A 5-a scrisoare, arma secretă!

Primele 4 scrisori au venit sigilate, dar a 5-a a venit deschisă…

”Sanbalat mi-a trimis solia aceasta a cincea oară prin slujitorul său, care ţinea în mână o scrisoare deschisă. În ea era scris: „Se răspândeşte zvonul printre popoare, şi Gaşmu spune că tu şi iudeii aveţi de gând să vă răsculaţi şi că în acest scop zideşti zidul. Se zice că tu vei ajunge împăratul lor şi că ai pus chiar proroci ca să te numească la Ierusalim împărat al lui Iuda…” (Neemia 6.5-7).

Observați că pasajul biblic se referă numai la Sanbalat și Gheșem, dar nu erau trei, o trinitate? Atunci, unde era Tobia, în timp ce Sanbalat și Gheșem trimiteau scrisori, prin care încercau să-l scoată pe Neemia din Ierusalim?

Aici, vedem modul de acționare al diavolului… acționează din umbră, în mod viclean, pe ascuns, din spate. Iar dacă nu-și atinge obiectivele de prima dată, va căuta „întăriri” și, dacă persoana nu e spirituală, curajoasă și perseverentă, va ajunge să fie atinsă de el și, în cele din urmă, va cădea.

Dar, ce înseamnă scrisoare deschisă? Imaginați-vă, cum ar fi dacă astăzi ați primi o scrisoare deschisă: ar fi un motiv de îngrijorare, cu privire la persoana care va cunoaște conținutul ei – în trecut, această „suspiciune” era îndreptățită pentru că, a primi o scrisoare deschisă, simboliza chiar asta: că toți îi cunoșteau, deja, conținutul. Așadar, era vorba despre o provocare, o amenințare, despre exercitarea celei mai mari presiuni posibile și imaginabile.

Diavolul, prin scrisoarea deschisă a lui Sanbalat, încerca să-l intimideze, să-l acuze, să-l tulbure și să-l perturbe pe Neemia, servindu-se de minciună și falsificarea faptelor. Și, dacă Neemia l-ar fi ascultat, ar fi acționat pripit, luând o decizie pripită și bazată pe anxietate. Observați că diavolul, în primul rând, și-a bătut joc de el, în al doilea rând, l-a amenințat și în al treilea rând, ȘI-A FOLOSIT CEA MAI MARE ARMĂ, ACUZAREA! Pentru că asta e, fără îndoială, cea mai mare armă a lui!

Așadar, a încercat să-l poziționeze pe Neemia împotriva lui însuși, împotriva Credinței lui inteligente și chiar împotriva Lui Dumnezeu! Însă, Neemia a fost hotărât!

”Am trimis următorul răspuns lui Sanbalat: „Ce ai spus tu în scrisoare nu este; tu de la tine le născoceşti!” Toţi oamenii aceştia voiau să ne înfricoşeze şi îşi ziceau: „Li se va muia inima, şi lucrarea nu se va face.” Acum, Dumnezeule, întăreşte-mă!” (Neemia 6.9).

Contrar Duhului care era în Neemia, dușmanii lui, acomodați, lași și mincinoși, au recurs la scuze, la minciună și amenințări… totul, ca Neemia să renunțe la lucrarea lui și să plece din Ierusalim – Centrul de Ajutor Spiritual, devenind ca ei. Însă, Neemia a replicat, cerându-I Lui Dumnezeu să-l întărească, ca să termine lucrarea! La fel și noi, trebuie să terminăm lucrarea și să n-o lăsăm în ruine, cu spărturi și fără uși! Dar, ca să terminăm lucrarea, va trebui, de asemenea, să luptăm, individual, cu Sanbalat, Tobia și Gheșem, trinitatea răului, care simbolizează batjocura, amenințarea și acuzarea. Cum? Folosind Trinitatea Lui Dumnezeu: Duhul, Numele și Cuvântul Lui. Din acest motiv, Neemia a cerut un singur lucru: MAI MULTĂ PUTERE!

Remarcați că Neemia a constatat că tot ce spuneau ei venea dintr-o inimă plină de necredință, invidie, mândrie, groază și ipocrizie. N-a fost o întâmplare, că Însuși Dumnezeu Afirmă că inima e deznădăjduit de rea. Dacă nu putem să ne lăsăm influențați de inima noastră, cu atât mai puțin nu putem să ne lăsăm influențați de inima altora: „de la tine le născocești”, adică, inima născocește!