Al doilea taur și luptă cu Baal: (Judecători 6:25-32)
Dumnezeu îi cere lui Ghedeon să distrugă pădurea idolatrilor, altarul tatălui său ridicat lui Baal, să construiască un altar lui Dumnezeu și să sacrifice al doilea taur al tatălui său Domnului. Dumnezeu nu-i spune să ia pe nimeni, dar nu are curajul să meargă singur, merge cu zece bărbați (până acum nicio problemă, trebuia să distrugă o pădure, până la urmă). Nu are curaj să meargă ziua, merge noaptea. Se supune, dar cu frică. Dar ascultă. Dar speriat. Îmi dau seama că îi este frică de bărbați, dar nu îi este frică de Baal. Nu se teme de ceilalți zei. Se teme de Dumnezeu, altfel nu ar asculta. Deci se află într-un conflict uriaș între frica lui de situație și teama lui de Dumnezeu. El optează pentru teama și de aceea Dumnezeu rămâne cu el.
Foarte tare să vezi cum Dumnezeu nu se uită la frica lui Ghedeon. El știe că îi este frică, îl vede cu frică, dar el alege să se uite la teama pe care o manifestă și, de asemenea, la credință, care este atitudinea de ascultare. Chiar și pentru că era îngrozit, ascultarea lui Ghedeon are și mai multă valoare înaintea lui Dumnezeu. El trebuie să sacrifice mai mult din propria sa frică pentru a se supune. Dumnezeu are ochi buni și se uită mereu la potențialul nostru și la efortul nostru de a ne supune și de a depăși defectele și slăbiciunile noastre. El se uită la sacrificiul nostru, la jertfa noastră de ascultare atunci când este făcută cu sinceritate și teamă.
Bărbații cetății află repede ce s-a întâmplat și nu e greu să afli cine a făcut-o, întrucât Ghedeon a luat zece martori… Și, bineînțeles, când vine vorba de indicarea vinovatului, totul cade pe spatele lui Ghedeon, de parcă ar fi făcut-o singur… imaginează-ți dacă martorii s-ar acuza singuri! Tatăl lui Ghedeon trebuie să meargă acolo pentru a-și apăra fiul (pentru că nu știe unde este Ghedeon… Tatăl a trebuit să meargă să-l salveze) și reușește să argumenteze cu bărbații. Dacă Baal este dumnezeu, atunci lasă-l să se apere de afrontul care i s-a făcut! Și toată lumea îi lasă răzbunarea lui Baal. Este un fel de provocare.
Acest lucru îl face, cu siguranță, pe Ghedeon să fie subiectul de discuții în cetate. Această atitudine a lui este văzută ca un afront la adresa lui Baal și toată lumea a trebuit să urmărească să vadă ce se va întâmpla cu el. Probabil că acolo a început să se răspândească faima lui Ghedeon, pentru că chiar i-au schimbat numele din cauza acestui eveniment! Cine este acesta care îi face asta lui Baal și rămâne nepedepsit? De ce era Baal neputincios împotriva lui? Cine este cu el, cine este mai mare decât Baal? Nu poate fi decât Dumnezeu! Dacă Dumnezeu este cu el și este mai mare decât Baal, ce facem urmărind pe cel învins?
Deci, cererea lui Dumnezeu a avut mai multe motivații. Pe lângă cele evidente, îndepărtând acele urâciuni din casa tatălui său și făcându-L pe Domnul singurul Dumnezeu acolo, sacrificând tot ce avea familia lui și punându-L pe Dumnezeu mai presus de orice în viață, El a vrut să-l facă de rușine pe Baal în fața poporului, făcându-i pe toți să vadă că Baal nu era deloc un dumnezeu. De asemenea, a vrut să testeze dacă frica lui Ghedeon de oameni era mai mare decât teama lui de Dumnezeu și, de asemenea, a vrut să răspândească imaginea de erou neînfricat și imprevizibil a lui Ghedeon și să arate tuturor că Ghedeon era cu El.
Dumnezeu este mare și nu este limitat de limitările noastre. Deci, când face ceva, este multidimensional. E ca și cum cineva aruncă o minge de bowling și dă jos toate popicele deodată. Ceea ce face El are un efect pe mai multe fronturi, de care nu ne dăm seama întotdeauna la momentul respectiv. Nu este niciodată un singur lucru.
Leave A Comment