Plan de citire a Bibliei pentru 1 an

”Poporul meu este nimicit din lipsă de cunoaștere” Osea 4:6

Cunoașterea Bibliei este foarte importantă pentru noi toți, mai ales în cele mai dificile momente din viața noastră, deoarece Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său. Duhul Sfânt ne da direcție, ne îndrumă și, când trecem prin încercări, El ne amintește de ceea ce este scris în Biblie, de un Cuvânt al lui Dumnezeu care ne va mângâia. Dar o vom aminti doar dacă știm despre asta.

De aceea, am conceput un plan pentru a citi Biblia într-un an. Vei vedea cât de mult îți va transforma viața.

Urmează lecturile de astăzi:

EXODUL 40

1Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
2În prima zi a primei luni ridică tabernacolul cortului întâlnirii.
3Și pune înăuntru chivotul mărturiei și acoperă chivotul cu perdeaua.
4Și adu înăuntru masa și așază în ordine lucrurile care trebuie să fie așezate în ordine pe ea; și adu înăuntru sfeșnicul și aprinde-i lămpile.
5Și așază altarul din aur pentru tămâie înaintea chivotului mărturiei și pune perdeaua ușii tabernacolului.
6Și așază altarul ofrandei arse înaintea ușii tabernacolului cortului întâlnirii.
7Și așază ligheanul între cortul întâlnirii și altar și pune apă în el.
8Și pune curtea de jur împrejur și atârnă perdeaua la poarta curții.
9Și ia untdelemnul pentru ungere și unge tabernacolul și tot ce este în el și sfințește-l și toate vasele lui; și va fi sfânt.
10Și unge altarul ofrandei arse și toate vasele lui și sfințește altarul; și va fi un altar preasfânt.
11Și unge ligheanul și piciorul său și sfințește-l.
12Și adu pe Aaron și pe fiii săi la ușa tabernacolului întâlnirii și spală-i cu apă.
13Și pune sfintele veșminte peste Aaron și unge-l și sfințește-l, ca el să îmi servească în serviciul de preot.
14Și adu pe fiii săi și îmbracă-i cu haine;
15Și unge-i, precum ai uns pe tatăl lor, ca ei să îmi servească în serviciul de preot, pentru că ungerea lor va fi cu adevărat o preoție veșnică prin toate generațiile.
16Astfel a făcut Moise, conform cu tot ceea ce DOMNUL i-a poruncit, așa a făcut el.
17Și s-a întâmplat, în prima lună, în al doilea an, în prima zi a lunii, că tabernacolul a fost înălțat.
18Și Moise a ridicat tabernacolul și a fixat soclurile acestuia și a așezat scândurile lui și i-a pus drugii și i-a înălțat stâlpii.
19Și a întins cortul peste tabernacol și a pus acoperământul cortului deasupra acestuia, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
20Și a luat și a pus mărturia în chivot și a pus drugii la chivot și a pus șezământul milei deasupra, peste chivot.
21Și a adus chivotul în tabernacol și a pus perdeaua acoperământului și a acoperit chivotul mărturiei, precum DOMNUL a poruncit lui Moise.
22Și a pus masa în cortul întâlnirii, pe partea tabernacolului spre nord, dincoace de perdea.
23Și a pus pâinea prezentării în ordine pe aceasta înaintea DOMNULUI, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
24Și a pus sfeșnicul în cortul întâlnirii, lângă masă, pe partea tabernacolului spre sud.
25Și a aprins lămpile înaintea DOMNULUI, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
26Și a pus altarul din aur în cortul întâlnirii înaintea perdelei;
27Și a ars tămâie dulce pe acesta, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
28Și a pus perdeaua la ușa tabernacolului.
29Și a pus altarul ofrandei arse la ușa tabernacolului cortului întâlnirii și a oferit pe acesta ofranda arsă și darul de mâncare, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
30Și a așezat ligheanul între cortul întâlnirii și altar și a pus apă acolo pentru spălare.
31Și Moise și Aaron și fiii săi și-au spălat mâinile și picioarele acolo;
32Când au intrat în cortul întâlnirii și când s-au apropiat de altar, s-au spălat, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
33Și a înălțat curtea de jur împrejurul tabernacolului și altarului și a atârnat perdeaua porții curții. Astfel Moise a terminat lucrarea.
34Atunci un nor a acoperit cortul întâlnirii și gloria DOMNULUI a umplut tabernacolul.
35Și Moise nu a fost în stare să intre în cortul întâlnirii, deoarece norul a rămas peste el și gloria DOMNULUI a umplut tabernacolul.
36Și după ce norul s-a ridicat de pe tabernacol, copiii lui Israel au mers înainte în toate călătoriile lor;
37Dar dacă norul nu s-a ridicat, nu au călătorit până în ziua în care acesta s-a ridicat.
38Căci norul DOMNULUI era peste tabernacol în timpul zilei și foc era peste el în timpul nopții, înaintea ochilor întregii case lui Israel, prin toate călătoriile lor.

IOAN 20

1În prima zi a săptămânii Maria Magdalena a venit dis-de-dimineață la mormânt, pe când era încă întuneric și a văzut piatra luată de pe mormânt.
2Atunci a alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus și le-a spus: Au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde l-au pus.
3De aceea Petru și celălalt discipol au ieșit și au venit la mormânt.
4Au alergat astfel amândoi împreună și celălalt discipol l-a întrecut pe Petru și a ajuns primul la mormânt.
5Și, aplecându-se și uitându se înăuntru, a văzut fâșiile de pânză de in întinse pe jos; totuși nu a intrat.
6Atunci a venit Simon Petru urmându-l și a intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză de in întinse pe jos.
7Iar ștergarul, care fusese pe capul lui, nu era întins jos cu fâșiile de pânză de in, ci la o parte, împăturit într-un loc.
8Atunci a intrat și celălalt discipol, care a ajuns primul la mormânt și a văzut și a crezut.
9Pentru că nu știau încă scriptura că el trebuia să învie dintre morți.
10Apoi discipolii s-au întors din nou la ei acasă.
11Dar Maria stătea în picioare afară lângă mormânt, plângând; și pe când plângea s-a aplecat și a privit în mormânt.
12Și a văzut doi îngeri în alb, șezând unul la cap și altul la picioare, unde fusese pus trupul lui Isus.
13Și ei i-au spus: Femeie, de ce plângi? Ea le-a spus: Pentru că au luat pe Domnul meu și nu știu unde l-au pus.
14Și după ce a spus acestea, s-a întors înapoi și a văzut pe Isus stând în picioare, dar nu știa că este Isus.
15Isus i-a spus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Ea, presupunând că este grădinarul, i-a spus: Domnule, dacă l-ai dus, spune-mi unde l-ai pus și îl voi lua.
16Isus i-a spus: Maria. Ea, întorcându-se, i-a spus: Rabuni; care înseamnă, Stăpânule.
17Isus i-a spus: Nu mă atinge, căci încă nu m-am urcat la Tatăl meu; ci du-te la frații mei și spune-le: Mă urc la Tatăl meu și Tatăl vostru și la Dumnezeul meu și Dumnezeul vostru.
18Maria Magdalena a venit și a spus discipolilor că l-a văzut pe Domnul și că el i-a spus acestea.
19Atunci, în seara aceleiași zile, fiind prima zi a săptămânii, pe când ușile, unde discipolii erau adunați de teama iudeilor, erau închise, Isus a venit și a stat în picioare în mijloc și le-a spus: Pace vouă.
20Și, spunând aceasta, le-a arătat mâinile și coasta sa. Atunci discipolii s-au bucurat când l-au văzut pe Domnul.
21Atunci Isus le-a spus din nou: Pace vouă; cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și eu.
22Și după ce a spus aceasta, a suflat peste ei și le-a spus: Primiți Duhul Sfânt:
23Oricui remiteți păcatele, le sunt remise; și oricui le rețineți, sunt reținute.
24Dar Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit Didumos, nu era cu ei când a venit Isus.
25Ceilalți discipoli i-au spus așadar: Am văzut pe Domnul. Dar el le-a spus: Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și nu noi pune mâna mea în coasta lui, nicidecum nu voi crede.
26Și după opt zile discipolii lui erau din nou înăuntru și Toma era cu ei; Isus a venit, ușile fiind închise, și a stat în picioare în mijloc și a spus: Pace vouă.
27Atunci i-a spus lui Toma: Adu-ți degetul aici și privește mâinile mele; și adu-ți mâna și pune-o în coasta mea; și nu fi fără credință, ci fii cu credință.
28Și Toma a răspuns și i-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu.
29Isus i-a spus: Toma, pentru că m-ai văzut, ai crezut; binecuvântați sunt cei ce nu au văzut și totuși au crezut.
30Și într-adevăr multe alte semne a făcut Isus în prezența discipolilor săi care nu sunt scrise în această carte.
31Dar acestea sunt scrise, ca voi să credeți că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu; și astfel, crezând, să aveți viață prin numele lui.

PROVERBE 17

1Mai bine o bucată de pâine uscată și liniște cu ea, decât o casă plină de carnea sacrificiilor cu ceartă.
2Un servitor înțelept va conduce peste un fiu care aduce rușine și va avea parte de moștenire între frați.
3Creuzetul este pentru argint și cuptorul pentru aur, dar DOMNUL încearcă inimile.
4Un făptuitor al stricăciunii dă atenție buzelor înșelătoare, și un mincinos deschide urechea la o limbă rea.
5Oricine batjocorește pe sărac ocărăște pe Făcătorul său, și cel care se bucură la dezastre nu va rămâne nepedepsit.
6Copiii copiilor sunt coroana bătrânilor și gloria copiilor sunt părinții lor.
7Prostului nu i se potrivește o vorbire aleasă; cu atât mai puțin buze mincinoase unui prinț.
8Un dar este asemenea unei pietre prețioase în ochii celui ce îl are; oriîncotro se întoarce, prosperă.
9Cel ce acoperă o fărădelege caută iubire, dar cel ce tot repetă un lucru separă prieteni buni.
10O mustrare își găsește loc mult mai adânc la un om înțelept, decât o sută de lovituri unui prost.
11Un om care face rău caută numai rebeliune; de aceea împotriva lui va fi trimis un mesager crud.
12Mai bine să întâlnească un om o ursoaică jefuită de puii ei, decât un prost în nechibzuința lui.
13Oricine răsplătește cu rău pentru bine, răul nu se va depărta de casa lui.
14Începutul certei este ca atunci când cineva dă drumul la ape; de aceea părăsește cearta înainte să fii amestecat în ea.
15Cel ce declară drept pe cel stricat și cel ce condamnă pe cel drept, chiar amândoi sunt urâciune pentru DOMNUL.
16La ce folosește un preț în mâna unui prost pentru a obține înțelepciune, văzând că nu are inimă pentru aceasta?
17Un prieten iubește în toate timpurile, și un frate este născut pentru timpuri de restriște.
18Un om lipsit de înțelegere bate palma și devine garant în prezența prietenilor săi.
19Cel ce iubește cearta iubește fărădelegea, și cel ce își înalță poarta caută distrugere.
20Cel ce are o inimă perversă nu găsește niciun bine, și cel ce are o limbă perversă cade în ticăloșie.
21Cel ce dă naștere unui prost face aceasta spre întristarea lui, și tatăl unui nebun nu are bucurie.
22O inimă veselă face bine ca un medicament, dar un duh frânt usucă oasele.
23Un om stricat ia un dar din sân ca să strice căile judecății.
24Înțelepciune este înaintea celui ce are înțelegere, dar ochii unui prost sunt ațintiți la marginile pământului.
25Un fiu prost este o mâhnire pentru tatăl său și amărăciune pentru cea care l-a născut.
26De asemenea să pedepsești pe cel drept nu este bine, nici să lovești pe prinți pentru echitate.
27Cel ce are cunoaștere își cruță cuvintele, și un om al înțelegerii are un duh ales.
28Chiar un nebun este considerat înțelept când își ține gura, și cel ce își închide buzele ca om chibzuit.