După cum credinţa aduce viaţă, îndoiala aduce moarte. În timp ce credinţa stimulează visele, speranţele şi ridică nivelul stimei de sine, îndoiala umple de venin visele, speranţele şi induce depresia.
Mă îndoiesc că medicina poate vindeca depresia şi mă îndoiesc că cineva care este practicant al credinţei după Cuvântul lui Dumnezeu, poate fi depresiv.
D.p.d.v. spiritual, depresia nu este nimic mai mult decât un stadiu de permanentă îndoială. Nu sunt deloc specialist în medicina convenţională, dar o înţeleg un pic pe cea spirituală. Depresia este o problemă strict spirituală.
Ce medicament poate vindeca vreo boală spirituală? Câte persoane nu se sinucid după ce au o criză de depresie? Ce au făcut filozofii după teoria lui Freud pentru a inversa acest proces?
Nimic.
De ce?
Pentru că dacă problema este de ordin spiritual, atunci şi soluţia ei este tot una spirituală şi dacă vorbim despre o problemă spirituală nu avem cum să evităm să facem apel la credinţă.
În mod normal, atunci când se vorbeşte de credinţă, cititorii se gândesc imediat la o anume religie. Aici se înşeală! Credinţa biblică nu are nimic, absolut nimic de a face cu nici un tip de religie sau orice altceva asemănător. Biblia exclude orice formă de religie. În credinţa biblică, găseşti Duhul şi Viaţa. Duhul şi Viaţa curg din Izvorul Vieţii.
Fiinţele umane sunt o trinitate: trup, suflet şi duh.
După cum trupul are nevoie de o îngrijire fizică, iar sufletul are nevoie de iubire, duhul nostru este hrănit numai de Duhul Cuvântului lui Dumnezeu – Sfânta Biblie.
Cât timp, duhul nu este alimentat, fiinţa umană simte un gol în piept. Aici nu e vorba de religie şi nici de religiozitate ci de Duhul de Viaţă.
Vreţi o dovadă a acestui lucru?
Citiţi o carte de orice fel: filozofie, psihologie, un roman, ori orice alt tip de carte îţi vine în mână sau te atrage. Autoanalizează-te după aceea şi vezi dacă s-a schimbat ceva înauntrul tău. Sunt absolut sigur că nu se va schimba nimic. din contră, mintea ta rămâne şi mai confuză şi vei putea observa asta.
Acum fă un nou experiment: Citeşte din Cartea Vieţii: Sfânta Biblie.
Citeşte Geneza, originea binelui şi a răului, Meditează la fiecare frază în parte, citeşte mai apoi Psalmii, Proverbele, Isaia, Evanghelia după Luca…
Eu mă îndoiesc că la terminarea a măcar una dintre aceste cărţi biblice, nu vei simţi nici o schimbare ci vei continua să fi la fel. Şti de ce?
Pentru că Duhul Cuvântului lui Dumnezeu te va atinge.
Să fiţi iluminaţi în Numele Domnului Iisus Hristos!.
- Ep. Edir Macedo
Am citit articolul dvs. despre depresie.
Sunt de acord că religiile creează adesea confuzii şi tulburări, totul ţine de interpretare şi de o luptă avidă pentru putere, dar să nu uităm şi că fiecare religie a dat mulţi înţelepţi, iluminaţi adesea blamaţi şi nedreptăţiţi de societate, dar care prin menirea şi înţelepciunea lor, ne ajută pe noi astăzi să evoluăm.
Dacă ştim să privim lumea şi să vedem în fiecare sămînţa divină, să ne înfrîngem orgoliile fără a pleca capul şi să iertăm fără a ne umili, putem evolua pentru că asta înseamnă viaţă , o evoluţie continuă!
Nu sunt de acord cu dvs. că depresia ţine numai de partea spirituală, dar sunt de acord că nu citindu-l pe Freud, sau orice altă carte îţi rezolvi problemele. În primul rînd nu mai o minte antrenată şi cu discernămînt poate face diferenţa între ceea ce citeşti şi ce primeşti din lectură( cînd intervin simţurile intrăm deja în altă zonă!).
Vorbind despre depresie, ea trebuie mai întîi diagnosticată, pentru că nu orice om trist, plictisit, obosit sau într-o indispoziţie de moment, este şi depresiv.
Aici intervine rolul unui psiholog sau psihoterapeut (a nu se confunda cu psihiatrii care prescriu medicamente şi care de multe ori sunt mai tulburaţi decît pacienţii lor!) de a răscoli în cele mai mici şi uitate colţuri ale minţii şi ale sufletului pentru a tăia răul de la rădăcină , a elimina prin iertare, pace şi iubire rănile trecutului (care pot fi provocate de multe f. multe cauze!)şi a uni mintea cu sufletul! Cînd mintea şi sufletul se unesc (adică raţiunea şi iubirea!) abia atunci reînvie în noi Sf.Duh(sămînţa Divină) care nu ne părăseşte niciodată, dar se ascunde fie prin trăirile trecutului, fie prin forţe negative exterioare şi aici intervine rolul lucrătorilor în lumină sau a preoţilor cu har(mulţi sunt chemaţi, puţini sunt aleşi!) de a lupta cu acest rău care tulbură şi s-a acutizat. Un om depresiv poate să citească Biblia în fiecare zi, dacă are mintea tulburată nu înţelege adevăratul sens al cuvîntului, dacă nu are iubire în inimă nu ştie să ierte cu tot sufletul şi problema se va repeta la infinit pînă îşi va învăţa lecţia. Aici ar trebui să conlucreze preoţii cu psihoterapeuţii, lăsînd orgoliile la o parte, dacă vor într-adevăr să schimbe ceva, dacă vor să aducă echilibru în oameni, adică acea uniune a minţii cu inima şi trupul. Foarte puţini ajung la acel echilibru, la acea iluminare totală ca Iisus sau alţi „Învăţători”, dar merită să încercăm, nu? Două minţi iluminate fac mai mult decît una singură, nu-i aşa?
„Iisus n-a avut servitori şi totuşi i se spunean Stăpîn;, n-a avut diplomă şi totuşi i se spunea Învăţător;, n-a avut medicamente şi totuşi i se spunea Vindecător; El n-a cîştigat nici un război şi totuşi a cucerit lumea; n-a comis nici o crimă şi totuşi trăieşte şi azi. Mă simt onorat să slujesc unui conducător care ne iubeşte! Să vă bucure inimile!”
Cine are urechi de auzit să audă, cine are ochi de văzut să vadă!
Aşa să ne ajute Dumnezeu!