Plan de citire a Bibliei pentru 1 an

”Poporul meu este nimicit din lipsă de cunoaștere” Osea 4:6

Cunoașterea Bibliei este foarte importantă pentru noi toți, mai ales în cele mai dificile momente din viața noastră, deoarece Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său. Duhul Sfânt ne da direcție, ne îndrumă și, când trecem prin încercări, El ne amintește de ceea ce este scris în Biblie, de un Cuvânt al lui Dumnezeu care ne va mângâia. Dar o vom aminti doar dacă știm despre asta.

De aceea, am conceput un plan pentru a citi Biblia într-un an. Vei vedea cât de mult îți va transforma viața.

Urmează lecturile de astăzi:

GENEZA 22

1Și s-a întâmplat după aceste lucruri, că Dumnezeu l-a încercat pe Avraam și i-a spus: Avraam; iar el a spus: Iată-mă.
2Iar el a spus: Ia acum pe fiul tău, pe singurul tău fiu, Isaac, pe care îl iubești, și du-te în ținutul Moria; și adu-l acolo ca o ofrandă arsă pe unul din munții pe care ți-l voi spune.
3Și Avraam s-a sculat devreme dimineața și a înșeuat măgarul său și a luat doi dintre tinerii săi cu el și pe Isaac, fiul său, și a despicat lemnele pentru ofranda arsă și s-a ridicat și a mers la locul despre care Dumnezeu îi spusese.
4Apoi în a treia zi Avraam și-a ridicat ochii și a văzut locul de departe.
5Și Avraam a spus tinerilor săi: Stați aici cu măgarul; și eu și băiatul vom merge acolo și ne vom închina și ne vom întoarce la voi.
6Și Avraam a luat lemnele ofrandei arse și l-a pus pe Isaac, fiul său; și a luat focul în mâna sa și un cuțit; și au mers amândoi împreună.
7Și Isaac i-a vorbit tatălui său, Avraam, și a zis: Tată; iar el a spus: Iată-mă, fiul meu. Iar el a spus: Iată, focul și lemnele, dar unde este mielul pentru ofranda arsă?
8Și Avraam a spus: Fiul meu, Dumnezeu însuși se va îngriji de mielul pentru ofranda arsă; astfel au mers amândoi împreună.
9Și au ajuns la locul despre care Dumnezeu îi spusese; și Avraam a zidit un altar acolo și a pus lemnele în ordine și a legat pe Isaac, fiul său, și l-a pus pe altar deasupra lemnelor.
10Și Avraam și-a întins mâna și a luat cuțitul să înjunghie pe fiul său.
11Și îngerul DOMNULUI a strigat către el din cer și a spus: Avraame, Avraame; iar el a spus: Iată-mă.
12Și a spus: Nu pune mâna pe băiat, nici nu îi face nimic, pentru că acum știu că te temi de Dumnezeu, văzând că nu ai cruțat pe fiul tău, singurul tău fiu, pentru mine.
13Și Avraam și-a ridicat ochii și a privit și, iată, în spatele lui un berbec prins cu coarnele într-un desiș; și Avraam a mers și a luat berbecul și l-a adus ca o ofrandă arsă în locul fiului său.
14Și Avraam a pus numele acelui loc, Iehova-Iire, așa cum este spus până în ziua de azi: În muntele DOMNULUI îngrijirea se va vedea.
15Și îngerul DOMNULUI a strigat din cer către Avraam a doua oară,
16Și a spus: Pe mine însumi am jurat, spune DOMNUL, pentru că ai făcut acest lucru și nu ai cruțat pe fiul tău, singurul tău fiu;
17De aceea binecuvântând te voi binecuvânta și înmulțind voi înmulți sămânța ta ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării; și sămânța ta va stăpâni poarta dușmanilor săi.
18Și în sămânța ta toate națiunile pământului vor fi binecuvântate, pentru că ai ascultat de vocea mea.
19Așa că Avraam s-a întors la tinerii săi și s-au sculat și au mers împreună la Beer-Șeba; și Avraam a locuit la Beer-Șeba.
20Și s-a întâmplat, după aceste lucruri, că i s-a spus lui Avraam, zicând: Iată, Milca a născut și ea copii fratelui tău, Nahor;
21Uț, primul său născut, și Buz, fratele său, și Chemuel, tatăl lui Aram,
22Și Chesed și Hazo și Pildaș și Iidlaf și Betuel.
23Și Betuel a născut pe Rebeca; pe aceștia opt Milca i-a născut lui Nahor, fratele lui Avraam.
24Și concubina sa, al cărei nume era Reuma, a născut de asemenea pe Tebah și pe Gaham și pe Tahaș și pe Maaca.

MATEI 21

1Și când s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, la muntele Măslinilor, atunci Isus a trimis înainte doi discipoli,
2Spunându-le: Mergeți în satul dinaintea voastră și imediat veți găsi o măgăriță legată și un măgăruș cu ea; dezlegați-i și aduceți-i la mine.
3Și dacă cineva vă spune ceva, veți zice: Domnul are nevoie de ei; și imediat îi va trimite.
4Toată aceasta s-a făcut ca să se împlinească ce fusese spus prin profetul, care a zis:
5Spuneți fiicei Sionului: Iată, Împăratul tău vine la tine, blând și șezând pe o măgăriță și pe un măgăruș, mânzul unei măgărițe.
6Și discipolii s-au dus și au făcut precum le poruncise Isus.
7Și au adus măgărița și măgărușul și și-au pus peste ei hainele și l-au așezat pe ele.
8Și o mulțime foarte mare își așterneau hainele pe cale; iar alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe cale.
9Și mulțimile care mergeau înainte și care veneau în urmă strigau, spunând: Osana Fiului lui David; Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului. Osana în cele preaînalte.
10Și când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mișcare, spunând: Cine este acesta?
11Și mulțimile spuneau: Acesta este Isus, profetul din Nazaretul Galileii.
12Și Isus a intrat în templul lui Dumnezeu și a aruncat afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei,
13Și le-a spus: Este scris: Casa mea se va chema casa rugăciunii; dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.
14Și orbii și șchiopii au venit la el în templu; și i-a vindecat.
15Și când preoții de seamă și scribii au văzut minunile pe care le făcea și pe copii strigând în templu și spunând: Osana Fiului lui David, s-au supărat foarte mult,
16Și i-au spus: Auzi ce spun aceștia? Și Isus le-a zis: Da, nu ați citit niciodată: Din gura pruncilor și a celor ce sug ți-ai împlinit laudă?
17Și i-a lăsat și a ieșit din cetate în Betania; și a înnoptat acolo.
18Și dimineața pe când se întorcea în cetate, a flămânzit.
19Și când a văzut un smochin pe cale, a venit la el și nu a găsit nimic în el decât numai frunze și i-a spus: Să nu mai fie rod în tine de acum încolo pentru totdeauna. Și imediat smochinul s-a uscat.
20Și când au văzut discipolii s-au minunat, spunând: Cât de repede s-a uscat smochinul!
21Isus a răspuns și le-a zis: Adevărat vă spun: Dacă aveți credință și nu vă îndoiți, veți face nu numai ce s-a făcut smochinului, ci chiar dacă spuneți acestui munte: Ridică-te și aruncă-te în mare; se va face.
22Și toate lucrurile, orice veți cere în rugăciune, crezând, veți primi.
23Și după ce a intrat în templu, preoții de seamă și bătrânii poporului au venit la el pe când învăța poporul și au spus: Cu ce autoritate faci tu acestea? Și cine ți-a dat această autoritate?
24Și Isus a răspuns și le-a zis: Vă voi întreba și eu un lucru, pe care dacă mi-l veți spune, vă voi spune și eu cu ce autoritate fac aceste lucruri.
25Botezul lui Ioan, de unde a fost? Din cer, sau de la oameni? Dar ei discutau între ei, spunând: Dacă vom spune: Din cer, ne va spune: Atunci de ce nu l-ați crezut?
26Dar dacă vom spune: De la oameni; ne temem de popor; fiindcă toți îl consideră pe Ioan ca profet.
27Și i-au răspuns lui Isus și au zis: Nu putem spune. Și el le-a spus: Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea.
28Dar ce gândiți voi? Un om avea doi fii; și a venit la primul și a spus: Fiule, du-te, lucrează astăzi în via mea.
29 Iar el a răspuns și a zis: Refuz să mă duc; dar pe urmă, s-a pocăit și s-a dus.
30Și a venit la al doilea și a spus tot așa. Și el a răspuns și a zis: Eu mă duc, domnule. Și nu s-a dus.
31Care dintre cei doi a făcut voia tatălui? Iar ei i-au spus: Primul. Isus le-a zis: Adevărat vă spun că: Vameșii și curvele merg în împărăția lui Dumnezeu înaintea voastră.
32Fiindcă Ioan a venit la voi pe calea dreptății și nu l-ați crezut; dar vameșii și curvele l-au crezut; și voi, văzând aceasta, nu v-ați pocăit mai apoi ca să îl credeți.
33Ascultați altă parabolă: Era un anume gospodar care a sădit o vie. Și a împrejmuit-o cu un gard și a săpat un teasc în ea și a zidit un turn. Și a arendat-o unor viticultori și a plecat într-o țară îndepărtată;
34Și când anotimpul roadelor s-a apropiat, a trimis pe robii săi la viticultori, ca să primească din roadele acesteia.
35Dar viticultorii i-au prins pe robii lui și pe unul l-au bătut și pe altul l-au ucis, iar pe altul l-au împroșcat cu pietre.
36Din nou a trimis alți robi, mai mulți decât primii; iar ei le-au făcut la fel.
37Dar în cele din urmă a trimis la ei pe fiul său, spunând: Îl vor respecta pe fiul meu.
38Dar viticultorii, văzând pe fiul, au spus între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să îl ucidem și să punem stăpânire pe moștenirea lui.
39Și l-au prins și l-au scos în afara viei și l-au ucis.
40Așadar când vine domnul viei, ce va face el acelor viticultori?
41Ei îi spun: Pe oamenii aceia răi îi va nimici groaznic și își va arenda via altor viticultori, care îi vor da roadele la timpurile lor.
42Isus le-a spus: Nu ați citit niciodată în scripturi: Piatra pe care au respins-o zidarii, aceasta a devenit capul colțului temeliei; DOMNUL a făcut aceasta și este minunată în ochii noștri?
43Din această cauză vă spun: Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată unei națiuni care va aduce roadele ei.
44Și oricine va cădea peste această piatră, va fi zdrobit; dar peste oricine va cădea, îl va spulbera.
45Și când preoții de seamă și fariseii au auzit parabolele lui, au priceput că Isus vorbea despre ei.
46Și au căutat să pună mâna pe el dar s-au temut de mulțimi, pentru că îl considerau ca profet.

NEEMIA 11

1Și conducătorii poporului locuiau la Ierusalim; restul poporului de asemenea au aruncat sorți, pentru a aduce pe unul din zece să locuiască în Ierusalim cetatea sfântă și nouă părți să locuiască în alte cetăți.
2Și poporul a binecuvântat pe toți oamenii, care s-au oferit de bunăvoie să locuiască la Ierusalim.
3Acum, aceștia sunt mai marii provinciei care au locuit în Ierusalim; dar în cetățile lui Iuda au locuit fiecare în stăpânirea sa în cetățile lor, adică, Israel, preoții, și leviții și netinimii și copiii servitorilor lui Solomon.
4Și la Ierusalim au locuit anumiți dintre copiii lui Iuda și dintre copiii lui Beniamin. Dintre copiii lui Iuda: Ataia, fiul lui Ozia, fiul lui Zaharia, fiul lui Amaria, fiul lui Șefatia, fiul lui Mahalaleel, dintre copiii lui Pereț;
5Și Maaseia, fiul lui Baruc, fiul lui Col-Hoze, fiul lui Hazaia, fiul lui Adaia, fiul lui Ioiarib, fiul lui Zaharia, fiul lui Șiloni.
6Toți fiii lui Pereț care au locuit la Ierusalim erau patru sute șaizeci și opt de bărbați viteji.
7Și aceștia sunt fiii lui Beniamin: Salu, fiul lui Meșulam, fiul lui Ioed, fiul lui Pedaia, fiul lui Colaia, fiul lui Maaseia, fiul lui Itiel, fiul lui Isaia.
8Și după el, Gabai, Salai, nouă sute douăzeci și opt.
9Și Ioel, fiul lui Zicri era supraveghetorul lor: și Iuda, fiul lui Hasenuac era al doilea peste cetate.
10Dintre preoți: Iedaia, fiul lui Ioiarib, Iachin.
11Seraia, fiul lui Hilchia, fiul lui Meșulam, fiul lui Țadoc, fiul lui Meraiot, fiul lui Ahitub, era supraveghetorul casei lui Dumnezeu.
12Și frații lor care făceau serviciul casei erau opt sute douăzeci și doi; și Adaia, fiul lui Ioroham, fiul lui Pelalia, fiul lui Amți, fiul lui Zaharia, fiul lui Pașhur, fiul lui Malchiia,
13Și frații lui, mai marii părinților: două sute patruzeci și doi; și Amașai, fiul lui Azareel, fiul lui Ahzai, fiul lui Meșilemot, fiul lui Imer,
14Și frații lor, războinici viteji, o sută douăzeci și opt; și supraveghetorul lor era Zabdiel, fiul unuia dintre bărbații de vază.
15De asemenea dintre leviți: Șemaia, fiul lui Hașub, fiul lui Azricam, fiul lui Hașabia, fiul lui Buni;
16Și Șabetai și Iozabad, dintre mai marii leviților, aveau supravegherea lucrarea de afară a casei lui Dumnezeu.
17Și Matania, fiul lui Mica, fiul lui Zabdi, fiul lui Asaf, era întâiul pentru a începe mulțumirea în rugăciune; și Bacbuchia al doilea printre frații săi și Abda, fiul lui Șamua, fiul lui Galal, fiul lui Iedutun.
18Toți leviții în sfânta cetate erau două sute optzeci și patru.
19Mai mult, portarii, Acub, Talmon și frații lor care păzeau porțile, erau o sută șaptezeci și doi.
20Și rămășița lui Israel, a preoților și a leviților, erau în toate cetățile lui Iuda, fiecare în moștenirea sa.
21Dar netinimii locuiau în Ofel; și Țiha și Ghișpa erau peste netinimi.
22De asemenea supraveghetorul leviților la Ierusalim era Uzi, fiul lui Bani, fiul lui Hașabia, fiul lui Matania, fiul lui Mica. Dintre fiii lui Asaf, cântăreții erau peste lucrarea casei lui Dumnezeu.
23Căci porunca împăratului referitor la ei, era ca o anumită porție să fie pentru cântăreți, datorată pentru fiecare zi.
24Și Petahia, fiul lui Meșezabeel, dintre fiii lui Zerah, fiul lui Iuda, era la mâna împăratului în toate lucrurile referitoare la popor.
25Și pentru sate, cu câmpurile lor, unii dintre copiii lui Iuda au locuit la Chiriat-Arba și în satele ei și la Dibon și în satele ei și la Iecabțeel și în satele ei,
26Și la Ieșua și la Molada și la Bet-Palet,
27Și la Hațar-Șual și la Beer-Șeba și în satele ei,
28Și la Țiclag și la Mecona și în satele ei,
29Și la En-Rimon și la Țoreea la Iarmut,
30Zanoah, Adulam și în satele lor, la Lachis și în câmpurile ei, la Azeca și în satele ei. Și au locuit de la Beer-Șeba până la valea lui Hinom.
31De asemenea copiii lui Beniamin de la Gheba au locuit la Micmas și Aiia și Betel și în satele lor,
32 Și la Anatot, Nob, Anania,
33Hațor, Rama, Ghitaim,
34Hadid, Țeboim, Nebalat,
35Lod și Ono, valea meșteșugarilor.
36Și dintre leviți, unele cete locuiau în Iuda și unele în Beniamin.