Plan de citire a Bibliei pentru 1 an

”Poporul meu este nimicit din lipsă de cunoaștere” Osea 4:6

Cunoașterea Bibliei este foarte importantă pentru noi toți, mai ales în cele mai dificile momente din viața noastră, deoarece Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său. Duhul Sfânt ne da direcție, ne îndrumă și, când trecem prin încercări, El ne amintește de ceea ce este scris în Biblie, de un Cuvânt al lui Dumnezeu care ne va mângâia. Dar o vom aminti doar dacă știm despre asta.

De aceea, am conceput un plan pentru a citi Biblia într-un an. Vei vedea cât de mult îți va transforma viața.

Urmează lecturile de astăzi:

GENEZA 24

1Și Avraam era bătrân și mult înaintat în vârstă și DOMNUL a binecuvântat pe Avraam în toate lucrurile.
2Și Avraam a spus celui mai bătrân servitor al casei sale, care conducea peste tot ceea ce el avea: Pune-ți, te rog, mâna sub coapsa mea,
3Și te voi face să juri pe DOMNUL, Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului, că nu vei lua fiului meu o soție dintre fiicele canaaniților, printre care locuiesc eu;
4Ci te vei duce în țara mea și la rudele mele și vei lua o soție fiului meu, Isaac.
5Și servitorul i-a spus: Poate că femeia nu va voi să mă urmeze în această țară; ar trebui să duc pe fiul tău înapoi în țara de unde ai venit?
6Și Avraam i-a spus: Ia seama, să nu duci pe fiul meu înapoi acolo.
7DOMNUL Dumnezeul cerului, care m-a luat din casa tatălui meu și din țara rudelor mele și care mi-a vorbit și care mi-a jurat, spunând: Seminței tale voi da această țară; el va trimite pe îngerul său înaintea ta și vei lua de acolo o soție fiului meu.
8Și dacă femeia nu va voi să te urmeze, atunci vei fi eliberat de acest jurământ al meu, numai nu duce pe fiul meu înapoi acolo.
9Și servitorul și-a pus mâna sub coapsa lui Avraam, stăpânul său, și i-a jurat referitor la acel lucru.
10Și servitorul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său și a plecat, pentru că toate bunurile stăpânului său erau în mâna sa; și el s-a ridicat și a mers în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.
11Și a pus cămilele sale să îngenuncheze în afara cetății, lângă o fântână de apă, la timpul înserării, la timpul când femeile ies să scoată apă.
12Și a spus: DOAMNE, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, te rog, dă-mi reușită în această zi și arată bunătate stăpânului meu, Avraam.
13Iată, stau aici lângă fântâna de apă; și fiicele bărbaților cetății ies să scoată apă,
14Și să se întâmple că tânăra căreia îi voi spune: Pleacă-ți ulciorul, te rog, ca să beau; iar ea va spune: Bea și voi da și cămilelor tale să bea; aceea să fie cea pe care ai rânduit-o pentru servitorul tău Isaac; și din aceasta voi cunoaște că ai arătat bunătate stăpânului meu.
15Și s-a întâmplat, înainte de a termina el de vorbit, că, iată, Rebeca, cea născută lui Betuel, fiul Milcăi, soția lui Nahor, fratele lui Avraam, a ieșit cu ulciorul pe umărul ei.
16Și tânăra era foarte plăcută la vedere, o fecioară, și niciun bărbat nu o cunoscuse; și ea a coborât la fântână și și-a umplut ulciorul și a urcat.
17Și servitorul a alergat să o întâlnească și a spus: Lasă-mă, te rog, să beau puțină apă din ulciorul tău.
18Iar ea a spus: Bea, domnul meu; și ea s-a grăbit și și-a lăsat jos ulciorul peste mâna ei și i-a dat să bea.
19Și după ce a terminat să îi dea de băut, a spus: Voi scoate apă și pentru cămilele tale, până o să termine de băut.
20Și s-a grăbit și și-a golit ulciorul în adăpătoare și a alergat din nou la fântână să scoată apă și a scos pentru toate cămilele lui.
21Și bărbatul, mirându-se de ea, tăcea, voind să cunoască dacă DOMNUL făcuse călătoria lui prosperă sau nu.
22Și s-a întâmplat, pe când cămilele terminaseră de băut, că bărbatul a luat un cercel de aur de o jumătate de șekel în greutate și două brățări pentru mâinile ei, în greutate de zece șekeli de aur;
23Și a spus: A cui fiică ești tu? Spune-mi, te rog, este loc în casa tatălui tău pentru noi să găzduim?
24Iar ea i-a spus: Eu sunt fiica lui Betuel, fiul Milcăi, pe care ea l-a născut lui Nahor.
25 Și i-a mai spus: Avem deopotrivă paie și nutreț îndeajuns și loc să găzduiți.
26Și bărbatul și-a plecat capul și s-a închinat DOMNULUI.
27Și a spus: Binecuvântat fie DOMNUL, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care nu a lăsat pe stăpânul meu lipsit de mila sa și de adevărul său; eu, fiind pe cale, DOMNUL m-a condus la casa fraților stăpânului meu.
28Și fata a alergat și a spus aceste lucruri tuturor celor din casa mamei ei.
29Și Rebeca avea un frate și numele lui era Laban; și Laban a alergat afară la bărbat, la fântână.
30Și s-a întâmplat, când a văzut cercelul și brățările pe mâinile surorii sale și când a auzit cuvintele Rebecăi, sora sa, spunând: Astfel mi-a vorbit acel bărbat; că el a venit la acel bărbat; și, iată, el stătea în picioare lângă cămile, la fântână.
31Și a spus: Intră, tu, binecuvântatul DOMNULUI; pentru ce stai afară? Căci am pregătit casa și loc pentru cămile.
32Și bărbatul a intrat în casă și a deșeuat cămilele sale și a dat paie și nutreț pentru cămile și a luat apă să își spele picioarele și picioarele bărbaților care erau cu el.
33Și s-a pus mâncare înaintea lui ca să mănânce; dar a spus: Nu voi mânca, până ce nu voi fi spus vorba mea. Iar Laban a spus: Vorbește.
34Iar el a spus: Eu sunt servitorul lui Avraam.
35Și DOMNUL a binecuvântat pe stăpânul meu foarte mult; și a devenit mare și i-a dat turme și cirezi și argint și aur și servitori și servitoare și cămile și măgari.
36Și Sara, soția stăpânului meu, a născut un fiu stăpânului meu când era bătrână; și el i-a dat tot ce avea.
37Și stăpânul meu m-a făcut să jur, spunând: Nu lua fiului meu o soție dintre fiicele canaaniților, în a căror țară locuiesc eu;
38Ci te vei duce la casa tatălui meu și la rudele mele și vei lua fiului meu o soție.
39Și am spus stăpânului meu: Poate că femeia nu mă va urma.
40Iar el mi-a spus: DOMNUL, înaintea căruia umblu, va trimite îngerul său cu tine și va face să prospere calea ta; și vei lua pentru fiul meu o soție dintre rudele mele și din casa tatălui meu;
41Atunci vei fi eliberat de acest jurământ al meu, când ajungi la rudele mele; și dacă ei nu îți vor da, vei fi eliberat de jurământul meu.
42Și am venit în această zi la fântână și am spus: DOAMNE, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă voiești acum să prospere calea mea pe care merg,
43Iată, stau lângă fântâna de apă; și se va întâmpla, că atunci când fecioara iese afară să scoată apă și îi spun: Dă-mi, te rog, puțină apă din ulciorul tău să beau;
44Iar ea îmi spune: Bea, deopotrivă tu și voi scoate și pentru cămilele tale, că aceasta să fie femeia pe care DOMNUL a rânduit-o pentru fiul stăpânului meu.
45Și înainte să termin de vorbit în inima mea, iată, Rebeca a ieșit afară cu ulciorul ei pe umăr; și a coborât la fântână și a scos apă, iar eu i-am spus: Lasă-mă să beau, te rog.
46Iar ea s-a grăbit și și-a coborât ulciorul de pe umăr și a spus: Bea și voi da și cămilelor tale să bea. Așadar am băut și a dat și cămilelor să bea.
47Și am întrebat-o și am spus: A cui fiică ești tu? Și ea a spus: Fiica lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care Milca i l-a născut; și i-am pus cercelul în nas și brățări pe mâinile ei.
48Și am plecat capul meu și m-am închinat DOMNULUI și am binecuvântat pe DOMNUL Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care m-a condus pe calea dreaptă, să iau pe fiica fratelui stăpânului meu pentru fiul său.
49Și acum dacă voiți să lucrați cu bunătate și adevăr cu stăpânul meu, spuneți-mi; și dacă nu, spuneți-mi; ca să mă întorc la dreapta sau la stânga.
50Atunci Laban și Betuel au răspuns și au zis: Acest lucru iese de la DOMNUL, nu îți putem vorbi rău sau bine.
51Iată, Rebeca este în fața ta, ia-o și mergi și ea să fie soția fiului stăpânului tău, așa cum DOMNUL a vorbit.
52Și s-a întâmplat că, pe când servitorul lui Avraam a auzit cuvintele lor, s-a închinat DOMNULUI, prosternându-se la pământ.
53Și servitorul a adus bijuterii de argint și bijuterii de aur și haine și le-a dat Rebecăi; el a dat lucruri prețioase de asemenea fratelui ei și mamei ei.
54Și au mâncat și au băut, el și bărbații care erau cu el și au rămas toată noaptea; și s-au sculat dimineața și a spus: Trimite-mă la stăpânul meu.
55Și fratele ei și mama ei au spus: Lasă fata să rămână cu noi câteva zile, cel puțin zece; după aceea ea va merge.
56Și le-a spus: Nu mă împiedicați, văzând că DOMNUL a făcut să prospere calea mea; trimiteți-mă ca să merg la stăpânul meu.
57Iar ei au spus: Vom chema fata și vom afla din gura ei.
58Și au chemat pe Rebeca și i-au spus: Voiești să mergi cu acest bărbat? Și ea a spus: Voi merge.
59Și au trimis pe Rebeca, sora lor, și pe dădaca ei și pe servitorul lui Avraam și pe bărbații lui.
60Și au binecuvântat-o pe Rebeca și i-au spus: Tu ești sora noastră, fii mama a mii de milioane și sămânța ta să stăpânească poarta celor care îi urăsc.
61Și Rebeca s-a ridicat și tinerele ei și au călărit pe cămile și au urmat pe bărbat; și servitorul a luat-o pe Rebeca și a mers pe calea lui.
62Și Isaac a venit de pe calea de la fântâna Lahairoi, pentru că locuia în sudul ținutului.
63Și Isaac a ieșit să mediteze în câmp, pe înserat; și și-a ridicat ochii și a privit și, iată, cămilele veneau.
64Și Rebeca și-a ridicat ochii și când a văzut pe Isaac a sărit jos de pe cămilă.
65Pentru că ea spusese servitorului: Ce bărbat este acesta care umblă în câmp să ne întâmpine? Și servitorul a spus: Este stăpânul meu; de aceea ea a luat un văl și s-a acoperit.
66Și servitorul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.
67Și Isaac a adus-o în cortul mamei sale, Sara, și a luat-o pe Rebeca și ea a devenit soția lui; și a iubit-o și Isaac a fost mângâiat după moartea mamei sale.

MATEI 23

1Atunci Isus a vorbit mulțimilor și discipolilor săi,
2Spunând: Scribii și fariseii șed pe scaunul lui Moise;
3De aceea toate, oricâte vă spun ei să țineți, acestea să le țineți și să le faceți; dar să nu faceți conform cu faptele lor; fiindcă ei spun și nu fac.
4Fiindcă leagă sarcini grele și greu de purtat și le pun pe umerii oamenilor; dar ei, nici cu degetul lor, nu voiesc să le miște.
5Ci toate faptele lor le fac pentru a fi văzuți de oameni; își fac filacterele late și își lățesc marginile hainelor;
6Și le plac locurile de onoare la ospețe și scaunele din față în sinagogi,
7Și saluturile în piețe și să fie numiți de oameni Rabi, Rabi.
8Dar voi, să nu fiți numiți Rabi; fiindcă unul este Stăpânul vostru, Cristos; și voi toți sunteți frați.
9Și să nu numiți pe nimeni tatăl vostru, pe pământ; fiindcă unul singur este Tatăl vostru, care este în cer.
10Nici să nu fiți numiți stăpâni; fiindcă unul singur este Stăpânul vostru, Cristos.
11Dar cel ce este cel mai mare dintre voi va fi servitorul vostru.
12Și oricine se va înălța pe sine însuși, va fi umilit; și cel ce se va umili, va fi înălțat.
13Dar vai vouă, scribi și farisei, fățarnicilor! Pentru că închideți împărăția cerului înaintea oamenilor; fiindcă nici voi nu intrați, nici pe cei ce vor să intre nu îi lăsați să intre.
14Vai vouă, scribi și farisei, fățarnicilor! Pentru că mâncați casele văduvelor și de ochii lumii faceți rugăciuni lungi; din această cauză veți primi mai mare damnare.
15Vai vouă, scribi și farisei, fățarnicilor! Pentru că înconjurați marea și pământul să faceți un prozelit; și când l-ați făcut, îl faceți de două ori mai mult copilul iadului decât pe voi înșivă.
16Vai vouă, călăuze oarbe, care spuneți: Oricine va jura pe templu, aceasta nu este nimic; dar oricine va jura pe aurul templului este dator.
17Nebuni și orbi, fiindcă ce este mai mare, aurul sau templul care sfințește aurul?
18Și oricine va jura pe altar, aceasta nu este nimic; dar oricine jură pe darul de pe altar, este dator.
19Nebuni și orbi, căci care este mai mare, darul, sau altarul care sfințește darul?
20De aceea oricine va jura pe altar, jură pe acesta și pe toate lucrurile de pe el.
21Și oricine va jura pe templu, jură pe acesta și pe cel ce locuiește în el;
22Și cel ce jură pe cer, jură pe tronul lui Dumnezeu și pe cel ce șade pe el.
23Vai vouă, scribi și farisei, fățarnicilor! Pentru că dați zeciuială din mentă și anis și chimen și ați lăsat nefăcute cele mai grele lucruri ale legii: judecata și mila și credința; pe acestea trebuia să le faceți și să nu le lăsați nefăcute pe celelalte.
24Călăuze oarbe, care strecurați țânțarul și înghițiți cămila.
25Vai vouă, scribi și farisei, fățarnicilor! Pentru că faceți curat exteriorul paharului și al strachinei, dar în interior sunt pline de jecmănire și de necumpătare.
26Fariseu orb, curăță întâi ceea ce este în interiorul paharului și al strachinei, pentru ca și exteriorul lor să fie curat.
27Vai vouă, scribi și farisei, fățarnicilor! Pentru că sunteți asemănători unor morminte văruite, care, într-adevăr, se arată frumoase la exterior, dar în interior sunt pline de oasele morților și de toată necurăția.
28Tot așa și voi, la exterior vă arătați drepți oamenilor, dar în interior sunteți plini de fățărnicie și de nelegiuire.
29Vai vouă, scribi și farisei, fățarnicilor! Pentru că voi zidiți mormintele profeților și înfrumusețați mormintele celor drepți,
30Și spuneți: Dacă am fi fost în zilele părinților noștri, nu ne-am fi făcut părtași cu ei la sângele profeților.
31De aceea vă sunteți martori vouă înșivă că sunteți copiii celor ce au ucis profeții.
32Umpleți și voi măsura părinților voștri!
33Șerpi, pui de vipere, cum să scăpați de damnarea iadului?
34Din această cauză, iată, eu vă trimit profeți și înțelepți și scribi; și pe unii dintre ei îi veți ucide și crucifica; și pe alții dintre ei îi veți biciui în sinagogile voastre și îi veți persecuta din cetate în cetate;
35Ca să vină asupra voastră tot sângele drept vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-ați ucis între templu și altar.
36Adevărat vă spun: Toate acestea vor veni asupra acestei generații.
37Ierusalime, Ierusalime, care ucizi profeții și împroști cu pietre pe cei trimiși la tine. Cât de des am voit să strâng pe copiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi și ați refuzat.
38Iată, casa vă este lăsată pustie.
39Fiindcă vă spun: De acum înainte nicidecum nu mă veți mai vedea până când veți spune: Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului.

NEEMIA 13

1În acea zi s-a citit în cartea lui Moise în auzul poporului; și în ea s-a găsit scris că amonitul și moabitul nu trebuie să intre în adunarea lui Dumnezeu pentru totdeauna;
2Pentru că nu au întâmpinat pe copiii lui Israel cu pâine și cu apă, ci au angajat pe Balaam împotriva lor, ca să îi blesteme; totuși Dumnezeul nostru a întors blestemul în binecuvântare.
3Și s-a întâmplat, după ce ei au auzit legea, că au separat din Israel toată mulțimea amestecată.
4Și înainte de aceasta, preotul Eliașib, având supraveghere peste camera casei Dumnezeului nostru, era aliat cu Tobia;
5Și pregătise pentru el o cameră mare, unde înainte ei puneau darurile de mâncare, tămâia și vasele și zeciuiala din grâne, vinul nou și untdelemnul, care erau poruncite să fie date leviților și cântăreților și portarilor, și ofrandele preoților.
6Dar în tot acest timp eu nu eram în Ierusalim, pentru că în anul al treizeci și doilea al lui Artaxerxes, împăratul Babilonului, am venit la împărat și după câteva zile am obținut permisiune de la împărat;
7Și am venit la Ierusalim și am înțeles răul pe care Eliașib îl făcuse pentru Tobia, pregătindu-i o cameră în curțile casei lui Dumnezeu.
8Și m-a mâhnit foarte mult; de aceea am aruncat toate lucrurile gospodărești ale lui Tobia afară din cameră.
9Atunci am poruncit și ei au curățit camerele; și am adus din nou înapoi vasele casei lui Dumnezeu, cu darurile de mâncare și tămâia.
10Și am priceput că porțiile leviților nu le fuseseră date; deoarece leviții și cântăreții, care făceau lucrarea, fugiseră fiecare la câmpul său.
11Atunci m-am certat cu conducătorii și am spus: De ce este casa lui Dumnezeu părăsită? Și i-am adunat și i-am pus la locul lor.
12Atunci a adus tot Iuda zeciuiala din grâne și din vinul nou și din untdelemn la trezorerie.
13Și am făcut trezorieri peste tezaure, pe preotul Șelemia și pe scribul Țadoc și dintre leviți, pe Pedaia; și lângă ei era Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, pentru că erau socotiți credincioși, și serviciul lor era să distribuie fraților lor.
14Amintește-ți de mine, O Dumnezeul meu, referitor la aceasta, și nu șterge faptele mele bune pe care le-am făcut pentru casa Dumnezeului meu și pentru servirile ei.
15În acele zile am văzut în Iuda pe unii călcând teascurile de vin în sabat și aducând snopi și încărcând măgari; și de asemenea, vin, struguri și smochine și tot felul de poveri, pe care le aduceau la Ierusalim în ziua sabatului; și am mărturisit împotriva lor în ziua când vindeau merindele.
16Acolo locuiau de asemenea oameni din Tir, care aduceau pește și tot felul de mărfuri și le vindeau în sabat copiilor lui Iuda și în Ierusalim.
17Atunci m-am certat cu nobilii lui Iuda și le-am spus: Ce lucru rău este acesta pe care îl faceți, pângărind ziua sabatului?
18Nu au făcut părinții voștri astfel și nu a adus Dumnezeul nostru tot acest rău asupra noastră și asupra acestei cetăți? Totuși voi aduceți mai multă furie asupra lui Israel, pângărind sabatul.
19Și s-a întâmplat, că atunci când la porțile Ierusalimului începea să fie întuneric înaintea sabatului, am poruncit ca porțile să fie închise și am poruncit ca ele să nu fie deschise până după sabat; și pe unii dintre servitorii mei i-am pus la porți, ca să nu fie adusă nicio povară în ziua sabatului.
20Astfel comercianții și vânzătorii de tot felul de mărfuri petreceau noaptea afară din Ierusalim o dată sau de două ori.
21Atunci am mărturisit împotriva lor și le-am spus: De ce petreceți noaptea lângă zid? Dacă faceți astfel din nou, voi pune mâinile pe voi. Din acel timp nu au mai venit în sabat.
22Și am poruncit leviților să se curețe și să vină și să păzească porțile, pentru a sfinți ziua sabatului. Amintește-ți de mine, O Dumnezeul meu, referitor și la aceasta, și cruță-mă conform cu măreția milei tale.
23În acele zile de asemenea am văzut iudei care s-au căsătorit cu femei din Asdod, din Amon și din Moab;
24Și copiii lor vorbeau pe jumătate în vorbirea lui Asdod și nu puteau vorbi în limba iudaică, ci conform limbii fiecărui popor.
25Și m-am certat cu ei și i-am blestemat și i-am lovit pe unii dintre ei și le-am smuls părul și i-am pus să jure pe Dumnezeu, spunând: Voi să nu dați pe fiicele voastre fiilor lor, nici să nu luați pe fiicele lor pentru fiii voștri sau pentru voi înșivă.
26Nu a păcătuit Solomon, împăratul lui Israel, prin aceste lucruri? Totuși printre multe națiuni, nu a fost împărat asemenea lui, care a fost preaiubit de Dumnezeul lui și Dumnezeu l-a făcut împărat peste tot Israelul; totuși chiar și pe el, femeile străine, l-au făcut să păcătuiască.
27Să vă dăm noi atunci ascultare pentru a face tot acest mare rău, pentru a călca legea împotriva Dumnezeului nostru căsătorindu-ne cu femei străine?
28Și unul dintre fiii lui Ioiada, fiul lui Eliașib, marele preot, era ginere lui Sanbalat horonitul; de aceea l-am alungat de la mine.
29Amintește-ți de ei, O Dumnezeul meu, pentru că au spurcat preoția și legământul preoției și al leviților.
30Astfel i-am curățit de toți străinii și am rânduit serviciile preoților și ale leviților, pe fiecare în serviciul lui;
31Și pentru darul de lemne la timpuri rânduite și pentru cele dintâi roade. Amintește-ți de mine, O Dumnezeul meu, spre bine.