Plan de citire a Bibliei pentru 1 an

”Poporul meu este nimicit din lipsă de cunoaștere” Osea 4:6

Cunoașterea Bibliei este foarte importantă pentru noi toți, mai ales în cele mai dificile momente din viața noastră, deoarece Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său. Duhul Sfânt ne da direcție, ne îndrumă și, când trecem prin încercări, El ne amintește de ceea ce este scris în Biblie, de un Cuvânt al lui Dumnezeu care ne va mângâia. Dar o vom aminti doar dacă știm despre asta.

De aceea, am conceput un plan pentru a citi Biblia într-un an. Vei vedea cât de mult îți va transforma viața.

Urmează lecturile de astăzi:

EXODUL 19

1În a treia lună după ce copiii lui Israel au ieșit din țara Egiptului, în aceeași zi au ajuns în pustia Sinai.
2Și au plecat din Refidim și au ajuns la deșertul Sinai și au așezat tabăra în pustie; și acolo Israel a așezat tabăra înaintea muntelui.
3Și Moise a urcat la Dumnezeu și DOMNUL l-a chemat de pe munte, spunând: Vorbește astfel casei lui Iacob și spune copiilor lui Israel:
4Ați văzut ce am făcut egiptenilor și cum v-am purtat pe aripi de acvilă și v-am adus la mine.
5Și acum, dacă veți asculta într-adevăr de vocea mea și veți ține legământul meu, atunci voi îmi veți fi un tezaur special, peste toate popoarele, pentru că tot pământul este al meu.
6Și îmi veți fi o împărăție de preoți și o națiune sfântă. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.
7Și Moise a venit și a trimis după bătrânii poporului și a pus înaintea fețelor lor toate aceste cuvinte pe care DOMNUL i le-a poruncit.
8Și tot poporul a răspuns împreună și a spus: Vom face tot ceea ce a spus DOMNUL. Și Moise a dus înapoi cuvintele poporului la DOMNUL.
9Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Iată, vin la tine într-un nor gros, ca poporul să audă când vorbesc cu tine și să te creadă pentru totdeauna. Și Moise a spus DOMNULUI cuvintele poporului.
10Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Du-te la popor și sfințește-i astăzi și mâine și să își spele hainele,
11Și să fie gata pentru a treia zi, pentru că în a treia zi DOMNUL va coborî înaintea ochilor întregului popor pe muntele Sinai.
12Și pune îngrădiri poporului de jur împrejur, spunând: Luați seama la voi înșivă, să nu urcați pe acest munte, sau să atingeți marginile acestuia, oricine atinge muntele va fi cu adevărat dat la moarte;
13Nicio mână să nu îl atingă, căci va fi cu adevărat ucis cu pietre, sau străpuns; fie vită, fie om, nu va trăi; când trâmbița va suna lung, să se urce până la munte.
14Și Moise a coborât de pe munte la popor și a sfințit poporul; iar ei și-au spălat hainele.
15Și a spus poporului: Fiți pregătiți pentru a treia zi, nu vă apropiați de soțiile voastre.
16Și s-a întâmplat, în a treia zi, dimineața, că au fost tunete și fulgere și un nor gros pe munte și sunetul trâmbiței foarte tare, așa că tot poporul care era în tabără a tremurat.
17Și Moise a scos poporul din tabără pentru a se întâlni cu Dumnezeu; și au stat în picioare la poalele muntelui.
18Și muntele Sinai fumega în întregime, din cauză că DOMNUL a coborât pe el în foc; și fumul lui se ridica asemenea fumului unui cuptor și întregul munte se cutremura grozav.
19Și când sunetul trâmbiței a sunat lung și a crescut tot mai tare și mai tare, Moise a vorbit și Dumnezeu i-a răspuns printr-o voce.
20Și DOMNUL a coborât pe muntele Sinai, pe vârful muntelui; și DOMNUL l-a chemat pe Moise sus pe vârful muntelui; și Moise a urcat.
21Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Coboară, poruncește poporului, ca nu cumva să răzbată la DOMNUL pentru a-l privi lung și mulți dintre ei să piară.
22Și preoții de asemenea, care se apropie de DOMNUL, să se sfințească, pentru ca nu cumva DOMNUL să izbucnească asupra lor.
23Și Moise i-a spus DOMNULUI: Poporul nu poate urca la muntele Sinai, pentru că ne-ai poruncit, spunând: Pune îngrădiri împrejurul muntelui și sfințește-l.
24Și DOMNUL i-a spus: Du-te, coboară-te și vei urca, tu și Aaron cu tine; dar nu lăsa preoții și poporul să răzbată pentru a urca la DOMNUL, ca nu cumva el să izbucnească asupra lor.
25Așa că Moise a coborât la popor și le-a vorbit.

LUCA 23

1Și toată mulțimea lor s-a sculat și ei l-au dus la Pilat.
2Și au început să îl acuze, spunând: Am găsit pe acesta pervertind națiunea și oprind a da taxă Cezarului, spunând că el este Cristos, un Împărat.
3Iar Pilat l-a întrebat, spunând: Ești tu Împăratul iudeilor? Iar el i-a răspuns și a zis: Tu spui.
4Atunci Pilat a spus marilor preoți și mulțimii: Nu găsesc nicio vină în acest om.
5Dar erau și mai insistenți, spunând: Întărâtă poporul, învățând prin toată Iudeea, începând din Galileea, până în acest loc.
6Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă omul este galileean.
7Și înțelegând că este din jurisdicția lui Irod, l-a trimis la Irod, care era și el în Ierusalim în acele zile.
8Iar când Irod a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, fiindcă demult dorea să îl vadă, pentru că auzise multe despre el; și spera să vadă vreun miracol făcut de el.
9Atunci l-a întrebat cu multe cuvinte; dar el nu i-a răspuns nimic.
10Iar preoții de seamă și scribii stăteau în picioare și îl acuzau vehement.
11Iar Irod, împreună cu soldații lui, îl făceau de nimic și îl batjocoreau și l-au înveșmântat cu o haină strălucitoare și l-au trimis înapoi la Pilat.
12Și amândoi, Pilat și Irod, s-au făcut prieteni unul cu altul în acea zi; fiindcă înainte erau în dușmănie unul cu altul.
13Iar Pilat, după ce a chemat la un loc pe preoții de seamă și conducătorii și poporul,
14Le-a spus: Mi-ați adus pe acest om ca pe unul care pervertește poporul; și iată, eu, cercetându-l înaintea voastră, nu am găsit în acest om nicio vină din cele ce îl acuzați;
15Nu, nici chiar Irod; fiindcă v-am trimis la el; și iată, nimic demn de moarte nu i s-a făcut.
16De aceea îl voi pedepsi și îl voi elibera.
17(Fiindcă de nevoie, la sărbătoare trebuia să le elibereze pe unul închis.)
18Dar toți au strigat deodată, spunând: Ia-l pe acesta și eliberează-ni-l pe Baraba;
19(Care, din cauza unei anumite răscoale făcută în cetate, și ucidere, fusese aruncat în închisoare.)
20Pilat așadar, dorind să îl elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou.
21Dar ei strigau, spunând: Crucifică-l, crucifică-l!
22Iar el le-a spus a treia oară: De ce, ce rău a făcut el? Nu am găsit nicio vină de moarte în el; așadar îl voi pedepsi și îl voi elibera.
23Dar insistau cu voci puternice, cerând ca el să fie crucificat. Și vocile lor și ale marilor preoți au învins.
24Iar Pilat a dat sentința ca să fie așa cum au cerut ei.
25Și le-a eliberat pe cel ce fusese aruncat în închisoare din cauza răscoalei și a uciderii, pe cel ce îl cereau; iar pe Isus l-a dat voii lor.
26Și pe când îl duceau de acolo, au prins pe unul Simon, un cirenean, venind de la câmp, și pe el au pus crucea, ca să o poarte după Isus.
27Și l-a urmat o mare mulțime a poporului și a femeilor, care, de asemenea, se tânguiau și îl jeleau.
28Dar Isus, întorcându-se spre ele, a spus: Fiice ale Ierusalimului, nu plângeți pentru mine, ci plângeți pentru voi înșivă și pentru copiii voștri.
29Pentru că iată, vin zilele în care vor spune: Binecuvântate sunt cele sterpe și pântecele care nu au născut și sânii care nu au alăptat.
30Atunci vor începe să spună munților: Cădeți peste noi; și dealurilor: Acoperiți-ne.
31Căci dacă ei fac acestea cu un copac verde, ce se va face cu cel uscat?
32Și erau de asemenea alți doi răufăcători duși cu el, pentru a fi uciși.
33Și după ce au venit la locul care este numit Calvar, acolo l-au crucificat pe el și pe răufăcători, unul la dreapta și celălalt la stânga.
34Atunci Isus a spus: Tată, iartă-i, fiindcă ei nu știu ce fac. Și i-au împărțit hainele și au aruncat sorți.
35Și poporul stătea în picioare, privind. Și conducătorii de asemenea, împreună cu ei, l-au luat în derâdere, spunând: A salvat pe alții; să se salveze pe sine însuși, dacă el este Cristos, alesul lui Dumnezeu.
36Iar soldații de asemenea îl batjocoreau, venind la el și oferindu-i oțet,
37Și spunând: Dacă tu ești împăratul iudeilor, salvează-te pe tine însuți.
38Și a fost și o inscripție scrisă deasupra lui cu litere grecești și latinești și evreiești: ACESTA ESTE ÎMPĂRATUL IUDEILOR.
39Iar unul dintre răufăcătorii atârnați îl defăima, spunând: Dacă tu ești Cristos, salvează-te pe tine însuți și pe noi.
40Dar celălalt, răspunzând, l-a mustrat, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, pentru că ești sub aceeași condamnare?
41Și noi, într-adevăr, pe drept; fiindcă primim răsplata cuvenită faptelor noastre; dar acest om nu a făcut nimic incorect.
42Iar el i-a spus lui Isus: Doamne, amintește-ți de mine, când vii în împărăția ta.
43Și Isus i-a spus: Adevărat îți spun: Astăzi vei fi cu mine în paradis.
44Și era cam pe la ora a șasea și a fost întuneric peste toată țara, până la ora a noua.
45Și soarele s-a întunecat și perdeaua templului s-a rupt prin mijloc.
46Și după ce Isus a strigat cu voce tare, a spus: Tată, în mâinile tale îmi încredințez duhul; și, spunând astfel, și-a dat duhul.
47Și centurionul, când a văzut ce se făcuse, a glorificat pe Dumnezeu, spunând: Într-adevăr, acesta a fost un om drept.
48Și toți oamenii, care s-au adunat la acea priveliște, văzând cele ce se făcuseră, bătându-și piepturile s-au întors.
49Și toți cunoscuții lui și femeile care îl urmaseră din Galileea, au stat în picioare deoparte, uitându-se la acestea.
50Și iată, era un bărbat, numit Iosif, un consilier, fiind un bărbat bun și drept;
51(Acesta nu fusese de acord cu sfatul și fapta lor); el era din Arimateea, o cetate a iudeilor; și care aștepta și el împărăția lui Dumnezeu.
52Acesta a mers la Pilat și a cerut trupul lui Isus.
53Și l-a luat jos și l-a înfășurat în pânză de in și l-a pus într-un mormânt tăiat în piatră, în care nu fusese pus nimeni niciodată.
54Și acea zi era pregătirea; și sabatul se apropia.
55Și femeile, de asemenea, care au venit cu el din Galileea, l-au urmat și au văzut mormântul și cum a fost pus trupul lui.
56Și s-au întors și au pregătit miresme și miruri; și s-au odihnit în sabat conform poruncii.

IOV 38

1Atunci DOMNUL i-a răspuns lui Iov din vârtejul de vânt și a zis:
2Cine este acesta care întunecă sfatul prin cuvinte fără cunoaștere?
3Încinge-ți acum coapsele ca un bărbat; eu te voi întreba iar tu răspunde-mi.
4Unde erai tu când așezam temeliile pământului? Spune, dacă ai înțelegere.
5Cine a pus măsurile acestuia, dacă știi; sau cine a întins frânghia peste el?
6Pe ce sunt temeliile lui legate; sau cine i-a pus piatra unghiulară a temeliei,
7Când stelele dimineții cântau împreună și toți fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie?
8Sau cine a închis marea cu porți, când a izbucnit, de parcă ar fi ieșit din pântece?
9Când i-am făcut norul veșmânt și întunericul gros fașă pentru ea,
10Și am spart pentru ea locul meu hotărât și am pus drugi și porți,
11Și am spus: Până aici să vii, dar nu mai departe; și aici să fie oprite mândrele tale valuri?
12Ai poruncit tu dimineții în zilele tale; și ai făcut răsăritul să își cunoască locul,
13Ca să apuce marginile pământului; și cei stricați să fie scuturați de pe el?
14Este întors ca lutul în sigiliu; și ei stau în picioare ca un veșmânt.
15Și celor răi lumina le este oprită și brațul înalt va fi frânt.
16Ai intrat tu în izvoarele mării? Sau te-ai plimbat în căutarea adâncului?
17Ți-au fost porțile morții deschise? Sau ai văzut tu porțile umbrei morții?
18Ai priceput tu lățimea pământului? Spune dacă le cunoști pe toate.
19Unde este calea pe care locuiește lumina? Și cât despre întuneric, unde este locul lui,
20Ca să îl duci la hotarul lui și să cunoști cărările spre casa lui?
21 Îl cunoști tu, deoarece erai deja născut? Sau deoarece numărul zilelor tale este mare?
22Ai intrat tu în tezaurele zăpezii? Sau ai văzut tu tezaurele grindinii,
23Pe care am păstrat-o pentru timpul tulburării, pentru ziua de bătălie și război?
24Pe ce cale este lumina împărțită, care împrăștie vântul de est pe pământ?
25Cine a împărțit o albie pentru torent, sau o cale pentru fulgerul tunetului,
26Să îl facă să ploaie peste pământ, unde nu este nimeni, în pustie, în care nu este om;
27Să sature pământul pustiit și secătuit și să facă mugurele verdeții să răsară?
28Are ploaia tată, sau cine a născut picăturile de rouă?
29Din al cui pântece a venit gheața și chiciura cerului cine a născut-o?
30Apele sunt ascunse precum cu o piatră și fața adâncului este înghețată.
31Poți tu lega dulcile influențe ale Pleiadelor, sau poți dezlega legăturile Orionului?
32Poți scoate Mazarotul la timpul său? Sau poți conduce Arcturus cu fiii săi?
33Cunoști tu rânduielile cerului, poți așeza domnia lui pe pământ?
34Îți poți ridica vocea până la nori, ca mulțime de ape să te acopere?
35Poți trimite fulgere, ca să meargă și să îți spună: Iată-ne?
36Cine a pus înțelepciune în rărunchi, sau cine a dat înțelegere inimii?
37Cine poate număra norii în înțelepciune, sau cine poate opri burdufurile cerului,
38Când țărâna crește spre împietrire și bulgării de pământ se lipesc strâns împreună?
39Vei vâna prada pentru leu, sau vei sătura pofta leilor tineri,
40Când se culcă în vizuinile lor și rămân în adăpost pentru a sta la pândă?
41Cine se îngrijește să dea corbului mâncarea sa? Când puii săi strigă către Dumnezeu ei rătăcesc din lipsă de mâncare.