Plan de citire a Bibliei pentru 1 an

”Poporul meu este nimicit din lipsă de cunoaștere” Osea 4:6

Cunoașterea Bibliei este foarte importantă pentru noi toți, mai ales în cele mai dificile momente din viața noastră, deoarece Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său. Duhul Sfânt ne da direcție, ne îndrumă și, când trecem prin încercări, El ne amintește de ceea ce este scris în Biblie, de un Cuvânt al lui Dumnezeu care ne va mângâia. Dar o vom aminti doar dacă știm despre asta.

De aceea, am conceput un plan pentru a citi Biblia într-un an. Vei vedea cât de mult îți va transforma viața.

Urmează lecturile de astăzi:

GENEZA 42

1Și când Iacob a văzut că erau grâne în Egipt, Iacob a spus fiilor săi: De ce vă uitați unul la altul?
2Și a spus: Iată, eu am auzit că sunt grâne în Egipt; coborâți acolo și cumpărați pentru noi de acolo; ca să trăim și să nu murim.
3Și cei zece frați ai lui Iosif au coborât pentru a cumpăra grâne în Egipt.
4Dar pe Beniamin, fratele lui Iosif, Iacob nu l-a trimis cu frații săi; căci spunea el: Nu cumva să i se întâmple vreo nenorocire.
5Și fiii lui Israel au venit să cumpere grâne printre aceia ce veneau, pentru că era foamete în țara lui Canaan.
6Și Iosif era guvernatorul peste țară și el era cel ce vindea la toți oamenii din țară; și frații lui Iosif au venit și s-au prosternat înaintea lui cu fețele lor la pământ.
7Și Iosif a văzut pe frații săi și i-a recunoscut, dar s-a prefăcut străin față de ei și le-a vorbit aspru; și le-a spus: De unde veniți voi? Iar ei au spus: Din țara lui Canaan, pentru a cumpăra mâncare.
8Și Iosif a recunoscut pe frații săi, dar ei nu l-au recunoscut.
9Și Iosif și-a amintit visele pe care le-a visat despre ei și le-a spus: Voi sunteți spioni; pentru a vedea goliciunea țării ați venit voi.
10Iar ei i-au spus: Nu, domnul meu, ci doar pentru a cumpăra hrană au venit servitorii tăi.
11Noi suntem toți fii ai unui singur bărbat; noi suntem bărbați drepți, servitorii tăi nu sunt spioni.
12Și el le-a spus: Nu, ci pentru a vedea goliciunea țării ați venit voi.
13Iar ei au spus: Servitorii tăi sunt doisprezece frați, fii ai unui singur bărbat în țara lui Canaan; și, iată, cel mai tânăr este astăzi cu tatăl nostru, iar unul nu este.
14Și Iosif le-a spus: Aceasta este ceea ce v-am vorbit, zicând, Sunteți spioni;
15Prin aceasta veți fi încercați: Pe viața lui Faraon, nu veți pleca de aici, decât dacă cel mai tânăr frate al vostru vine aici.
16Trimiteți pe unul dintre voi și el să aducă pe fratele vostru și voi veți fi ținuți în închisoare, ca ale voastre cuvinte să fie încercate dacă este adevăr în voi, sau altfel pe viața lui Faraon, cu adevărat voi sunteți spioni.
17Și i-a pus împreună sub pază trei zile.
18Și Iosif le-a spus în a treia zi: Faceți aceasta și trăiți; fiindcă eu mă tem de Dumnezeu;
19Dacă voi sunteți drepți, lăsați pe unul dintre frații voștri să fie legat în casa închisorii voastre; mergeți, cărați grâne pentru foametea caselor voastre;
20Dar aduceți pe cel mai tânăr frate al vostru la mine; astfel cuvintele voastre vor fi verificate și nu veți muri. Și au făcut astfel.
21Iar ei au spus unul altuia: Noi suntem într-adevăr vinovați referitor la fratele nostru, în aceea că noi am văzut chinul sufletului său, când ne-a implorat și am refuzat să îl ascultăm; pentru aceasta a venit această strâmtorare peste noi.
22Și Ruben le-a răspuns, zicând: Nu v-am spus eu, zicând: Nu păcătuiți împotriva copilului; dar ați refuzat să ascultați? Și acum, iată, și sângele lui ne este cerut.
23Și nu au știut că Iosif îi înțelegea, pentru că le vorbea printr-un traducător.
24Și s-a întors cu spatele la ei și a plâns; și s-a întors la ei din nou și a vorbit îndeaproape cu ei și a luat pe Simeon de la ei și l-a legat înaintea ochilor lor.
25Atunci Iosif a poruncit să le umple sacii cu grâne și să pună înapoi banii fiecărui bărbat în sacul lui și să le dea provizii pentru drum: și astfel le-a făcut.
26Și au încărcat grâne pe măgarii lor și au plecat de acolo.
27Și pe când unul dintre ei și-a deschis sacul ca să dea măgarului său nutreț la han, a văzut banii săi, pentru că, iată, aceștia erau la gura sacului său.
28Și a spus fraților săi: Banii mei îmi sunt înapoiați; și, iată, sunt chiar în sacul meu; și i-a lăsat inima și s-au înspăimântat și și-au spus unul altuia: Ce este aceasta ce Dumnezeu ne-a făcut?
29Și au venit la Iacob, tatăl lor, până în țara lui Canaan și i-au spus tot ceea ce li s-a întâmplat, spunând:
30Bărbatul, care este domnul țării, ne-a vorbit aspru și ne-a luat de spioni ai țării.
31Și noi i-am spus: Noi suntem drepți, nu suntem spioni,
32Noi suntem doisprezece frați, fii ai tatălui nostru; unul nu este și cel mai tânăr este în această zi cu tatăl nostru în țara lui Canaan.
33Și bărbatul, domnul țării, ne-a spus: Prin aceasta voi ști că voi sunteți drepți: lăsați pe unul dintre frații voștri aici cu mine și luați hrana pentru foametea caselor voastre și plecați,
34Și aduceți pe cel mai tânăr frate al vostru la mine; atunci voi ști că voi nu sunteți spioni, ci sunteți cinstiți; astfel vă voi elibera pe fratele vostru, iar voi veți face comerț în țară.
35Și s-a întâmplat, pe când își goleau sacii că, iată, legătura de bani a fiecărui bărbat era în sacul lui; și când ei și tatăl lor au văzut legăturile de bani, au fost înspăimântați.
36Și Iacob, tatăl lor, le-a spus: Voi m-ați văduvit de copii; Iosif nu este și Simeon nu este și voi veți duce departe pe Beniamin; toate aceste lucruri sunt împotriva mea.
37Și Ruben i-a vorbit tatălui său, spunând: Ucide pe cei doi fii ai mei dacă nu îl aduc înapoi la tine; predă-l în mâna mea și îl voi aduce din nou la tine.
38Iar el a spus: Fiul meu nu va coborî cu voi, pentru că fratele lui este mort și a rămas singur; dacă i se întâmplă nenorocire pe calea pe care mergeți, atunci veți coborî perii mei cărunți cu întristare în mormânt.

MARCU 13

1Și pe când ieșea el din templu, unul dintre discipolii săi i-a spus: Învățătorule, iată, ce pietre și ce clădiri!
2Și Isus, răspunzând, i-a zis: Vezi aceste mari clădiri? Nu va fi lăsată nicidecum piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.
3Și pe când ședea el pe muntele Măslinilor, înaintea templului, Petru și Iacov și Ioan și Andrei, l-au întrebat deoparte:
4Spune-ne, când vor fi acestea? Și ce semn va fi când toate acestea vor fi împlinite?
5Și Isus, răspunzându-le, a început să spună: Luați seama să nu vă înșele cineva;
6Fiindcă mulți vor veni în numele meu, spunând: Eu sunt Cristos; și pe mulți vor înșela.
7Și când veți auzi de războaie și zvonuri de războaie, nu fiți tulburați, fiindcă acestea trebuie să se întâmple; dar nu este încă sfârșitul.
8Fiindcă se va ridica națiune contra națiune și împărăție contra împărăție; și vor fi cutremure de pământ în diferite locuri și vor fi foamete și tulburări; acestea sunt începuturile durerilor.
9Dar luați seama la voi înșivă; fiindcă vă vor preda consiliilor; și veți fi bătuți în sinagogi; și veți fi aduși înaintea guvernatorilor și a împăraților din cauza mea, pentru mărturie împotriva lor.
10Și evanghelia trebuie întâi să fie predicată printre toate națiunile.
11Dar când vă vor duce și vă vor preda, nu vă îngrijorați dinainte ce veți spune, nici nu premeditați; ci tot ce vă va fi dat în acea oră, aceea să vorbiți; fiindcă nu voi sunteți cei care vorbiți, ci Duhul Sfânt.
12Și frate va trăda pe frate la moarte și tatăl pe fiu; și copii se vor ridica împotriva părinților și vor face ca ei să fie uciși.
13Și veți fi urâți de toți din cauza numelui meu, dar cel ce va îndura până la sfârșit, acela va fi salvat.
14Dar când veți vedea urâciunea pustiirii, spusă prin Daniel, profetul, stând în picioare unde nu ar trebui (cine citește să înțeleagă), atunci cei din Iudeea să fugă în munți.
15Și cel de pe acoperiș să nu coboare în casă, nici să nu intre să ia vreun lucru din casa lui;
16Și cel de pe câmp să nu se întoarcă să își ia haina.
17Dar vai celor însărcinate și celor ce alăptează în acele zile!
18Și rugați-vă ca nu cumva fuga voastră să fie iarna.
19Fiindcă în acele zile va fi necaz, așa cum nu a fost de la începutul creației, pe care Dumnezeu a creat-o până în acest timp, nici nu va mai fi niciodată.
20Și dacă Domnul nu ar fi scurtat acele zile, nicio carne nu ar fi salvată; dar din cauza celor aleși, pe care i-a ales, a scurtat zilele.
21Și atunci, dacă cineva vă va spune: Iată, Cristos este aici; sau: Iată, este acolo; nu credeți.
22Fiindcă se vor ridica Cristoși falși și profeți falși și vor arăta semne și minuni, ca să amăgească, dacă ar fi posibil, chiar pe cei aleși.
23Dar luați bine seama; iată, v-am spus dinainte toate lucrurile.
24Dar în acele zile, după acel necaz, soarele se va întuneca și luna nu își va da lumina ei.
25Și stelele din cer vor cădea și puterile din cer vor fi clătinate.
26Și atunci vor vedea pe Fiul omului venind în nori cu mare putere și glorie.
27Și atunci își va trimite îngerii și va strânge pe aleșii săi din cele patru vânturi, de la cele mai îndepărtate părți ale pământului până la cele mai îndepărtate părți ale cerului.
28Acum învățați o parabolă a smochinului: Când lăstarul lui este deja fraged și dă frunze, știți că vara este aproape;
29Tot așa și voi, când vedeți acestea întâmplându-se, știți că aceasta este aproape, la uși.
30Adevărat vă spun că nicidecum nu va trece această generație, până nu se vor face toate acestea.
31Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nicidecum nu vor trece.
32Dar despre acea zi și oră nu știe nimeni, nici îngerii care sunt în cer, nici Fiul, ci numai Tatăl.
33Luați bine seama, vegheați și rugați-vă; fiindcă nu știți când este timpul.
34 Fiindcă Fiul omului este ca un om ce se află într-o călătorie lungă, care și-a lăsat casa și a dat autoritate robilor săi și fiecărui om lucrarea sa și a poruncit portarului să vegheze.
35De aceea vegheați; fiindcă nu știți când vine domnul casei, seara, sau la miezul nopții, sau la cântatul cocoșului, sau dimineața;
36Ca nu cumva, venind pe neașteptate, să vă găsească dormind.
37Și ce vă spun, spun tuturor: Vegheați.

IOV 9

1Atunci Iov a răspuns și a zis:
2Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
3Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
4 El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
5Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
6Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
7Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
8Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
9Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
10Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
11Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
12Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
13 Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
14Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele să mă judec cu el?
15Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
16Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
17Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
18Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
19Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
20Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
21 Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
22Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
23Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
24Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
25Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
26Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
27Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
28Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
29 Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
30Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
31Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
32Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
33Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
34Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
35 Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.