Avansarea

Câţi dintre cititorii noştri nu fug de problemele lor?

Ei nu vor să audă adevărul, să îşi expună greşelile sau eşecurile pentru că preferă să arate o aparenţă bună din care să reiasă că ei sunt în credinţă.

Cu toate acestea, între timp, vremea trece, iar suferinţele lor se dezvoltă. Unde este soluţia? Este departe! De fiecare dată mai departe!

Sunt la biserică, plâng la rugăciuni şi chiar par că I se oferă lui Dumnezeu.

De ce?

Pentru că după plâns apare imediat senzaţia că ei nu vor mai comite niciodată aceleaşi păcate sau greşeli, dar, la o săptămână după aceea, atitudinile lor demonstrează că totul a fost în van! Nimic nu a fost real! Totul nu a fost decât o farsă!

Dar ea spune: Eu lupt! Ştiu că Dumnezeu mă va elibera de e-ul meu.

Ce? (spun eu) Dumnezeu te va elibera?

Scuză-mă, dar va trebui să citeşti cu atenţi ce voi scrie pentru tine acum.

Înainte ca Iisus să fie prins, era în Grădina Ghetsimani şi se ruga la Dumnezeu cu agonie spunând: „Dacă este cu putinţă, depărtează de la mine acest pahar” Nu e aşa?

Aşa e! Dar, când a venit clipa Lui şi când trebuia să demonstreze că El nu doar cere, dar şi oferă, El ne-a surprins!

Iuda deci a luat ceata ostaşilor şi pe aprozii trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de farisei şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme. Isus, care ştia tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei şi le-a zis: „Pe cine căutaţi?” (Ioan 18:3,4)

Ştiţi…nu am cuvinte să descriu atitudinea lui Iisus. Este cu adevărat frumos şi sublim ceea ce El a făcut.

El, care nu a făcut nimic, nu a păcătuit… Acum trebuia să fie judecat ca un răufăcător şi să poarte păcatele lumii încă de la începutul omenirii şi până la sfârşitul ei. Urma să rămână departe de Tatăl, singur. În fine, totul pentru a asculta şi a fi Unica Ofrandă capabilă de a ne răscumpăra sufletele din infern.

Înainte, cerea să fie scăpat, dar nu a făcut după cum voia. El a înfruntat situaţia şi a acceptat să facă ceea ce trebuia. Mai mult, a ieşit în faţă, chiar înainte ca soldaţii să ajungă la El.

Cine nu datorează nimic nimănui, nu se teme!

Cine chiar este apt să asculte, se sacrifică pe sine şi iese în faţă pentru a face ce este de datoria lui să facă.

Dar, cei ce sunt laşi, sunt umiliţi înaintea situaţiei. Orgoliul le este adăpostul şi nu obţin nimic înafara faptului de a fi ipocriţii acestei generaţii.

Domnul Iisus a avansat către cei care Îl persecutau şi i-a întrebat: „Pe cine căutaţi?” Cine are atâta îndrăzneală încât să facă aşa ceva ştiind ce i s-ar putea întâmpla?

Aşa te comporţi tu înaintea a ceea ce ar putea să te coste înaintea societăţii şi a bisericii?

Atitudinea ta arată cine eşti?

Obs! Nu lacrimile demonstrează ci atitudinile tale!!!