mea, conform cu ceea ce îți poruncesc.
9Du-te acum la turmă și ia și adu-mi de acolo doi iezi buni de la capre; și îi voi face mâncare gustoasă pentru tatăl tău, așa cum îi place;
10Și o vei duce la tatăl tău, ca să mănânce și să te binecuvânteze înaintea morții sale.
11Și Iacob a spus Rebecăi, mama lui: Iată, Esau fratele meu este un bărbat păros, iar eu sunt un bărbat alunecos;
12Tatăl meu poate mă va pipăi și am să îi par ca un înșelător; și voi aduce un blestem asupra mea și nu o binecuvântare.
13Și mama lui i-a spus: Asupra mea fie blestemul tău, fiul meu; ascultă doar de vocea mea și du-te, adu-mi iezii.
14Și s-a dus și i-a luat și i-a adus la mama lui; și mama lui a făcut mâncare gustoasă, așa cum îi plăcea tatălui său.
15Și Rebeca a luat haine bune care erau cu ea în casă, de la fiul ei mai în vârstă, Esau, și le-a pus peste Iacob, fiul ei mai tânăr;
16Și ea a pus pieile iezilor de capre peste mâinile lui și peste partea alunecoasă a gâtului său;
17Și a dat mâncarea gustoasă și pâinea, pe care le-a pregătit, în mâna fiului ei, Iacob.
18Și el a venit la tatăl său și a spus: Tată; iar el a spus: Iată-mă, cine ești tu, fiul meu?
19Și Iacob i-a spus tatălui său: Eu sunt Esau, întâiul tău născut; am făcut după cum m-ai rugat; ridică-te, te rog, șezi și mănâncă din vânatul meu, ca sufletul tău să mă binecuvânteze.
20Și Isaac a spus fiului său: Cum se face că ai găsit vânat așa repede, fiul meu? Iar el a spus: Pentru că DOMNUL Dumnezeul tău l-a adus la mine.
21Și Isaac i-a spus lui Iacob: Vino aproape, te rog, să te pipăi, fiul meu, dacă ești sau nu adevăratul meu fiu Esau.
22Și Iacob s-a apropiat de Isaac, tatăl său; iar el l-a pipăit și a spus: Vocea este vocea lui Iacob, dar mâinile sunt mâinile lui Esau.
23Și nu l-a recunoscut, din cauză că mâinile lui erau păroase, ca mâinile fratelui său Esau, așa că l-a binecuvântat.
24Și a spus: Ești tu adevăratul meu fiu Esau? Iar el a spus: Eu sunt.
25Iar el a spus: Adu-o aproape de mine și voi mânca din vânatul fiului meu, ca sufletul meu să te binecuvânteze. Și a adus-o aproape de el și a mâncat; și i-a adus vin și a băut.
26Și tatăl său Isaac i-a spus: Vino aproape acum și sărută-mă, fiul meu.
27Și a venit aproape și l-a sărutat; și a mirosit mirosul hainelor lui și l-a binecuvântat și a spus: Vezi, mirosul fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care DOMNUL l-a binecuvântat;
28De aceea Dumnezeu să îți dea din roua cerului și din grăsimea pământului și abundență de grâne și vin;
29Să te servească poporul și națiuni să ți se prosterneze, fii domn peste frații tăi și fiii mamei tale să ți se prosterneze; blestemat fie cel ce te blestemă și binecuvântat fie cel ce te binecuvântează.
30Și s-a întâmplat, îndată ce Isaac a terminat de binecuvântat pe Iacob și Iacob tocmai ce ieșise dinaintea lui Isaac, tatăl său, că Esau, fratele său, a venit de la vânătoarea sa.
31Și el de asemenea a făcut mâncare gustoasă și a adus-o tatălui său și a spus tatălui său: Să se ridice tatăl meu și să mănânce din vânatul fiului său, ca sufletul tău să mă binecuvânteze.
32Și Isaac tatăl său i-a spus: Cine ești tu? Iar el a spus: Eu sunt fiul tău, întâiul tău născut Esau.
33Și Isaac s-a cutremurat peste măsură de mult și a spus: Cine? Unde este cel ce a luat vânat și l-a adus la mine și am mâncat din tot înainte de a veni tu și l-am binecuvântat? Da și va fi binecuvântat.
34Și când Esau a auzit cuvintele tatălui său, a strigat cu un strigăt mare și grozav de amar și a spus tatălui său: Binecuvântează-mă și pe mine tată.
35Iar el a spus: Fratele tău a venit cu viclenie și ți-a luat binecuvântarea.
36Iar el a spus: Nu pe drept este numit el Iacob? Pentru că m-a înlocuit în aceste două dăți, a luat dreptul meu de întâi născut; și acum, iată, a luat și binecuvântarea mea. Și a spus: Nu ai păstrat o binecuvântare pentru mine?
37Și Isaac a răspuns și i-a zis lui Esau: Iată, l-am făcut domnul tău și pe toți frații lui i-am dat ca servitori; și cu grâne și vin l-am susținut și ce să îți fac acum, fiul meu?
38Și Esau a spus tatălui său: Ai doar o singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă și pe mine tată. Și Esau și-a înălțat vocea și a plâns.
39Și Isaac, tatăl lui, a răspuns și i-a zis: Iată, locuința ta va fi grăsimea pământului și din roua cerului de sus.
40Și prin sabia ta vei trăi și vei servi fratelui tău; și se va întâmpla când vei avea stăpânirea, că vei desface jugul lui de pe gâtul tău.
41Și Esau a urât pe Iacob din cauza binecuvântării cu care tatăl său l-a binecuvântat; și Esau a spus în inima sa: Zilele de jelire pentru tatăl meu sunt aproape; atunci voi ucide pe fratele meu Iacob.
42Și aceste cuvinte ale lui Esau, fiul ei mai în vârstă, au fost spuse Rebecăi; și ea a trimis și a chemat pe Iacob, fiul ei mai tânăr, și i-a spus: Iată, fratele tău, Esau, se mângâie referitor la tine, hotărât să te ucidă.
43De aceea acum, fiul meu, ascultă de vocea mea; și ridică-te, fugi la Laban, fratele meu, la Haran.
44Și rămâi cu el câteva zile, până ce furia fratelui tău se întoarce;
45Până ce mânia fratelui tău se întoarce de la tine și uită ce i-ai făcut; atunci voi trimite și te voi aduce de acolo; și de ce să fiu lipsită de voi doi într-o singură zi?
46Și Rebeca i-a spus lui Isaac: M-am săturat de viața mea din cauza fiicelor lui Het; dacă Iacob ia o soție dintre fiicele lui Het, ca acestea dintre fiicele țării, la ce bun îmi va fi viața?

MATEI 26

1Și s-a întâmplat că, după ce Isus a terminat toate aceste cuvinte, a spus discipolilor săi:
2Știți că peste două zile este paștele și Fiul omului este trădat pentru a fi crucificat.
3Atunci s-au adunat preoții de seamă și scribii și bătrânii poporului în curtea palatului marelui preot, care se numea Caiafa,
4Și au convenit ca să prindă pe Isus prin viclenie și să îl ucidă.
5Dar spuneau: Nu în ziua sărbătorii, ca nu cumva să fie tulburare în popor.
6Iar când Isus era în Betania, în casa lui Simon leprosul,
7A venit la el o femeie având un vas de alabastru cu mir foarte prețios și l-a turnat pe capul lui în timp ce stătea la masă.
8Dar când au văzut, discipolii lui s-au supărat foarte mult, spunând: Pentru ce risipa aceasta?
9Fiindcă acest mir s-ar fi putut vinde pentru mult și dat săracilor.
10Când Isus a înțeles, le-a spus: De ce tulburați femeia? Fiindcă a lucrat o lucrare bună față de mine.
11Deoarece pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe mine nu mă aveți totdeauna.
12Fiindcă ea, turnând acest mir pe trupul meu, a făcut-o pentru înmormântarea mea.
13Adevărat vă spun: Oriunde va fi predicată această evanghelie, în întreaga lume, va fi spus și ce a făcut ea, spre amintirea ei.
14Atunci unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscariot, s-a dus la preoții de seamă,
15Și le-a spus: Ce voiți să îmi dați și vi-l voi preda? Și s-au înțeles cu el pentru treizeci de arginți.
16Și de atunci căuta ocazia potrivită să îl trădeze.
17Și în prima zi a azimelor, discipolii au venit la Isus, spunându-i: Unde voiești să îți pregătim să mănânci paștele?
18Iar el a spus: Mergeți în cetate la cutare om și spuneți-i: Învățătorul spune: Timpul meu este aproape; voi ține paștele în casa ta, cu discipolii mei.
19Și discipolii au făcut cum îi îndrumase Isus; și au pregătit paștele.
20Iar, după ce s-a înserat, a șezut cu cei doisprezece.
21Și pe când mâncau, a spus: Adevărat vă spun că unul dintre voi mă va trăda.
22Și s-au întristat foarte mult și a început fiecare dintre ei să îi spună: Sunt eu, Doamne?
23Iar el a răspuns și a zis: Cel ce își înmoaie mâna cu mine în farfurie, acela mă va trăda.
24Într-adevăr, Fiul omului se duce, așa cum este scris despre el; dar vai acelui om prin care Fiul omului este trădat! Bine ar fi fost pentru acel om dacă nu s-ar fi născut.
25Atunci Iuda, care l-a trădat, a răspuns și a zis: Rabi, sunt eu? Iar el i-a zis: Tu ai spus-o.
26Și pe când mâncau, Isus a luat o pâine și a binecuvântat-o și a frânt-o și a dat-o discipolilor și a spus: Luați, mâncați; acesta este trupul meu.
27Și a luat paharul și după ce a adus mulțumiri, le-a dat, spunând: Beți toți din el;
28Fiindcă acesta este sângele meu, al noului testament, care se varsă pentru mulți pentru iertarea păcatelor.
29Dar vă spun: De acum încolo, nicidecum nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua când îl voi bea nou cu voi în împărăția Tatălui meu.
30Și după ce au cântat un imn, au ieșit înspre muntele Măslinilor.
31Atunci Isus le-a spus: Voi toți vă veți poticni din cauza mea în această noapte; fiindcă este scris: Voi bate păstorul și oile turmei vor fi împrăștiate.
32Dar după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galileea.
33Petru a răspuns și i-a zis: Chiar dacă toți se vor poticni din cauza ta, totuși niciodată eu nu mă voi poticni.
34Isus i-a spus: Adevărat îți spun că: În această noapte înainte de a cânta cocoșul, mă vei nega de trei ori.
35Petru i-a spus: Chiar dacă ar trebui să mor cu tine, nicidecum nu te voi nega. Și toți discipolii au spus la fel.
36Atunci Isus a venit cu ei într-un loc numit Ghetsimani și le-a spus discipolilor: Ședeți aici în timp ce mă voi duce să mă rog acolo.
37Și a luat cu el pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să fie întristat și foarte mâhnit.
38Atunci le-a spus: Sufletul meu este foarte întristat, chiar de moarte; rămâneți aici și vegheați cu mine.
39Și a mers puțin mai înainte și a căzut cu fața sa la pământ și s-a rugat, spunând: Tatăl meu, dacă este posibil, să fie depărtat de la mine acest pahar; totuși nu cum voiesc eu, ci cum voiești tu.
40Apoi a venit la discipoli și i-a găsit adormiți și i-a spus lui Petru: Ce, o oră nu ați fost în stare să vegheați cu mine?
41Vegheați și rugați-vă, ca nu cumva să intrați în ispită; într-adevăr, duhul este plin de zel, dar carnea fără putere.
42S-a depărtat din nou a doua oară și s-a rugat, spunând: Tatăl meu, dacă acest pahar nu poate fi depărtat de la mine fără să îl beau, facă-se voia ta.
43Și venind, i-a găsit din nou adormiți; fiindcă ochii lor erau îngreunați.
44Și i-a lăsat și a plecat din nou și s-a rugat a treia oară, spunând aceleași cuvinte.
45Atunci a venit la discipolii săi și le-a spus: Dormiți de acum și odihniți-vă; iată, ora este aproape și Fiul omului este trădat în mâinile păcătoșilor.
46Ridicați-vă, să mergem; iată, este aproape cel ce mă trădează.
47Și pe când încă vorbea el, iată, Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea și cu el o mulțime mare cu săbii și bâte, de la preoții de seamă și bătrânii poporului.
48Și cel ce îl trădase le dăduse un semn, spunând: Pe acela pe care îl voi săruta, acela este: prindeți-l.
49Și apropiindu-se îndată de Isus, a spus: Bucură-te, Rabi; și l-a sărutat.
50Iar Isus i-a spus: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci au venit și au pus mâinile pe Isus și l-au prins.
51Și, iată, unul dintre cei ce erau cu Isus, a întins mâna și și-a scos sabia și a lovit pe un rob al marelui preot și i-a tăiat urechea.
52Atunci Isus i-a spus: Pune-ți sabia la locul ei; fiindcă toți cei ce iau sabia, vor pieri de sabie.
53Gândești că nu pot să rog acum pe Tatăl meu și el mi-ar pune imediat la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
54Atunci cum se vor împlini scripturile, că astfel trebuie să fie?
55În aceeași oră Isus a spus mulțimii: Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu bâte, ca să mă luați? Ședeam zilnic cu voi, învățându-vă în templu și nu m-ați prins.
56Dar toată aceasta s-a făcut ca scripturile profeților să se împlinească. Atunci toți discipolii l-au părăsit și au fugit.
57Și cei ce l-au prins pe Isus l-au dus la Caiafa, marele preot, unde erau adunați scribii și bătrânii.
58Iar Petru l-a urmat de departe, până la curtea palatului marelui preot și a intrat și a șezut cu servitorii să vadă sfârșitul.
59Și preoții de seamă și bătrânii și tot consiliul căutau mărturie falsă împotriva lui Isus, ca să îl ucidă.
60Dar nu au găsit; deși au venit mulți martori falși, totuși nu au găsit nimic. Și la urmă au venit doi martori falși,
61Și au spus: Acesta a zis: Sunt în stare să distrug templul lui Dumnezeu și să îl construiesc iarăși în trei zile.
62Și marele preot s-a sculat și i-a spus: Nu răspunzi nimic? Ce mărturie aduc aceștia împotriva ta?
63Dar Isus tăcea. Și marele preot a răspuns și i-a zis: Te conjur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu.
64Isus i-a zis: Tu ai spus-o. Cu toate acestea vă spun: De acum încolo veți vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului.
65Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele, spunând: A blasfemiat; ce nevoie mai avem de alți martori? Iată acum ați auzit blasfemia lui.
66Ce gândiți voi? Ei au răspuns și au zis: Este vinovat de moarte.
67Atunci l-au scuipat în față și l-au bătut cu pumnii și alții l-au pălmuit,
68Spunând: Profețește-ne, Cristoase: Cine este cel ce te-a lovit?
69Și Petru ședea afară în curtea palatului și o tânără a venit la el, spunând: Și tu ai fost cu Isus din Galileea.
70Dar el a negat înaintea tuturor, spunând: Nu știu ce spui.
71Și când a ieșit în portic, l-a văzut altă tânără și a spus celor de acolo: Și acesta era cu Isus din Nazaret.
72Și din nou a negat cu jurământ: Nu îl cunosc pe omul acesta.
73Și după un timp, cei ce stăteau acolo în picioare au venit și i-au spus lui Petru: Cu adevărat și tu ești dintre ei, fiindcă și vorbirea ta te dă pe față.
74Atunci el a început să blesteme și să jure, spunând: Nu îl cunosc pe omul acesta. Și îndată cocoșul a cântat.
75Și Petru și-a amintit vorba lui Isus, care îi zisese: Înainte de a cânta cocoșul, mă vei nega de trei ori. Și a ieșit și a plâns cu amar.

ESTERA 3

1După aceste lucruri împăratul Ahașveroș l-a promovat pe Haman, fiul lui Hamedata agaghitul și l-a avansat și i-a așezat tronul peste toți prinții care erau cu el.
2Și toți servitorii împăratului care erau la poarta împăratului, îngenuncheau și se plecau lui Haman, pentru că astfel a poruncit împăratul referitor la el. Dar Mardoheu nu îngenunchea nici nu i se pleca.
3Atunci servitorii împăratului, care erau la poarta împăratului, i-au spus lui Mardoheu: De ce încalci tu porunca împăratului?
4Și s-a întâmplat, după ce i-au vorbit zilnic, iar el nu le-a dat ascultare, că ei i-au spus lui Haman să vadă dacă faptele lui Mardoheu ar continua, pentru că el le spusese că este iudeu.
5Și când a văzut Haman că Mardoheu nu îngenunchea, nici nu i se pleca, atunci Haman s-a umplut de furie.
6Și s-a gândit ca fiind de dispreț a pune mâinile doar pe Mardoheu, căci ei i-au arătat poporul lui Mardoheu; astfel că Haman a căutat să îi nimicească pe toți iudeii care erau în toată împărăția lui Ahașveroș, poporul lui Mardoheu.
7În prima lună, adică, luna Nisan, în al doisprezecelea an al împăratului Ahașveroș, au aruncat Pur, adică sorțul, înaintea lui Haman, din zi în zi și din lună în lună, până în a douăsprezecea, adică luna Adar.
8Și Haman a spus împăratului Ahașveroș: Este un anumit popor împrăștiat și răspândit printre oamenii din toate provinciile împărăției tale; și legile lor sunt diferite de legile tuturor popoarelor; și nici nu țin legile împăratului, de aceea nu este spre folosul împăratului să îi lase în pace.
9Dacă face plăcere împăratului, să se scrie ca ei să fie nimiciți; și eu voi plăti zece mii de talanți de argint în mâinile celor însărcinați cu acest lucru, pentru a-i aduce în trezoreria împăratului.
10Și împăratul și-a luat inelul de pe mână, și l-a dat lui Haman, fiul lui Hamedata agaghitul, dușmanul iudeilor.
11Și împăratul i-a spus lui Haman: Îți este dat argintul și oamenii de asemenea, pentru a face cu ei cum ți se pare bine.
12Apoi în a treisprezecea zi a lunii întâi au fost chemați scribii împăratului, și s-a scris conform cu tot ceea ce Haman a poruncit satrapilor și guvernatorilor care erau peste fiecare provincie, și conducătorilor fiecărui popor din fiecare provincie conform cu scrierea lor, și tuturor oamenilor după limba lor; în numele împăratului Ahașveroș s-a scris și sigilat cu inelul împăratului.
13Și au fost trimise scrisori prin alergători în toate provinciile împăratului, pentru a nimici, a ucide, și a face să piară toți iudeii, deopotrivă tineri și bătrâni, copilași și femei, într-o singură zi, în ziua a treisprezecea, a lunii a douăsprezecea, care este luna Adar, și să prade averile lor.
14Pentru ca porunca să fie dată în fiecare provincie, o copie a înscrisului a fost adusă la cunoștința tuturor popoarelor, ca să fie gata pentru acea zi.
15Alergătorii au ieșit, fiind grăbiți de porunca împăratului, și hotărârea a fost dată în palatul Susa. Și împăratul și Haman s-au așezat să bea; dar cetatea Susa era derutată.