Istoria lui Ghedeon – Partea a 9-a

Testul cu lâna: (Judecători 6.36-40)

Ghedeon îi cere lui Dumnezeu un semn pentru a-și confirma misiunea. Chiar și după ce i-a văzut pe toți acei oameni adunându-se în jurul lui, ca răspuns la chemarea lui, Ghedeon se întreabă dacă Dumnezeu este cu adevărat cu el, așa cum a spus de la început. Aici vedem lupta împotriva îndoielii chiar și după schimbarea duhului. Pentru că diavolul nu renunță să ispitească persoana cu sentimentul de frică, care generează îndoială. Și va insista asupra ispitei cu care a lucrat toată viața lui. În cazul lui Ghedeon, a fost frica. Ghedeon cere semnul, dar nu este cufundat în îndoială. De îndată ce Dumnezeu îi răspunde (bine, a doua oară), el crede și se supune fără întrebări.
Este interesant să vezi că Dumnezeu nu se schimbă. De la prima interacțiune spune că este alături de el. De la inceput. Pe când Ghedeon s-a schimbat deja de o mie de ori. Crede și acționează, apoi se îndoiește și ascunde, apoi crede și ascultă, apoi se îndoiește și cere un semn. Așa este duhul uman, volubil. În timp ce Dumnezeu este perfect, demn de încredere pentru că rămâne același. Un alt lucru interesant este să revedem răbdarea lui Dumnezeu cu Ghedeon. El nu este iritat de necredință. Dimpotrivă, înțelege ezitarea lui Ghedeon și încearcă să-l ajute să creadă, văzându-i sinceritatea.

Suntem adesea iritați de limitările altora și chiar de ale noastre. Dar El înțelege limitarea lui Ghedeon, care probabil a crescut într-un mediu de frică și îndoială și are dificultăți să scape de ispita acestor sentimente. Este un obicei foarte înrădăcinat. Dar Dumnezeu ține cont de faptul că Ghedeon, când este sigur, se supune. El actionează. Și asta căuta Dumnezeu, pe cineva pe care El ar putea folosi.

De aceea nici noi nu putem judeca pe alții, doar Dumnezeu poate. Pentru că nu cunoaștem istoria și motivele fiecărei atitudini… uneori nici nu înțelegem rădăcina propriilor noastre atitudini! Dar Dumnezeu înțelege totul. Și nu se uită la limitările noastre, ci se uită la potențialul pe care îl avem de a scăpa de acele limitări. Și acel potențial este folosirea credinței, teama și ascultarea noastră.