Plan de citire a Bibliei pentru 1 an

”Poporul meu este nimicit din lipsă de cunoaștere” Osea 4:6

Cunoașterea Bibliei este foarte importantă pentru noi toți, mai ales în cele mai dificile momente din viața noastră, deoarece Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său. Duhul Sfânt ne da direcție, ne îndrumă și, când trecem prin încercări, El ne amintește de ceea ce este scris în Biblie, de un Cuvânt al lui Dumnezeu care ne va mângâia. Dar o vom aminti doar dacă știm despre asta.

De aceea, am conceput un plan pentru a citi Biblia într-un an. Vei vedea cât de mult îți va transforma viața.

Urmează lecturile de astăzi:

LEVITICUL 1

1Și DOMNUL l-a chemat pe Moise și i-a vorbit din tabernacolul întâlnirii, spunând:
2Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: Dacă cineva dintre voi aduce un dar DOMNULUI, să aduceți darul vostru dintre vite, din cireadă și din turmă.
3Dacă darul lui este un sacrificiu ars din cireadă, să aducă o parte bărbătească, fără cusur; să îl aducă după buna sa voie la ușa tabernacolului întâlnirii înaintea DOMNULUI.
4Și să își pună mâna pe capul ofrandei arse; și îi va fi primită să facă ispășire pentru el.
5Și să înjunghie taurul înaintea DOMNULUI; și preoții, fiii lui Aaron, să aducă sângele și să stropească sângele de jur împrejur pe altarul care este lângă ușa tabernacolului întâlnirii.
6Și să jupoaie ofranda arsă și să o taie în bucățile ei.
7Și fiii preotului Aaron să pună foc peste altar și să pună lemnele în ordine pe foc;
8Și preoții, fiii lui Aaron, să pună bucățile, capul și grăsimea în ordine peste lemnele care sunt pe focul de pe altar;
9Dar măruntaiele lui și picioarele lui să le spele în apă; și preotul să ardă totul pe altar, pentru a fi un sacrificiu ars, ofrandă făcută prin foc, de o aromă dulce DOMNULUI.
10Și dacă darul lui este din turme, adică dintre oi, sau dintre capre, pentru un sacrificiu ars, să aducă o parte bărbătească, fără cusur.
11Și să îl înjunghie pe partea altarului dinspre nord înaintea DOMNULUI; și preoții, fiii lui Aaron, să stropească sângele lui pe altar de jur împrejur.
12Și să îl taie în bucățile lui cu capul lui și grăsimea lui; și preotul să le pună în ordine pe lemne, în focul de pe altar;
13Dar să spele măruntaiele și picioarele cu apă și preotul să le aducă pe toate și să le ardă pe altar; este un sacrificiu ars, ofrandă făcută prin foc, de o aromă dulce DOMNULUI.
14Și dacă sacrificiul ars pentru darul său DOMNULUI este dintre păsări, atunci să aducă darul său dintre turturele, sau dintre porumbei tineri.
15Și preotul să îl aducă la altar și să îi smulgă capul și să îl ardă pe altar; și sângele lui să fie stors la marginea altarului;
16Și să îi smulgă gușa cu penele ei și să o arunce lângă altar în partea de est, lângă locul cenușii;
17Și să despice pasărea cu aripile ei, dar să nu o împartă în două; și preotul să o ardă pe altar, peste lemnele care sunt în foc; este un sacrificiu ars, ofrandă făcută prin foc, de o aromă dulce DOMNULUI.

LEVITICUL 2

1Și când va aduce cineva un dar de mâncare DOMNULUI, darul lui să fie din floarea făinii; și să toarne untdelemn pe el și să pună tămâie pe el;
2Și să îl aducă fiilor lui Aaron, preoții, și să ia din el, din făină, o mână a sa plină și din untdelemnul lui, cu toată tămâia lui; și preotul să ardă amintirea lui pe altar, să fie ofrandă făcută prin foc, de o aromă dulce DOMNULUI;
3Și rămășița din darul de mâncare să fie a lui Aaron și a fiilor săi; este un lucru preasfânt al darurilor DOMNULUI, făcute prin foc.
4Și dacă aduci ca dar, un dar de mâncare copt în cuptor, să fie din turte nedospite din floarea făinii amestecată cu untdelemn, sau biscuiți nedospiți unși cu untdelemn.
5Și dacă darul tău este un dar de mâncare copt într-o tavă, să fie din floarea făinii nedospită, amestecată cu untdelemn.
6Să îl împarți în bucăți și să torni untdelemn peste el, este un dar de mâncare.
7Și dacă darul tău este un dar de mâncare copt în tigaie, să fie făcut din floarea făinii amestecată cu untdelemn.
8Și să aduci DOMNULUI darul de mâncare ce este făcut din aceste lucruri; și când acesta este prezentat preotului, el să îl aducă la altar.
9Și preotul să ia din darul de mâncare o amintire din acesta și să îl ardă pe altar, este ofrandă făcută prin foc, de o aromă dulce DOMNULUI.
10Și ce rămâne din darul de mâncare să fie a lui Aaron și a fiilor săi; este un lucru preasfânt al ofrandelor DOMNULUI făcute prin foc.
11Niciun dar de mâncare, pe care îl aduceți DOMNULUI, să nu fie făcut cu dospeală, pentru aceasta să nu ardeți nimic dospit, nici ceva cu miere, în niciuna din ofrandele DOMNULUI făcute prin foc.
12Cât despre ofranda primelor roade, să le aduceți DOMNULUI, dar să nu fie arse pe altar pentru o aromă dulce.
13Și fiecare dar al darului tău de mâncare să îl sărezi cu sare; și să nu permiți sării legământului Dumnezeului tău să lipsească din darul tău de mâncare; cu toate darurile tale să oferi sare.
14Și dacă aduci DOMNULUI un dar de mâncare din primele tale roade, să oferi spice verzi de grâne uscate în foc pentru darul de mâncare din primele roade, sau grăunțe din spice pisate și coapte.
15Și să pui untdelemn pe el și să pui tămâie pe el, este un dar de mâncare.
16Și preotul să ardă amintirea acesteia, parte din grăunțele pisate ale acestuia, și parte din untdelemnul acestuia, cu toată tămâia lui; este ofrandă făcută prin foc DOMNULUI.

IOAN 21

1După acestea Isus s-a arătat din nou discipolilor la marea Tiberiadei și s-a arătat astfel.
2Erau împreună Simon Petru și Toma, numit Didumos, și Natanael din Cana Galileii, și fiii lui Zebedei, și alți doi dintre discipolii lui.
3Simon Petru le-a spus: Mă duc să pescuiesc. Iar ei i-au spus: Venim și noi cu tine. Au plecat și au intrat imediat într-o corabie; dar, în acea noapte, nu au prins nimic.
4Dar pe când s-a făcut dimineață, Isus stătea în picioare pe țărm; dar discipolii nu știau că era Isus.
5Atunci Isus le-a spus: Copilașilor, aveți ceva de mâncare? Iar ei i-au răspuns: Nu.
6Iar el le-a spus: Aruncați plasa în partea dreaptă a corăbiei și veți găsi. De aceea au aruncat-o și nu o mai puteau trage de mulțimea peștilor.
7De aceea discipolul acela, pe care îl iubea Isus, i-a spus lui Petru: Este Domnul. Simon Petru, auzind așadar că este Domnul, s-a încins cu haina de pescar (fiindcă era gol) și s-a aruncat în mare.
8Și ceilalți discipoli au venit cu o corăbioară, trăgând plasa cu pești, (pentru că nu erau departe de uscat, ci cam la două sute de coți).
9Imediat ce au ajuns pe uscat, au văzut acolo foc de cărbuni și pește pus deasupra și pâine.
10Isus le-a spus: Aduceți din peștii pe care i-ați prins acum.
11Simon Petru s-a urcat și a tras plasa pe uscat, plină de pești mari, o sută cincizeci și trei; și, deși erau atâția, nu s-a rupt plasa.
12Isus le-a spus: Veniți, mâncați. Și niciunul dintre discipoli nu cuteza să îl întrebe: Cine ești? știind că este Domnul.
13Atunci Isus a venit și a luat pâinea și le-a dat-o, și peștele la fel.
14Aceasta a fost a treia oară când s-a arătat Isus discipolilor săi, după ce a înviat dintre morți.
15Și după ce au mâncat, Isus i-a spus lui Simon Petru: Simone, fiul lui Iona, mă iubești tu mai mult decât aceștia? El i-a spus: Da, Doamne; tu știi că te iubesc. Isus i-a spus: Paște mielușeii mei.
16I-a spus din nou a doua oară: Simone, fiul lui Iona, mă iubești? El i-a spus: Da, Doamne; știi că te iubesc. El i-a spus: Paște oile mele.
17El i-a spus a treia oară: Simone, fiul lui Iona, mă iubești tu? Petru s-a mâhnit că îi spusese a treia oară: Mă iubești? Și i-a spus: Doamne, tu toate le știi; tu știi că te iubesc. Isus i-a spus: Paște oile mele.
18Adevărat, adevărat îți spun: Când erai tânăr, te încingeai singur și umblai unde voiai; dar când vei fi bătrân, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu voiești.
19A spus aceasta, arătând cu ce moarte îl va glorifica pe Dumnezeu. Și după ce a spus aceasta, i-a zis: Urmează-mă.
20Atunci Petru, întorcându-se, l-a văzut venind în urmă pe discipolul pe care îl iubea Isus și care se rezemase la cină pe pieptul lui și a spus: Doamne, cine este cel ce te trădează?
21Petru, văzându-l, i-a spus lui Isus: Doamne, dar cu acesta ce va fi?
22Isus i-a spus: Dacă voiesc ca el să rămână în viață până vin eu, ce îți pasă? Tu, urmează-mă.
23Atunci, a ieșit cuvântul acesta printre frați, că discipolul acela nu va muri; dar Isus nu a spus că nu va muri, ci: Dacă voiesc ca el să rămână în viață până vin eu, ce îți pasă?
24Acesta este discipolul care aduce mărturie despre acestea și a scris acestea; și știm că mărturia lui este adevărată.
25Și sunt de asemenea multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris unul câte unul, presupun că nici chiar lumea însăși nu ar putea cuprinde cărțile ce ar fi scrise. Amin!

PROVERBE 18

1Prin dorință un om, separându-se, caută și se amestecă cu toată înțelepciunea.
2Un prost nu își găsește plăcerea în înțelegere, ci în descoperirea inimii sale.
3Când vine cel stricat vine și disprețul, și cu mârșăvia, ocara.
4Cuvintele gurii unui om sunt ca ape adânci, iar izvorul înțelepciunii ca un pârâu revărsat.
5Nu este bine a părtini persoana celui stricat, nu este bine a doborî pe cel drept în judecată.
6Buzele prostului intră în ceartă și gura lui cere lovituri.
7Gura unui prost îi este nimicire și buzele lui sunt capcana sufletului său.
8Vorbele unui bârfitor sunt ca rănile și coboară în părțile cele mai adânci ale pântecelui.
9Cel care de asemenea lenevește în lucrul său este frate cu cel care risipește mult.
10Numele DOMNULUI este un turn puternic; cel drept aleargă înăuntrul lui și este în siguranță.
11Averea bogatului este cetatea lui tare și ca un zid înalt în îngâmfarea lui.
12Înainte de nimicire, inima omului este îngâmfată; și înaintea onoarei, este umilință.
13Cel ce răspunde la un lucru înainte să îl audă, aceasta este prostie și rușine pentru el.
14Duhul unui om îi va sprijini neputința, dar cine poate purta un duh rănit?
15Inima celui chibzuit obține cunoaștere și urechea celui înțelept caută cunoaștere.
16Darul unui om îi face loc și îl aduce înaintea oamenilor însemnați.
17Primul în propria sa cauză pare drept, dar vine aproapele său și îl cercetează.
18Sorțul face să înceteze certurile și separă între cei puternici.
19Un frate ofensat este mai greu de câștigat decât o cetate tare, și certurile lor sunt ca zăbrelele unui castel.
20Pântecele unui om va fi săturat cu rodul gurii sale; și cu câștigul buzelor sale se va îndestula.
21Moarte și viață sunt în puterea limbii, și cei ce o iubesc vor mânca din rodul ei.
22 Oricine găsește o soție găsește un lucru bun și obține favoare de la DOMNUL.
23Săracul folosește rugăminți, dar cel bogat răspunde cu asprime.
24Un om care are prieteni trebuie să se arate el însuși prietenos; și este un prieten care se lipește mai aproape ca un frate.